Traducere Literală Cornilescu 1931 (VDCL)
7

Vorbire între mire și mireasă

71Cât de frumoși sunt pașii tăi cu încălțămintea ta, o, fiică

7.1
Ps. 44.13
de domn! Rotunjimile coapselor tale sunt ca scumpeturile, lucru de mâini de meșter. 2Buricul tău este un potir rotunjit, nu‐i lipsește vinul mirositor; pântecele tău este ca o grămadă de grâu, încins cu crini. 3Cele două
7.3
Cap. 4.5.
țâțe ale tale sunt ca doi pui gemeni de gazelă. 4Gâtul
7.4
Cap. 4.4.
tău este ca un turn de fildeș; ochii tăi ca iazurile din Hesbon, lângă poarta Bat‐Rabimului; nasul tău este ca turnul Libanului care privește spre Damasc; 5capul tău pe tine este ca și Carmelul și perii capului tău ca purpura. Împăratul este încătușat de cârlionții tăi! 6Cât de frumoasă și cât de plăcută ești tu, iubito, în desfătări! 7Statura ta seamănă cu finicul și țâțele tale cu ciorchinele de struguri. 8Am zis: Mă voi sui în finic, îi voi apuca ramurile. Fie țâțele tale, în adevăr, ca ciorchinele viței și mirosul nasului tău ca merele; 9cerul gurii tale
7.9
Cap. 2.16;
ca vinul cel mai bun, care lunecă ușor pentru iubitul meu și se furișadă peste buzele celor ce adorm. 10Eu sunt a iubitului meu și
7.10
Ps. 45.11
dorința lui este spre mine. 11Vino, iubitul meu, să ieșim în câmpii, să mânem în sate! 12Ne vom scula de dimineață să ne suim la vii, vom
7.12
Cap. 6.11.
vedea dacă a înflorit vița, dacă s‐au deschis florile, și dacă au înflorit rodiile. Acolo îți voi da iubirile mele. 13Mandragorele
7.13
Gen. 30.14
răspândesc miros și la ușile noastre sunt tot felul de
7.13
Mat. 13.52
roade alese, noi și vechi. Iubitul meu, le‐am păstrat pentru tine!

8

Unirea mirelui și miresei în iubire pe vecie

81O, de ai fi fratele meu, care a sub țâțele mamei mele! Dacă te‐aș găsi afară, te‐aș săruta și nimeni nu m‐ar ținea de rău. 2Te‐aș duce, te‐aș aduce în casa mamei mele; ea m‐ar învăța: eu te‐aș face să bei vin

8.2
Prov. 9.2
cu miresme, mustul rodiilor mele. 3Stânga
8.3
Cap. 2.6.
lui ar fi sub capul meu și dreapta lui m‐ar îmbrățișa! 4O, fete ale Ierusalimului, vă jur
8.4
Cap. 2.7;
! Să nu treziți și să nu deșteptați iubirea, până‐i va plăcea! 5Cine‐i
8.5
Cap. 3.6.
aceasta care se suie din pustie, rezemată pe iubitul ei? — Te‐am deșteptat sub măr: acolo te‐a născut mamă‐ta. Acolo te‐a născut cea care te‐a făcut. 6Pune‐mă
8.6
Is. 49.16Ier. 22.24Hag. 2.23
ca o pecete pe inima ta, ca o pecete pe brațul tău. Căci iubirea este tare ca moartea; gelozia este nemiloasă ca Șeolul, aprinderile ei sunt aprinderi de foc, o flacără a Domnului. 7Apele mari nu pot stinge iubirea, nici șivoaiele n‐o îneacă. De
8.7
Prov. 6.35
ar da cineva toată averea casei sale pentru iubire, ar fi doar disprețuit. 8Avem o soră mică
8.8
Ezec. 23.33
și n‐are țâțe: ce vom face cu sora noastră în ziua când va fi pețită? 9Dacă ar fi zid, am zidi o locuință de argint pe ea; și dacă ar fi ușă, am închide‐o cu scânduri de cedru. 10Sunt un zid și țâțele mele sunt ca turnurile. Atunci am fost în ochii săi ca una care a aflat pace. 11Solomon avea o vie la Baal‐Hamon. A arendat
8.11
Mat. 21.33
păzitorilor via; fiecare avea să‐i aducă pentru roadele ei o mie de arginți. 12Via mea, care este a mea, este înaintea mea: Ai tăi, Solomoane, să fie cei o mie de arginți și două sute celor ce‐i păzesc rodul! 13O, tu, care locuiești în grădini, tovarășii ascultă glasul tău
8.13
Cap. 2.14.
; fă‐mă să‐l aud! 14
8.14
Ap. 22.17,20
Fugi, iubitul meu, și fii ca
8.14
Cap. 2.17.
o gazelă sau ca un pui de cerb pe munții de mirodenii!