Credincioșia miresei
31În patul meu, nopțile
am căutat pe cel pe care‐l iubește sufletul meu, l‐am căutat dar nu l‐am găsit. 2Am zis: Mă voi scula acum și voi cutreiera cetatea; voi căuta pe cel pe care‐l iubește sufletul meu în ulițe și drumuri mari. L‐am căutat dar nu l‐am aflat. 3M‐au aflat păzitorii
care umblă prin cetate, le‐am zis: N‐ați văzut pe cel pe care‐l iubește sufletul meu? 4Abia am trecut de la ei și am aflat pe cel pe care‐l iubește sufletul meu: l‐am apucat și nu l‐am lăsat până l‐am dus în casa mamei mele, în cămara celei ce m‐a zămislit. 5Fete ale Ierusalimului, vă
jur pe gazelele sau pe căprioarele câmpului, să nu treziți și să nu deșteptați iubirea până‐i va plăcea. 6Cine
este acesta care se suie din pustie ca niște stâlpi de fum miresmiți cu smirnă și tămâie, cu toate prafurile negustorilor? 7Iată, pătașca lui, a lui Solomon! Șaizeci de viteji o înconjoară din cei puternici ai lui Israel. 8Toți țin sabia, și sunt deprinși la război. Fiecare își are sabia la coapsă din pricina spaimelor nopții. 9Împăratul Solomon și‐a făcut o leftică din lemnul Libanului. 10Stâlpii i‐a făcut de argint, răzămătoarea de aur și șezătoarea de purpură; mijlocul a fost pardosit cu iubire de la fetele Ierusalimului. 11Ieșiți, fetele Sionului, și priviți pe împăratul Solomon cu cununa cu care l‐a încununat mamă‐sa în ziua cununiei lui și în ziua veseliei inimii lui.
Însușirile alese ale miresei
41Iată, frumoasă
ești, scumpa mea; iată, frumoasă ești! Ochii tăi după mahrama ta sunt porumbei, părul tău este ca o turmă
de capre, pe povârnișurile muntelui Galaad. 2Dinții
tăi sunt ca o turmă de oi tunse care se suie din scăldătoare, care toate au născut gemeni și nu este nici una stearpă între ele. 3Buzele tale sunt ca firul de stacojiu și gura ta este plăcută; obrajii
tăi sunt ca o bucată de rodie după mahrama ta. 4Gâtul
tău este ca turnul lui David, zidit pentru atârnarea
armelor. O mie de scuturi atârnă pe el, toate scuturi de viteji. 5Cele două
țâțe ale tale sunt ca doi pui de gemeni ai unei gazele, care pasc între crini. 6Până la
răcoarea zilei și până fug umbrele, voi veni la muntele de smirnă și la dealul de tămâie! 7Ești frumoasă de
tot, scumpa mea; și nu este niciun cusur în tine. 8Vino cu mine din Liban, mireaso, cu mine din Liban! Vino, privește de pe vârful lui Amana, de pe vârful Senirului și
Hermonului, din vizuinile leilor, din munții leoparzilor! 9Mi‐ai răpit inima, sora mea, mireaso! Mi‐ai răpit inima cu o căutătură a ochilor tăi, cu un lănțișor al gâtului tău! 10Cât de plăcută e iubirea ta, sora mea, mireasa mea! Cu cât mai
bună decât vinul este iubirea ta! Și mirosul untdelemnurilor tale decât toate mirodeniile! 11Mireaso, buzele tale picură ca fagurii de miere, miere
și lapte este sub limba ta și mirosul
veșmintelor tale este ca mirosul Libanului. 12Ești o grădină închisă, sora mea, mireaso! Un izvor închis, o fântână pecetluită. 13Lăstarele tale sunt o livadă de rodii cu roade de preț: chiparoși și narde, 14nard și șofran, trestie mirositoare și scorțișoară cu toți tufarii de tămâie, smirnă și aloe, cu toate mirodeniile de căpetenie: 15Tu ești o fântână din grădini, izvor de ape
7.38
vii, care curg din Liban. 16Deșteaptă‐te, vânt de miazănoapte, și vino, vântule de miazăzi! Suflă peste grădina mea ca să‐i curgă mirodeniile! Să vină
iubitul meu în grădina sa și să mănânce roadele care‐i sunt de preț.
Mireasa aude glasul mirelui!
51Am venit
în grădina mea, sora mea, mireaso! Am smuls smirna mea cu mireasma mea; am mâncat
fagurii mei și mierea mea; am băut vinul meu cu laptele meu; mâncați, prieteni
15.14
, beți și îmbătați‐vă, iubiților! 2Dormeam, dar inima mea veghea… Este glasul iubitului meu, care bate
: Deschide‐mi, sora mea, scumpa mea, porumbița mea, neprihănita mea! Căci capul îmi este plin de rouă, cârlionții de picurăturile nopții. 3M‐am dezbrăcat de haină, cum să mă îmbrac? Mi‐am spălat picioarele, cum să le întinez? 4Iubitul meu și‐a întins mâna prin gaura ușii și mi s‐au mișcat măruntaiele pentru el. 5M‐am sculat să deschid iubitului meu și mâinile mele au picurat smirnă și degetele mele smirna cea plăcută pe mânerul zăvorului. 6Am deschis iubitului meu dar iubitul meu plecase, se dusese. Îmi ieșise sufletul când vorbea el. L‐am căutat
dar nu l‐am aflat; l‐am chemat dar nu mi‐a răspuns. 7M‐au aflat păzitorii care cutreierau cetatea, m‐au bătut, m‐au rănit; păzitorii
zidurilor mi‐au luat mahrama de la mine. 8Fete ale Ierusalimului, vă jur, dacă veți afla pe iubitul meu,… ce‐i veți spune? Că sunt bolnavă de iubire. 9Ce este iubitul tău mai mult decât alt iubit, o tu, cea mai frumoasă dintre femei? Ce este iubitul tău mai mult decât un alt iubit, de ne juri astfel? 10Iubitul meu este alb și rumen, purtător de steag între zece mii. 11Capul lui este aurul cel mai curat, cârlionții lui sunt stufoși, negri ca corbul; 12ochii
lui sunt ca porumbeii la pâraiele de apă, scăldați în lapte, și puși în ferecături. 13Obrajii lui sunt ca straturile de mirozne, ca coșulețe de flori mirositoare; buzele
lui sunt ca crini ce picură smirna care curge. 14Mâinile lui sunt ca suluri de aur, ferecate cu hrisoliți. Pântecele lui este ca fildeș strălucitor, acoperit cu safire; 15picioarele lui sunt ca stâlpi de marmură puși pe postament de aur curat; privirea lui este ca Libanul, măreață ca cedrii; 16cerul gurii lui este plin de dulceață și toată ființa lui este plăcută. Așa este iubitul meu, așa este prietenul meu, fete ale Ierusalimului!