Iosua învinuit de Satana
31Și mi‐a arătat pe Iosua
, marele preot, stând înaintea Îngerului Domnului și Satana
sta la dreapta sa ca să i se împotrivească. 2Și Domnul a zis către Satana: Domnul să te certe,
Satano! Da, să te certe Domnul care a ales
Ierusalimul. Oare nu este acesta un tăciune smuls din foc? 3Și Iosua era
îmbrăcat cu haine murdare și sta înaintea Îngerului. 4Și el a luat cuvântul și a vorbit către cei ce stăteau înaintea sa, zicând: Luați de pe el hainele murdare! Și lui i‐a zis: Iată, am făcut să se ducă de pe tine nelegiuirea ta și te îmbrac
cu haine de sărbătoare. 5Și a zis: Puneți‐i o mitră
curată pe cap. Și i‐au pus o mitră curată pe cap și l‐au îmbrăcat în haine; și Îngerul Domnului era de față. 6Și Îngerul Domnului a mărturisit lui Iosua, zicând: 7Așa zice Domnul oștirilor: Dacă vei umbla pe căile mele și dacă vei păzi
cele de păzit ale mele, atunci vei judeca și tu casa mea
și vei păzi curțile mele și‐ți voi da un loc de intrare între aceștia care stau de față
. 8Deci ascultă, Iosua, marele preot, tu și tovarășii tăi care șed înaintea ta! Căci ei sunt oameni care sunt ca semne
20.3
. Căci iată, voi aduce pe Slujitorul
49.3,5
52.13
53.11Ezec. 34.23,24
meu, Odrasla
11.1Ier. 23.5
38.15Lc. 1.78
! 9Căci, iată, piatra
, pe care am pus‐o înaintea lui Iosua; pe o singură piatră sunt șapte ochi
. Iată, eu îi voi săpa săpătura, zice Domnul oștirilor, și într‐o singură zi
50.20Mica 7.18,19
voi depărta fărădelegea acestei țări. 10În ziua aceea
, zice Domnul oștirilor, veți chema fiecare pe aproapele său sub butucul
de vie și sub smochin.
Sfeșnicul de aur
41Și îngerul
care vorbea cu mine s‐a întors și m‐a deșteptat, ca pe
omul care este deșteptat din somn. 2Și mi‐a zis: Ce vezi? Și am zis: Văd și iată, un sfeșnic
cu totul de aur, și în vârful lui un potir și cele șapte
candele ale lui pe el; sunt șapte țevi pentru fiecare din candelele care sunt la vârful lui: 3și doi măslini
lângă el, unul la dreapta potirului, și altul la stânga lui. 4Și am răspuns și am spus îngerului care vorbea cu mine, zicând: Domnul meu, ce sunt acestea? 5Și îngerul care vorbea cu mine a răspuns, și mi‐a zis: Nu știi ce sunt acestea? Și am zis: Nu, domnul meu! 6Și el a răspuns și mi‐a vorbit, zicând: Acesta este cuvântul Domnului către Zorobabel, zicând: Nu prin putere
și nu prin tărie, ci prin Duhul meu, zice Domnul oștirilor. 7Cine ești tu, munte mare
? Înaintea lui Zorobabel vei fi un șes: și el va scoate piatra cea mai înaltă
cu strigările
: Îndurare, îndurare pentru el. 8Și cuvântul Domnului a fost către mine, zicând: 9Mâinile lui Zorobabel au întemeiat
casa aceasta și mâinile lui o vor sfârși
și vei
cunoaște că Domnul
oștirilor m‐a trimis la voi. 10Căci cine a disprețuit ziua lucrurilor mici
? Căci acești șapte se vor bucura când vor vedea cumpăna în mâna lui Zorobabel; aceștia sunt ochii
Domnului care cutreieră tot pământul. 11Atunci am răspuns și i‐am zis: Ce sunt acești doi măslini din dreapta și din stânga sfeșnicului? 12Și am răspuns a doua oară, și i‐am zis: Ce sunt aceste două ramuri
de măslin, care stau lângă cele două țevi de aur, care varsă untdelemnul auriu din ele însele? 13Și el mi‐a răspuns zicând: Nu știi ce sunt acestea? Și am zis: Nu, domnul meu. 14Atunci a zis: Acestea sunt cei doi unși
care stau
lângă Domnul
întregului pământ.
Sulul. Femeia din efă
51Și iarăși mi‐am ridicat ochii și am văzut și iată un sul
care zbura. 2Și mi‐a zis: Ce vezi? Și am zis: Văd un sul zburând; lungimea lui este de douăzeci de coți și lățimea lui de zece coți. 3Atunci mi‐a zis: Acesta este blestemul
care iese peste toată fața pământului, căci orice hoț va fi prăpădit, după cum este scris pe o parte; și oricine jură va fi prăpădit după cum este scris pe cealaltă parte. 4Îl voi scoate, zice Domnul oștirilor, și va veni în casa hoțului și în casa celui ce jură mincinos
în numele meu: și va rămâne în mijlocul casei sale și o va mistui
cu lemnele și cu pietrele ei. 5Atunci îngerul care vorbea cu mine a ieșit și mi‐a zis: Ridică acum ochii și vezi: Ce este aceasta ce iese? 6Și am zis: Ce este aceasta? Și el a zis: Aceasta este efa care iese. Și a mai zis: Aceasta este înfățișarea lor în tot pământul: 7Și iată s‐a ridicat un talant de plumb și o femeie ședea în mijlocul efei. 8Și el a zis: Aceasta este nelegiuirea. Și a aruncat‐o în mijlocul efei; și a aruncat bucata de plumb peste gura efei. 9Atunci mi‐am ridicat ochii și am văzut și, iată, au ieșit două femei, și vântul era sub aripile lor, și ele aveau aripi ca aripile berzei: și au ridicat efa între pământ și ceruri. 10Atunci am zis îngerului care vorbea cu mine: Unde duc acestea efa? 11Și el mi‐a zis: Ca să‐i
zidească o casă în țara
Șinearului: și acolo va fi așezată și pusă pe temelia sa.