Sulul. Femeia din efă
51Și iarăși mi‐am ridicat ochii și am văzut și iată un sul
care zbura. 2Și mi‐a zis: Ce vezi? Și am zis: Văd un sul zburând; lungimea lui este de douăzeci de coți și lățimea lui de zece coți. 3Atunci mi‐a zis: Acesta este blestemul
care iese peste toată fața pământului, căci orice hoț va fi prăpădit, după cum este scris pe o parte; și oricine jură va fi prăpădit după cum este scris pe cealaltă parte. 4Îl voi scoate, zice Domnul oștirilor, și va veni în casa hoțului și în casa celui ce jură mincinos
în numele meu: și va rămâne în mijlocul casei sale și o va mistui
cu lemnele și cu pietrele ei. 5Atunci îngerul care vorbea cu mine a ieșit și mi‐a zis: Ridică acum ochii și vezi: Ce este aceasta ce iese? 6Și am zis: Ce este aceasta? Și el a zis: Aceasta este efa care iese. Și a mai zis: Aceasta este înfățișarea lor în tot pământul: 7Și iată s‐a ridicat un talant de plumb și o femeie ședea în mijlocul efei. 8Și el a zis: Aceasta este nelegiuirea. Și a aruncat‐o în mijlocul efei; și a aruncat bucata de plumb peste gura efei. 9Atunci mi‐am ridicat ochii și am văzut și, iată, au ieșit două femei, și vântul era sub aripile lor, și ele aveau aripi ca aripile berzei: și au ridicat efa între pământ și ceruri. 10Atunci am zis îngerului care vorbea cu mine: Unde duc acestea efa? 11Și el mi‐a zis: Ca să‐i
zidească o casă în țara
Șinearului: și acolo va fi așezată și pusă pe temelia sa.
Cele patru care. Cununile
61Și mi‐am ridicat ochii iarăși și am văzut și iată patru care ieșeau dintre doi munți și munții erau munți de aramă. 2La carul întâi erau cai roșii
și la al doilea car cai
negri; 3și la al treilea car cai albi
și la al patrulea car cai pagi și vânjoși. 4Atunci am răspuns și am zis
îngerului care vorbea cu mine: Ce sunt aceștia, domnul meu? 5Și îngerul a răspuns și mi‐a zis: Aceștia
sunt cele patru vânturi ale cerurilor care ies de acolo unde stăteau
înaintea Domnului întregului pământ. 6Carul ai cărui sunt caii cei negri iese spre țara de la miazănoapte
; și cei albi ies după ei și cei pagi merg spre țara de la miazăzi. 7Și cei vânjoși ies și caută să meargă și să cutreiere pământul. Și el a zis: Mergeți, cutreierați pământul. Și au cutreierat
pământul. 8Atunci a strigat la mine și mi‐a vorbit, zicând: Vezi aceștia care merg spre țara de la miazănoapte, mi‐au potolit duhul
în țara de la miazănoapte. 9Și cuvântul Domnului a fost către mine, zicând: 10Ia de la cei din strămutare, de la Heldai, de la Tobia și de la Iedaia și vino în aceeași zi și intră în casa lui Iosia, fiul lui Țefania, unde au venit din Babilon. 11Da, ia de la ei argint și aur și fă cununi
29.6Lev. 8.9
și pune‐le pe capul lui Iosua, fiul lui Ioțadac, marele preot. 12Și vorbește‐i zicând: Așa vorbește Domnul oștirilor, zicând: Iată bărbatul
, al cărui nume este Odrasla!
Și el va odrăsli din locul lui și va zidi templul Domnului. 13Da, va zidi
templul Domnului și va purta slava
Domnului și va ședea și va domni pe scaunul său de domnie; și va fi preot
pe scaunul său de domnie și sfatul de pace va fi între ei amândoi. 14Și cununile vor fi pentru Helem și pentru Tobia și pentru Iedaia și pentru Hen, fiul lui Țefania, spre amintire
în templul Domnului. 15Și cei ce sunt departe
60.10Ef. 2.13,19
vor veni și vor zidi templul Domnului și veți cunoaște
că Domnul oștirilor m‐a trimis la voi. Și va fi așa dacă veți asculta de glasul Domnului Dumnezeului vostru.
Mustrarea postului de formă
71Și a fost așa: în anul al patrulea al lui Dariu împăratul, cuvântul Domnului a fost către Zaharia, în ziua a patra a lunii a noua, adică în luna Chisleu, 2când cei din Betel trimiseseră pe Șarețer și pe Reghem‐Melec și pe oamenii lui să facă cerere Domnului 3și să vorbească
33.10Mal. 2.7
preoților care erau în casa Domnului oștirilor și prorocilor, zicând: Să plâng oare în luna a
cincea, despărțindu‐mă cum am făcut de atâția ani? 4Atunci cuvântul Domnului oștirilor a fost către mine, zicând: 5Vorbește către tot poporul țării și către preoți, zicând: Când ați postit
și ați bocit în luna a cincea și în luna a șaptea
în acești
șaptezeci de ani, oare cu adevărat pentru mine
, chiar pentru mine ați postit? 6Și când ați mâncat și când ați băut, oare nu erați voi cei ce mâncau și beau? 7Oare nu acestea sunt cuvintele pe care le‐a strigat Domnul prin prorocii de mai înainte, când Ierusalimul era locuit în pace și cetățile sale din jurul său, și partea de miazăzi
și câmpia erau locuite? 8Și cuvântul Domnului a fost către Zaharia, zicând: 9Așa vorbește Domnul oștirilor, zicând: Judecați
judecată adevărată și arătați îndurare și milă unul altuia. 10Și nu apăsați pe văduvă și pe orfan
, pe străinul de loc și pe cel necăjit! Și nu cugetați rău în inima
voastră, unul împotriva fratelui său. 11Dar ei n‐au voit să asculte și au întors un umăr
răzvrătitor; și și‐au astupat urechile
ca să n‐audă. 12Da, și‐au făcut inima
36.26
ca diamantul, ca să n‐asculte
legea și cuvintele pe care le‐a trimis Domnul oștirilor prin Duhul său, prin prorocii de mai înainte. De aceea a fost o mânie
mare de la Domnul oștirilor. 13Și a fost așa: precum el striga și ei n‐au vrut s‐audă, tot așa ei vor striga și nu‐i voi
14.12Mica 3.4
auzi, zice Domnul oștirilor. 14Și‐i voi risipi
28.64Ezec. 36.19
, ca prin un vârtej de vânt, între toate neamurile pe care
nu le cunoșteau. Și țara
a fost pustie în urma lor, așa că nimeni nu trecea prin ea, nici nu se întorcea din ea: căci au făcut pustie țara dorită
.