Dorul miresei după mirele ei
21Eu sunt un trandafir din Saron, un crin al văilor! 2Ca crinul între spini este scumpa mea între fete. 3Ca mărul între copacii pădurii este iubitul meu între fii; m‐am desfătat și am stat jos la umbra lui; dulce este rodul
său cerului gurii mele. 4M‐a adus în casa de vin și iubirea este steagul său peste mine. 5Întăriți‐mă cu turte de struguri. Răcoriți‐mă cu mere! Căci sunt bolnavă de iubire. 6Stânga
lui este sub capul meu, dreapta sa mă îmbrățișează. 7Fete ale Ierusalimului, vă jur
pe gazelele sau pe căprioarele câmpului, să nu treziți și să nu deșteptați iubirea până‐i va plăcea. 8Glasul iubitului meu! Iată, vine sărind peste munți, săltând pe dealuri! 9Iubitul meu este ca
o gazelă sau un pui de cerb. Iată, stă în dosul zidului nostru, se uită prin fereastră, privește printre zăbrele. 10Iubitul meu a vorbit și mi‐a zis: Scoală‐te
, scumpa mea, frumoasa mea, și vino! 11Căci iată, a trecut iarna, ploaia a trecut și s‐a dus: 12pe pământ se arată florile, vremea cântării a venit și glasul turturicii se aude în țarina noastră: 13smochinul își umple smochinele de iarnă cu miresme și vițele în floare răspândesc miros. Scoală‐te
, scumpa mea, frumoasa mea, și vino! 14Porumbița mea, care stai în crăpăturile stâncilor, în adânciturile prăpăstiilor, fă‐mă să‐ți văd fața, fă‐mă să‐ți
aud glasul; căci glasul tău este dulce și fața ta plăcută. 15Prindeți‐ne vulpile
, vulpile cele mici care strică viile; căci viile noastre sunt în floare. 16Iubitul meu este al
meu și eu sunt a lui. El își paște turma printre crini. 17Până
la răcoarea zilei și până fug umbrele, întoarce‐te, iubitul meu: fii o gazelă
sau un pui de cerb peste munții depărtării.