1 Căci ştim că, deşi cortul nostru va fi distrus, adică această casă pământească, avem o locuinţă de la Dumnezeu în ceruri, o casă veşnică şi nefăcută de mână omenească. 2 De aceea suspinăm în coliba aceasta, dorind cu ardoare să ne înveşmântăm cu locuinţa noastră din cer, 3 desigur, dacă vom fi găsiţi îmbrăcaţi, nu goi. 4 Căci, fiind în acest cort, suspinăm împovăraţi: fiindcă nu vrem să ne dezbrăcăm, ci să ne îmbrăcăm, pentru ca ceea ce este muritor să fie înghiţit de viaţă. 5 Cel care ne-a făcut pentru aceasta este Dumnezeu, care ne-a dat arvuna Duhului.
6 De aceea avem întotdeauna încredere şi ştim că, dacă locuim în trup, suntem departe de casă, de Domnul, 7 fiindcă umblăm prin credinţă, nu prin ceea ce se vede. 8 Avem încredere şi mai degrabă am vrea să plecăm din trup şi să locuim la Domnul. 9 De aceea ne străduim să-I fim plăcuţi Lui, fie că rămânem în trup, fie că îl părăsim. 10 Căci toţi trebuie să ne arătăm înaintea scaunului de judecată al lui Hristos, ca fiecare să fie răsplătit potrivit cu ceea ce a făcut pe când era în trup, fie bine, fie rău.
Taina împăcării cu Dumnezeu
11 Cunoscând, aşadar, teama de Domnul, îi convingem pe oameni; Dumnezeu ne cunoaşte pe deplin şi sper că şi voi ne cunoaşteţi pe deplin în cugetul vostru. 12 Nu ne recomandăm iar în faţa voastră, ci vă dăm prilejul să vă mândriţi cu noi, ca să aveţi răspuns în faţa celor ce se laudă cu ce se vede, nu cu inima. 13 Dacă ne-am purtat nebuneşte, am făcut-o pentru Dumnezeu, iar dacă ne purtăm cu înţelepciune, o facem pentru voi. 14 Căci iubirea lui Hristos ne obligă, deoarece socotim că unul singur a murit pentru toţi şi deci toţi au murit. 15 Şi a murit pentru toţi, ca cei care trăiesc să nu mai trăiască pentru ei înşişi, ci pentru Cel care a murit şi a înviat pentru ei.
16 Aşadar, de acum înainte noi nu mai cunoaştem pe nimeni în felul oamenilor. Dacă L-am cunoscut pe Hristos în felul oamenilor, acum nu-L mai cunoaştem astfel. 17 Dacă cineva este în Hristos, este o făptură nouă: lucrurile vechi au trecut şi iată s-au înnoit. 18 Şi toate sunt de la Dumnezeu, cel care ne-a împăcat cu Sine prin Hristos şi ne-a dat misiunea împăcării. 19 Aşadar, Dumnezeu era în Hristos împăcând lumea cu Sine, neţinând seama de greşelile oamenilor şi încredinţându-ne cuvântul împăcării. 20 Noi suntem deci solii lui Hristos, ca şi cum Dumnezeu v-ar îndemna prin noi: vă rugăm, pentru Hristos, împăcaţi-vă cu Dumnezeu! 21 Pe Cel care nu a cunoscut nici un păcat, El L-a făcut păcat pentru noi, ca noi să devenim, în El, dreptatea lui Dumnezeu.
1 Știm că, dacă se desface cortul care este locuința noastră pământească , avem o clădire de la Dumnezeu, o locuință veșnică, nefăcută de mână omenească , în ceruri. 2 Și suspinăm în cortul acesta, dornici să ne îmbrăcăm cu locașul nostru ceresc 3 (desigur, dacă nu cumva vom fi găsiți goi atunci când ne vom dezbrăca de cel vechi ). 4 Într‑adevăr, câtă vreme suntem în cortul pământesc , suspinăm sub povară, fiindcă nu dorim să ne dezbrăcăm de trupul acesta , ci să ne îmbrăcăm cu celălalt trup peste acesta, pentru ca ceea ce este muritor să fie înghițit de viață . 5 Iar Cel ce ne‑a pregătit chiar în vederea acestui lucru este Dumnezeu, care ne‑a dat Duhul ca arvună.
6 Așadar, suntem întotdeauna plini de încredere și știm că, dacă suntem acasă în trup, suntem în pribegie, departe de Domnul, 7 pentru că umblăm prin credință, nu prin vedere. 8 Suntem plini de încredere și am prefera să nu mai fim acasă în acest trup, ci să fim acasă la Domnul. 9 De aceea ne și străduim să‑I fim plăcuți, fie că suntem acasă, fie că pribegim departe de casă. 10 Căci toți trebuie să ne înfățișăm înaintea scaunului de judecată al lui Hristos, pentru ca fiecare să‑și primească răsplata după binele sau răul pe care‑l va fi făcut când trăia în trup.
Slujba împăcării
11 Fiindcă știm ce este frica de Domnul, căutăm să‑i înduplecăm pe oameni, dar Dumnezeu ne cunoaște bine și sper că și voi ne cunoașteți bine în cugetele voastre. 12 Nu vrem să ne vorbim iarăși de bine înaintea voastră, ci să vă dăm un temei de laudă cu privire la noi, ca să aveți ce să răspundeți celor care se laudă cu înfățișarea, nu cu ce este în inimă. 13 Dacă ne‑am ieșit din minți, pentru Dumnezeu ne‑am ieșit; dacă suntem întregi la minte, pentru voi suntem. 14 Căci dragostea lui Hristos ne constrânge , fiindcă socotim că, dacă Unul singur a murit pentru toți, atunci toți au murit. 15 El a murit pentru toți, pentru ca cei ce trăiesc să nu mai trăiască pentru ei înșiși, ci pentru Cel ce a murit și a înviat pentru ei.
16 Așa că , de acum încolo, nu mai cunoaștem pe nimeni în felul lumii; chiar dacă L‑am cunoscut pe Hristos în felul lumii, totuși acum nu‑L mai cunoaștem în felul acesta . 17 Căci, dacă este cineva în Hristos, este o creație nouă. Cele vechi s‑au dus, iată că toate s‑au făcut noi. 18 Și toate acestea sunt de la Dumnezeu, care ne‑a împăcat cu El prin Hristos și ne‑a încredințat slujba împăcării: 19 că, adică, Dumnezeu era în Hristos, împăcând lumea cu Sine, fără să țină seama de abaterile ei, și ne‑a încredințat nouă propovăduirea acestei împăcări. 20 Noi, așadar, suntem ambasadori ai lui Hristos; și, ca și cum Dumnezeu ar îndemna prin noi, vă rugăm fierbinte, în Numele lui Hristos: Împăcați‑vă cu Dumnezeu! 21 Pe Cel ce n‑a cunoscut niciun păcat, El L‑a făcut păcat pentru noi, pentru ca noi să fim dreptatea lui Dumnezeu în El .