Pericolul învăţătorilor falşi
1 În popor au fost însă şi profeţi falşi, după cum vor fi şi printre voi învăţători falşi care vor strecura erezii aducătoare de pieire, tăgăduindu-L chiar pe Stăpânul care i-a răscumpărat şi atrăgându-şi o nimicire grabnică. 2 Mulţi îi vor urma în destrăbălările lor şi, din cauza acestor oameni, calea adevărului va fi defăimată. 3 În lăcomia lor vor profita de voi prin cuvinte bine ticluite – ei, a căror sentinţă, de mult hotărâtă, nu va întârzia, şi a căror nimicire nu doarme.
Dreptatea lui Dumnezeu împotriva celor depravaţi
4 Dacă nu i-a cruţat Dumnezeu nici pe îngerii care au păcătuit, ci i-a aruncat în Adânc legaţi în lanţurile întunericului, păstraţi pentru judecată, 5 dacă n-a cruţat El lumea veche, ci a ocrotit doar opt persoane, pe Noe vestitorul dreptăţii şi alţi şapte, şi a adus potopul peste o lume de nelegiuiţi, 6 dacă a condamnat la pieire cetăţile Sodoma şi Gomora, prefăcându-le în cenuşă, pentru a da un exemplu celor care pe viitor aveau să fie nelegiuiţi, 7 şi l-a izbăvit pe dreptul Lot, care suferea din cauza purtării destrăbălate a acelor nelegiuiţi 8 – fiindcă dreptul acesta, care locuia în mijlocul lor, îşi chinuia zi de zi sufletul său drept, văzând şi auzind fărădelegile lor – 9 atunci într-adevăr Domnul ştie să-i scape din încercare pe cei evlavioşi şi să-i păstreze pentru ziua Judecăţii pe cei nedrepţi, ca să fie pedepsiţi, 10 mai ales pe cei care umblă după plăcerile trupeşti în poftă necurată şi dispreţuiesc stăpânirea.
Îndrăzneţi, aroganţi, ei nu se tem să defăimeze slăvitele stăpâniri, 11 în timp ce îngerii, care sunt superiori în forţă şi putere, nu aduc împotriva lor o judecată defăimătoare de la Domnul . 12 Dar aceştia, defăimând ce nu cunosc, vor şi pieri în stricăciunea lor, ca nişte animale necuvântătoare, sortite din fire să fie prinse şi omorâte, 13 – culegând rău pentru rău, răsplata nedreptăţii – deoarece îşi găsesc plăcerea în a se destrăbăla în plină zi, fiind nişte lepre şi lichele care se delectează cu ademenirile lor, în timp ce se ospătează împreună cu voi, 14 cu ochii scăpărând după desfrânare şi nesătui de păcat, ademenind sufletele nestatornice. Ei au inima deprinsă cu lăcomia, sunt fii ai blestemului, 15 care au părăsit calea dreaptă şi s-au rătăcit, luând-o pe calea lui Balaam, fiul lui Bosor, care a iubit răsplata nedreptăţii 16 şi a fost mustrat pentru călcarea de lege, când animalul necuvântător i-a vorbit cu glas omenesc, punând capăt nebuniei profetului. 17 Aceştia sunt izvoare seci, neguri mânate de furtună, cărora le-a fost păstrată bezna adâncă. 18 Rostind vorbe trufaşe şi deşarte, ei, în poftele trupului lor, îi ademenesc la destrăbălări pe cei care abia au scăpat de cei ce trăiesc în rătăcire. 19 Le promit libertatea în timp ce ei înşişi sunt sclavii stricăciunii – fiindcă ceea ce te biruieşte, aceea te şi stăpâneşte. 20 Dar dacă, după ce au scăpat de spurcăciunile lumii, prin cunoaşterea Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos, se încurcă iar în ele şi sunt învinşi, atunci starea lor de pe urmă ajunge mai rea decât cea dintâi. 21 Ar fi fost mai bine pentru ei să nu fi cunoscut calea dreptăţii, decât, după ce au cunoscut-o, să se întoarcă de la porunca sfântă care le-a fost încredinţată. 22 Lor li se potriveşte, cu adevărat, proverbul:
„Câinele se întoarce la vărsătura lui” şi „scroafa scăldată se întoarce la noroiul mocirlei ei”.
