Importanţa învierii lui Hristos
1 Vă aduc aminte, fraţilor, evanghelia pe care v-am vestit-o, pe care aţi şi primit-o, în care, de altfel, staţi cu tărie, 2 prin care sunteţi mântuiţi, dacă o păstraţi aşa cum v-am vestit-o. Altfel, aţi crezut în zadar. 3 Căci v-am dat în primul rând ceea ce am primit şi eu, că Hristos a murit pentru păcatele noastre, după cum au scris Scripturile, 4 şi că a fost îngropat şi a înviat a treia zi, după cum au scris Scripturile; 5 şi că i s-a arătat lui Chefa, apoi celor doisprezece; 6 apoi s-a arătat în acelaşi timp la peste cinci sute de fraţi, dintre care cei mai mulţi trăiesc până astăzi, iar unii au adormit. 7 Apoi i s-a arătat lui Iacov, apoi tuturor apostolilor; 8 În urma tuturor, ca unui prunc născut la timp nepotrivit, mi s-a arătat şi mie. 9 Fiindcă eu sunt cel mai neînsemnat dintre apostoli şi nu sunt vrednic să mă numesc apostol, pentru că am persecutat Biserica lui Dumnezeu. 10 Însă prin harul lui Dumnezeu sunt ceea ce sunt şi harul Lui care este în mine nu a fost degeaba, căci m-am ostenit mai mult decât ei toţi. Dar nu eu, ci harul lui Dumnezeu care este în mine. 11 Deci, fie eu, fie ei, noi aşa propovăduim şi voi aşa aţi crezut.
Învăţătură despre învierea morţilor
12 Dacă Hristos este vestit că a înviat din morţi, cum de spun unii dintre voi că nu există înviere din morţi? 13 Dacă nu există înviere a morţilor, nici Hristos n-a înviat! 14 Dacă Hristos nu a înviat, degeaba este şi propovăduirea noastră, degeaba este şi credinţa voastră. 15 Mai mult, suntem dovediţi ca martori mincinoşi ai lui Dumnezeu, căci împotriva lui Dumnezeu am mărturisit că L-a înviat pe Hristos, pe care Dumnezeu, dacă morţii nu învie, nu L-a înviat. 16 Căci dacă morţii nu învie, nici Hristos nu a înviat. 17 Iar dacă Hristos n-a înviat, deşartă este credinţa voastră şi sunteţi încă în păcatele voastre; 18 iar cei care au adormit în Hristos, au pierit. 19 Dacă nădăjduim în Hristos numai în viaţa aceasta, suntem mai de plâns decât toţi oamenii.
20 Dar Hristos a înviat acum, fiind primul rod al învierii dintre cei adormiţi. 21 Şi pentru că printr-un om a venit moartea, tot printr-un om a venit şi învierea morţilor. 22 Căci precum în Adam toţi mor, la fel şi în Hristos toţi vor învia, 23 însă fiecare la rândul lui: Hristos rodul cel dintâi, apoi cei ai lui Hristos, la venirea Lui. 24 Apoi va veni sfârşitul, când Domnul îi va da lui Dumnezeu Tatăl Împărăţia, când se va desfiinţa orice domnie, orice stăpânire şi orice putere. 25 Fiindcă trebuie ca El să domnească până ce îi va pune pe toţi vrăjmaşii Săi sub picioarele Sale. 26 Şi va fi nimicit şi ultimul vrăjmaş, moartea. 27 Căci toate le-a supus sub picioarele Lui. Iar când zice că toate I-au fost supuse , este limpede că toate, afară însă de Cel care I-a supus Lui toate. 28 Iar când toate Îi vor fi supuse, atunci Fiul Însuşi se va supune Celui ce I-a supus Lui totul, ca Dumnezeu să fie totul în toate.
