Mustrarea postului de formă
71Și a fost așa: în anul al patrulea al lui Dariu împăratul, cuvântul Domnului a fost către Zaharia, în ziua a patra a lunii a noua, adică în luna Chisleu, 2când cei din Betel trimiseseră pe Șarețer și pe Reghem‐Melec și pe oamenii lui să facă cerere Domnului 3și să vorbească
33.10Mal. 2.7
preoților care erau în casa Domnului oștirilor și prorocilor, zicând: Să plâng oare în luna a
cincea, despărțindu‐mă cum am făcut de atâția ani? 4Atunci cuvântul Domnului oștirilor a fost către mine, zicând: 5Vorbește către tot poporul țării și către preoți, zicând: Când ați postit
și ați bocit în luna a cincea și în luna a șaptea
în acești
șaptezeci de ani, oare cu adevărat pentru mine
, chiar pentru mine ați postit? 6Și când ați mâncat și când ați băut, oare nu erați voi cei ce mâncau și beau? 7Oare nu acestea sunt cuvintele pe care le‐a strigat Domnul prin prorocii de mai înainte, când Ierusalimul era locuit în pace și cetățile sale din jurul său, și partea de miazăzi
și câmpia erau locuite? 8Și cuvântul Domnului a fost către Zaharia, zicând: 9Așa vorbește Domnul oștirilor, zicând: Judecați
judecată adevărată și arătați îndurare și milă unul altuia. 10Și nu apăsați pe văduvă și pe orfan
, pe străinul de loc și pe cel necăjit! Și nu cugetați rău în inima
voastră, unul împotriva fratelui său. 11Dar ei n‐au voit să asculte și au întors un umăr
răzvrătitor; și și‐au astupat urechile
ca să n‐audă. 12Da, și‐au făcut inima
36.26
ca diamantul, ca să n‐asculte
legea și cuvintele pe care le‐a trimis Domnul oștirilor prin Duhul său, prin prorocii de mai înainte. De aceea a fost o mânie
mare de la Domnul oștirilor. 13Și a fost așa: precum el striga și ei n‐au vrut s‐audă, tot așa ei vor striga și nu‐i voi
14.12Mica 3.4
auzi, zice Domnul oștirilor. 14Și‐i voi risipi
28.64Ezec. 36.19
, ca prin un vârtej de vânt, între toate neamurile pe care
nu le cunoșteau. Și țara
a fost pustie în urma lor, așa că nimeni nu trecea prin ea, nici nu se întorcea din ea: căci au făcut pustie țara dorită
.