Sfeșnicul de aur
41Și îngerul
care vorbea cu mine s‐a întors și m‐a deșteptat, ca pe
omul care este deșteptat din somn. 2Și mi‐a zis: Ce vezi? Și am zis: Văd și iată, un sfeșnic
cu totul de aur, și în vârful lui un potir și cele șapte
candele ale lui pe el; sunt șapte țevi pentru fiecare din candelele care sunt la vârful lui: 3și doi măslini
lângă el, unul la dreapta potirului, și altul la stânga lui. 4Și am răspuns și am spus îngerului care vorbea cu mine, zicând: Domnul meu, ce sunt acestea? 5Și îngerul care vorbea cu mine a răspuns, și mi‐a zis: Nu știi ce sunt acestea? Și am zis: Nu, domnul meu! 6Și el a răspuns și mi‐a vorbit, zicând: Acesta este cuvântul Domnului către Zorobabel, zicând: Nu prin putere
și nu prin tărie, ci prin Duhul meu, zice Domnul oștirilor. 7Cine ești tu, munte mare
? Înaintea lui Zorobabel vei fi un șes: și el va scoate piatra cea mai înaltă
cu strigările
: Îndurare, îndurare pentru el. 8Și cuvântul Domnului a fost către mine, zicând: 9Mâinile lui Zorobabel au întemeiat
casa aceasta și mâinile lui o vor sfârși
și vei
cunoaște că Domnul
oștirilor m‐a trimis la voi. 10Căci cine a disprețuit ziua lucrurilor mici
? Căci acești șapte se vor bucura când vor vedea cumpăna în mâna lui Zorobabel; aceștia sunt ochii
Domnului care cutreieră tot pământul. 11Atunci am răspuns și i‐am zis: Ce sunt acești doi măslini din dreapta și din stânga sfeșnicului? 12Și am răspuns a doua oară, și i‐am zis: Ce sunt aceste două ramuri
de măslin, care stau lângă cele două țevi de aur, care varsă untdelemnul auriu din ele însele? 13Și el mi‐a răspuns zicând: Nu știi ce sunt acestea? Și am zis: Nu, domnul meu. 14Atunci a zis: Acestea sunt cei doi unși
care stau
lângă Domnul
întregului pământ.