29 Deci ce vor face cei care se botează pentru cei morţi? Dacă morţii nu învie nicicum, atunci de ce se mai botează pentru ei? 30 Iar noi, noi de ce mai înfruntăm primejdii în fiecare clipă? 31 În fiecare zi stau în faţa morţii! Da, într-adevăr, fraţilor, jur pe cinstea pe care o primesc pentru voi în Hristos Iisus, Domnul nostru. 32 Dacă omeneşte vorbind , m-am luptat cu fiarele din Efes, ce folos aş avea dacă morţii nu ar învia?
Să mâncăm şi să bem
că mâine vom muri.
33 Nu vă amăgiţi!
Tovărăşiile rele strică obiceiurile bune.
34 Treziţi-vă cum se cuvine şi nu mai păcătuiţi, fiindcă unii dintre voi nu au cunoaştere de Dumnezeu – spre ruşinea voastră o spun!
Trupul înviat
35 Dar poate cineva se întreabă: „Cum învie morţii? Cu ce trup vor veni?” 36 Om nesăbuit! Ceea ce semeni nu prinde viaţă decât dacă moare mai întâi. 37 Ceea ce semeni tu nu este trupul care va fi apoi, ci doar un grăunte, fie de grâu fie de altceva. 38 Dar Dumnezeu îi dă acelui grăunte un trup, după cum voieşte; şi fiecărei seminţe câte un trup. 39 Nu toate trupurile sunt la fel, ci unul este trupul omului, altul al animalului, altul al păsării, altul al peştelui. 40 Sunt şi trupuri cereşti şi trupuri pământeşti; dar una este slava celor cereşti, alta a celor pământeşti. 41 Una este slava soarelui, alta este slava lunii, alta a stelelor. Fiindcă fiecare stea se deosebeşte de cealaltă.
42 Tot aşa este şi învierea morţilor: se seamănă în stricăciune, dar este înviat în neputrezire. 43 Se seamănă în necinste, dar învie în slavă; se seamănă în slăbiciune, dar învie în putere; 44 se seamănă un trup firesc, dar învie un trup duhovnicesc. Dacă există un trup firesc, există şi unul duhovnicesc, 45 precum stă scris: omul cel dintâi, Adam, a fost făcut cu suflet viu ; iar Adam cel de pe urmă, cu Duh dătător de viaţă. 46 Deci nu a fost întâi cel duhovnicesc, ci cel firesc. Iar cel duhovnicesc vine pe urmă. 47 Omul cel dintâi este din pământ, pământesc; omul cel de-al doilea este din cer. 48 Precum este cel pământesc, la fel sunt şi cei pământeşti; şi cum este cel ceresc, aşa sunt şi cei cereşti. 49 Şi după cum am purtat chipul celui pământesc, tot aşa vom purta şi chipul celui ceresc.
50 Eu zic aceasta, fraţilor: trupul şi sângele nu pot moşteni Împărăţia lui Dumnezeu, nici putrezirea nu moşteneşte neputrezirea. 51 Iată, vă spun o taină: nu toţi vom muri, dar toţi vom fi preschimbaţi 52 deodată, cât ai clipi din ochi, la trâmbiţa de apoi; căci trâmbiţa va suna şi morţii vor învia nesupuşi putrezirii, iar noi vom fi preschimbaţi, 53 pentru că trebuie ca acest trup supus putrezirii să se îmbrace în neputrezire şi acest trup muritor să se îmbrace în nemurire. 54 Iar când acest trup supus putrezirii se va îmbrăca în neputrezire şi acest trup muritor se va îmbrăca în nemurire, atunci se va împlini cuvântul care stă scris:
Moartea a fost înghiţită de biruinţă.
55 Unde-ţi este, moarte, biruinţa?
Unde-ţi este, moarte, ghimpele?
56 Iar ghimpele morţii este păcatul, iar puterea păcatului este legea. 57 Să aducem mulţumire lui Dumnezeu, cel ce ne-a dat biruinţa prin Domnul nostru Iisus Hristos. 58 De aceea, fraţii mei iubiţi, fiţi tari, neclintiţi, sporind totdeauna în lucrarea Domnului, ştiind că truda voastră nu este degeaba în Domnul.