Profeți și învățători mincinoși
(Iuda 1:4‑13)1 Au fost însă în popor și profeți mincinoși, după cum și între voi vor fi învățători mincinoși, care vor aduce pe furiș erezii nimicitoare, se vor lepăda de Stăpânul care i‑a răscumpărat și vor face să cadă asupra lor o nimicire năprasnică. 2 Mulți îi vor urma în destrăbălările lor și, din pricina lor, calea adevărului va fi vorbită de rău. 3 În lăcomia lor vor căuta ca, prin cuvântări înșelătoare, să aibă un câștig de la voi, dar osânda îi paște de multă vreme și pierzarea lor nu doarme.
4 Căci, dacă nu i‑a cruțat Dumnezeu pe îngerii care au păcătuit, ci i‑a aruncat în tartar , legați în lanțurile beznei, și i‑a rânduit să fie păstrați pentru judecată; 5 dacă n‑a cruțat El lumea veche, ci l‑a păzit pe Noe , acest propovăduitor al dreptății, împreună cu alți șapte , când a adus potopul peste o lume de nelegiuiți; 6 dacă a prefăcut în cenușă cetățile Sodoma și Gomora, când le‑a osândit la pieire, ca să le slujească de pildă celor ce vor trăi în nelegiuire; 7 și dacă l‑a scăpat pe dreptul Lot, care era foarte chinuit de trăirea destrăbălată a acestor stricați 8 – căci omul acesta drept care locuia în mijlocul lor își chinuia zi de zi sufletul lui drept din pricina faptelor nelegiuite pe care le vedea și auzea – 9 înseamnă că Domnul știe să‑i izbăvească din încercare pe oamenii cucernici și să‑i păstreze pe cei nelegiuiți ca să fie pedepsiți în ziua judecății: 10 mai ales pe cei ce, în pofta lor necurată, poftesc trupul altuia și disprețuiesc stăpânirea. Ca niște îndrăzneți și aroganți ce sunt, nu se tem să‑i batjocorească pe cei slăviți , 11 pe când îngerii , care sunt mai mari în tărie și putere, nu aduc înaintea Domnului, împotriva lor, nicio judecată batjocoritoare.
12 Dar aceștia, ca niște animale necuvântătoare , sortite prin firea lor să fie prinse și nimicite, batjocorind ce nu cunosc, vor merge la pierzare tocmai prin stricăciunea lor 13 și își vor lua astfel plata cuvenită pentru nelegiuirea lor . Fericirea lor este să trăiască în plăceri ziua‑n amiaza mare . Ca niște întinați și spurcați, plini de înșelăciune, se pun pe chefuit când se ospătează împreună cu voi. 14 Ochii le scapără după femei adultere și nu se satură de păcătuit. Momesc sufletele nestatornice, au inima deprinsă la lăcomie, sunt niște blestemați ! 15 După ce au părăsit calea cea dreaptă, s‑au rătăcit și au urmat calea lui Balaam , fiul lui Bosor, care a iubit plata nelegiuirii. 16 Dar a fost mustrat pentru fărădelegea lui: o măgăriță, o necuvântătoare, a vorbit cu glas omenesc și a pus frâu nebuniei profetului.
17 Oamenii aceștia sunt fântâni fără apă, neguri purtate de vifor: lor le este păstrată bezna de nepătruns . 18 Ei vorbesc cu trufie lucruri de nimic și, folosind poftele cărnii, îi momesc în desfrânări pe cei ce abia au scăpat de oamenii care trăiesc în rătăcire. 19 Le promit libertatea, în timp ce ei înșiși sunt robi ai stricăciunii. Căci fiecare este robul lucrului de care este biruit. 20 Astfel , dacă , după ce au scăpat de murdăriile lumii, prin cunoașterea Domnului și Mântuitorului nostru Isus Hristos, se împotmolesc iarăși și sunt biruiți de ele, starea lor de pe urmă ajunge mai rea decât cea dintâi. 21 Era mai bine pentru ei să nu fi cunoscut calea dreptății decât ca, după ce au cunoscut‑o, să se întoarcă de la porunca sfântă care le‑a fost dată. 22 Cu ei s‑a întâmplat ce spune, pe bună dreptate, proverbul: câinele s‑a întors la ce vărsase și „scroafa spălată s‑a dus iar să se tăvălească în mocirlă”.