Noul legământ şi vechiul legământ
1 Începem iarăşi să ne recomandăm? Sau avem nevoie, ca alţii, de scrisori de recomandare pentru voi sau de la voi? 2 Scrisoarea noastră sunteţi voi, scrisă în inimile noastre, cunoscută şi citită de toţi oamenii. 3 Căci este limpede că voi sunteţi scrisoarea lui Hristos, alcătuită şi scrisă nu cu cerneală, ci cu Duhul Dumnezeului celui Viu, nu pe table de piatră, ci pe tablele de carne ale inimilor voastre.
4 Avem această încredere înaintea lui Dumnezeu prin Hristos. 5 Nu că noi am fi în stare să gândim că ceva ar veni de la noi; puterea noastră vine de la Dumnezeu, 6 care ne face pe noi slujitorii noului legământ, nu ai literei, ci ai Duhului, fiindcă litera ucide, însă Duhul dă viaţă.
7 Iar dacă slujirea morţii, săpată în piatră, a fost atât de măreaţă încât fiii lui Israel nu puteau privi faţa lui Moise din cauza slavei trecătoare, 8 cu cât mai măreaţă şi mai slăvită nu va fi slujirea Duhului? 9 Căci dacă slujirea care a adus pedeapsa a fost slăvită, cu cât mai mult o va întrece în slavă slujirea dreptăţii? 10 Iar în această privinţă, ceea ce a fost slăvit atunci, nici măcar nu a fost slăvit, faţă de slava covârşitoare de acum. 11 Căci dacă ceea ce era trecător a fost slăvit, cu mult mai mult este slăvit ceea ce nu piere !
12 De aceea, fiindcă avem această nădejde, ne purtăm în toate pe faţă, 13 nu ca Moise, care îşi punea un văl pe faţă, astfel încât fiii lui Israel să nu privească sfârşitul a ceea ce era trecător. 14 Dar gândurile lor s-au împietrit. Fiindcă şi până în ziua de azi, la citirea vechiului legământ, rămâne acelaşi văl, care nu s-a mai ridicat, fiindcă este desfiinţat doar în Hristos. 15 Până astăzi, ori de câte ori este citit Moise, se aşterne un văl peste inimile lor, 16 dar, de fiecare dată când cineva se întoarce spre Domnul, vălul este dat la o parte. 17 Căci Domnul este Duhul şi oriunde este Duhul Domnului, acolo este libertate. 18 Iar noi toţi, cu faţa descoperită, vedem ca într-o oglindă slava Domnului şi în acelaşi timp suntem schimbaţi într-o slavă tot mai mare, prin Duhul Domnului.
Slujitori ai noului legământ
1 Începem iarăși să ne vorbim singuri de bine ? Avem cumva trebuință, ca unii, de scrisori de recomandare către voi sau de la voi? 2 Scrisoarea noastră sunteți voi , scrisă în inimile noastre, cunoscută și citită de toți oamenii. 3 Este limpede că sunteți o scrisoare a lui Hristos, trimisă de noi, scrisă nu cu cerneală, ci cu Duhul Dumnezeului celui viu; nu pe niște table de piatră, ci pe niște table care sunt inimi de carne.
4 Avem încredințarea aceasta în Dumnezeu, prin Hristos. 5 Nu că noi, prin noi înșine, suntem destoinici să socotim ceva ca venind de la noi. Dimpotrivă, destoinicia noastră vine de la Dumnezeu, 6 care ne‑a și învrednicit să fim slujitori ai unui legământ nou, care nu este al literei , ci al Duhului, căci litera omoară, dar Duhul dă viață.
7 Acum, dacă slujba aducătoare de moarte, scrisă cu litere săpate în piatră, era însoțită de slavă, încât fiii lui Israel nu‑și puteau aținti privirea asupra feței lui Moise din pricina strălucirii chipului său, deși era o strălucire trecătoare, 8 cu cât mai mult slujba Duhului va fi însoțită de slavă? 9 Dacă slujba aducătoare de osândă a fost însoțită de slavă, cu cât mai mult o întrece în slavă slujba aducătoare de dreptate? 10 În acest caz, prima , deși a fost însoțită de slavă, pălește în comparație cu a doua , a cărei slavă o întrece cu mult. 11 Dacă ceea ce este trecător a fost însoțit de slavă, cu atât mai mult este însoțit de slavă ceea ce dăinuie!
12 Fiindcă avem deci o astfel de nădejde, noi lucrăm cu multă îndrăzneală 13 și nu facem ca Moise, care își punea un văl pe față pentru ca fiii lui Israel să nu‑și ațintească privirea asupra sfârșitului slavei trecătoare. 14 Dar mintea lor s‑a împietrit , căci, până în ziua de astăzi, la citirea vechiului legământ rămâne același văl, neridicat, fiindcă vălul este dat la o parte în Hristos. 15 Da, până astăzi, când se citește din Moise, peste inimile lor se află un văl. 16 Dar când vreunul se întoarce la Domnul, vălul este luat . 17 Or, acest Domn este Duhul, și unde este Duhul Domnului, acolo este libertate. 18 Noi toți privim cu fața descoperită, ca într‑o oglindă, slava Domnului și suntem transformați în același chip al Lui, din slavă în slavă, prin Domnul, adică prin Duhul.