Învierea lui Hristos
1 Vreau să vă reamintesc, fraților, Evanghelia pe care v‑am propovăduit‑o, pe care ați primit‑o , în care ați rămas 2 și prin care sunteți mântuiți, dacă o țineți după cuvântul pe care vi l‑am vestit; altfel, degeaba ați crezut. 3 V‑am învățat, înainte de toate, ceea ce și eu am primit, anume că Hristos a murit pentru păcatele noastre, după Scripturi, 4 că a fost îngropat și a înviat a treia zi, după Scripturi , 5 și că i S‑a arătat lui Chifa, apoi celor doisprezece. 6 După aceea, S‑a arătat la peste cinci sute de frați deodată, dintre care cei mai mulți sunt încă în viață, iar unii au adormit. 7 Mai târziu, i S‑a arătat lui Iacov , apoi tuturor apostolilor. 8 La urmă de tot , ca unei stârpituri, mi S‑a arătat și mie. 9 Căci eu sunt cel mai neînsemnat dintre apostoli; nu sunt vrednic să mă numesc apostol, fiindcă am prigonit biserica lui Dumnezeu. 10 Prin harul lui Dumnezeu sunt ce sunt, și harul Lui față de mine n‑a fost zadarnic; ba încă am trudit mai mult decât toți; totuși , nu eu am trudit , ci harul lui Dumnezeu care este cu mine. 11 Așadar, fie eu, fie ceilalți, noi așa propovăduim și voi așa ați crezut.
Învierea morților
12 Iar dacă se propovăduiește că Hristos a înviat din morți, cum zic unii dintre voi că nu este o înviere a morților? 13 Dacă nu este o înviere a morților, nici Hristos n‑a înviat. 14 Și dacă Hristos n‑a înviat, zadarnică este propovăduirea noastră, zadarnică este și credința voastră. 15 Ba încă suntem găsiți martori mincinoși ai lui Dumnezeu, fiindcă am mărturisit despre Dumnezeu că L‑a înviat pe Hristos, pe care, de fapt, nu L‑a înviat, dacă este adevărat că morții nu învie. 16 Căci, dacă nu învie morții, nici Hristos n‑a înviat. 17 Iar dacă Hristos n‑a înviat, credința voastră este zadarnică, voi sunteți încă în păcatele voastre 18 și, prin urmare, cei ce au adormit în Hristos sunt pierduți. 19 Dacă numai pentru viața aceasta ne‑am pus nădejdea în Hristos, suntem cei mai de plâns dintre toți oamenii!
20 Dar, de fapt, Hristos a înviat din morți, primul rod dintre cei adormiți. 21 Căci, dacă moartea a venit printr‑un om, tot printr‑un om a venit și învierea morților. 22 Și după cum toți mor în Adam, tot așa toți vor fi aduși la viață în Hristos, 23 dar fiecare la rândul cetei lui. Hristos – cel dintâi rod, apoi cei ce sunt ai lui Hristos, la venirea Lui. 24 Apoi va veni sfârșitul, când El va da Împărăția în mâinile lui Dumnezeu Tatăl, după ce va fi nimicit orice căpetenie, orice stăpânire și orice putere. 25 Căci trebuie ca El să împărățească până va pune pe toți vrăjmașii sub picioarele Sale . 26 Ultimul vrăjmaș care va fi nimicit va fi moartea, 27 căci Dumnezeu a pus totul sub picioarele Lui . Dar când zice că totul I‑a fost supus, se înțelege că în afară de Cel ce I‑a supus totul. 28 Și când toate lucrurile Îi vor fi supuse, atunci Însuși Fiul Se va supune Celui ce I‑a supus toate lucrurile, pentru ca Dumnezeu să fie totul în toți.
29 Altfel, ce vor face cei care se botează pentru cei morți? Dacă morții nu învie nicidecum, de ce se mai botează ei pentru cei morți ? 30 Și de ce suntem noi în primejdie în orice clipă? 31 Jur că, după cum am motiv să mă laud cu voi în Hristos Isus, tot astfel sunt zilnic în primejdie de moarte, fraților! 32 Dacă, omenește vorbind , m‑am luptat cu fiarele în Efes, care‑mi este folosul? Dacă nu învie morții, să mâncăm și să bem, căci mâine vom muri ! 33 Nu vă înșelați: „Tovărășiile rele strică obiceiurile bune”! 34 Veniți‑vă în fire cum se cuvine și nu păcătuiți! Căci sunt între voi unii care nu‑L cunosc pe Dumnezeu – spre rușinea voastră o spun!
35 Dar va zice cineva: „Cum învie morții? Și cu ce trup vor veni la viață ?” 36 Om fără minte! Ce semeni tu nu revine la viață dacă nu moare mai întâi. 37 Iar când semeni nu semeni trupul care va fi, ci un simplu grăunte, fie de grâu, fie de altceva. 38 Apoi, Dumnezeu îi dă un trup, după cum vrea: fiecărei semințe îi dă un trup al ei. 39 Nu toate trupurile sunt la fel, ci unul este trupul oamenilor, altul este trupul animalelor, altul este trupul păsărilor, altul al peștilor. 40 Există corpuri cerești și corpuri pământești, dar una este strălucirea corpurilor cerești și alta, a corpurilor pământești. 41 Una este strălucirea soarelui, alta, strălucirea lunii și alta, strălucirea stelelor; chiar o stea se deosebește în strălucire de altă stea. 42 Așa este și învierea morților. Trupul este semănat în putrezire și învie în neputrezire; 43 este semănat în ocară și învie în slavă; este semănat în slăbiciune și învie în putere. 44 Este semănat trup fizic și învie trup duhovnicesc. Dacă există trup fizic, există și trup duhovnicesc. 45 De altfel , chiar așa este scris: Omul dintâi, Adam, a devenit un suflet viu. Ultimul Adam a devenit duh dătător de viață. 46 Dar întâi vine ce este fizic, nu ce este duhovnicesc; ce este duhovnicesc vine pe urmă. 47 Omul dintâi este din pământ , pământesc; omul al doilea este din cer. 48 Cum este cel pământesc, așa sunt și cei pământești; cum este Cel ceresc, așa sunt și cei cerești. 49 Și după cum am purtat chipul celui pământesc, vom purta și chipul Celui ceresc.
50 Ce spun eu, fraților, este că nu pot carnea și sângele să moștenească Împărăția lui Dumnezeu, nici putrezirea nu poate moșteni neputrezirea. 51 Iată, vă spun o taină: nu vom adormi toți, dar toți vom fi schimbați, 52 dintr‑odată, cât ai clipi din ochi, la cea din urmă trâmbiță. Trâmbița va suna, morții vor învia nesupuși putrezirii și noi vom fi schimbați. 53 Căci trebuie ca trupul acesta supus putrezirii să se îmbrace în neputrezire și trupul acesta muritor să se îmbrace în nemurire. 54 Când trupul acesta supus putrezirii se va îmbrăca în neputrezire și trupul acesta muritor se va îmbrăca în nemurire, atunci se va împlini cuvântul care este scris:
Moartea a fost înghițită de biruință .
55 Unde îți este biruința, moarte?
Unde îți este boldul, moarte?
56 Boldul morții este păcatul și puterea păcatului este Legea. 57 Dar mulțumiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne dă biruința prin Domnul nostru Isus Hristos! 58 De aceea , preaiubiții mei frați, fiți tari, neclintiți, sporiți întotdeauna în lucrul Domnului, căci știți că osteneala voastră în Domnul nu este zadarnică!