Hotărârile adunării de la Ierusalim
1 Unii, veniţi din Iudeea, începuseră să-i înveţe pe fraţi că: „dacă nu vă circumcideţi după obiceiul lui Moise, nu puteţi fi mântuiţi”. 2 A apărut, astfel, o împotrivire puternică, o dispută foarte aprinsă între ei şi Pavel şi Barnaba, şi s-a hotărât ca aceştia din urmă şi alţi câţiva împreună cu ei să meargă la apostolii şi la prezbiterii din Ierusalim în legătură cu neînţelegerea de mai sus. 3 Au trecut prin Fenicia şi Samaria, trimişi fiind de Biserică, şi au povestit în amănunt întoarcerea neamurilor, făcând o mare bucurie tuturor fraţilor. 4 Când au ajuns la Ierusalim, au fost primiţi de Biserică, de apostoli şi de prezbiteri şi au vestit cele făcute de Dumnezeu cu ei. 5 S-au ridicat însă unii din partida fariseilor, care deveniseră credincioşi, şi au zis că toţi trebuie să fie circumcişi, primind poruncă să ţină Legea lui Moise.
6 S-au adunat atunci apostolii şi prezbiterii ca să vadă ce este cu învăţătura aceasta. 7 După ce au discutat îndelung, s-a ridicat Petru şi le-a zis: „Fraţilor, ştiţi că de la început Dumnezeu a ales ca prin gura mea să audă neamurile cuvântul Evangheliei şi să creadă; 8 şi Dumnezeu, care cunoaşte inimile, le-a dat mărturie dăruindu-le Duhul Sfânt, cum ni l-a dăruit şi nouă. 9 N-a făcut nici o deosebire între noi şi ei, ci le-a curăţit inimile prin credinţă. 10 Acum, dar, pentru ce ispitiţi pe Dumnezeu şi puneţi pe umerii ucenicilor un jug pe care nici părinţii noştri, nici noi nu l-am putut purta? 11 Căci credem că ne mântuim prin harul Domnului Iisus, ca şi ei.”
12 Toată mulţimea a tăcut atunci şi au început să-i asculte pe Barnaba şi Pavel care le istoriseau semnele şi minunile pe care le-a făcut Dumnezeu prin ei între neamuri. 13 După ce au încheiat, Iacov a răspuns şi a zis: „Fraţilor, ascultaţi-mă! 14 Simon a istorisit cum Dumnezeu a căutat mai întâi să-şi ia un popor pentru Numele Său, dintre neamuri. 15 Şi cu acest lucru se potrivesc cuvintele profeţilor, după cum stă scris:
16 După acestea, mă voi întoarce
şi voi ridica din nou cortul căzut al lui David,
ruinele lui le voi rezidi
şi îl voi îndrepta iarăşi
17 ca să-l caute pe Domnul şi restul oamenilor
şi toate popoarele peste care s-a chemat Numele Meu,
zice Domnul care face cunoscute aceste lucruri
18 din veşnicie.
19 De aceea, socotesc că nu trebuie să mai adăugăm greutăţi peste cei care se întorc la Dumnezeu dintre neamuri, 20 ci să le scriem doar să se ferească de pângărirea cu idoli, de desfrânare, de animalele sugrumate şi de sânge. 21 Căci Moise îşi are, din vechime, în toate cetăţile, vestitorii lui, fiind citit în sinagogi în fiecare zi de sâmbătă.”
22 Atunci apostolii şi prezbiterii, împreună cu toată Biserica, au hotărât să aleagă dintre ei nişte bărbaţi pe care să-i trimită la Antiohia cu Pavel şi Barnaba, anume pe Iuda, numit Barsaba, şi pe Sila, doi bărbaţi de vază între fraţi. 23 Prin ei au scris astfel: „Apostolii şi prezbiterii, fraţii voştri, către fraţii care sunt dintre neamuri, în Antiohia, în Siria şi în Cilicia, pace! 24 Auzind că unii dintre noi, fără porunca noastră, au venit şi v-au tulburat cu învăţături, necăjindu-vă sufletele, 25 am hotărât, toţi într-un gând, să alegem şi să trimitem la voi doi bărbaţi împreună cu preaiubiţii noştri Barnaba şi Pavel, 26 oameni care şi-au riscat vieţile pentru Numele Domnului Iisus Hristos. 27 Astfel, i-am trimis pe Iuda şi pe Sila care vă vor vesti şi ei, prin viu grai, aceste lucruri. 28 I s-a părut drept Duhului Sfânt şi, la fel, şi nouă, să nu vi se mai pună nici o greutate afară de ce este neapărat necesar: 29 feriţi-vă de jertfele aduse idolilor, de sânge şi de animale sugrumate, şi de desfrânare; dacă vă veţi păzi de toate acestea, bine veţi face! Fiţi sănătoşi!”
30 Cei doi trimişi au mers la Antiohia şi adunând mulţimea, le-au înmânat epistola. 31 Când au citit-o, toţi s-au bucurat de această încurajare. 32 Iuda şi Sila, fiind ei înşişi profeţi, i-au îndemnat pe fraţi prin multe sfaturi şi i-au întărit. 33 După ce au stat acolo un timp, au fost trimişi cu pace de către fraţi înapoi la apostoli. 35 Pavel şi Barnaba au rămas în Antiohia învăţând şi vestind împreună cu mulţi alţii cuvântul Domnului.
Pavel şi Barnaba fac echipe diferite
36 După câteva zile, Pavel i-a spus lui Barnaba: „Să ne întoarcem şi să-i vizităm pe fraţii din fiecare cetate în care am vestit cuvântul Domnului, ca să vedem cum sunt.” 37 Barnaba dorea să-l ia cu ei şi pe Ioan, numit Marcu. 38 Pavel a insistat să nu-l mai ia împreună cu ei pe cel care îi părăsise în Pamfilia şi nu mersese cu ei în lucrare. 39 S-a iscat, astfel, între ei o mare neînţelegere, încât până la urmă s-au despărţit unul de celălalt: Barnaba l-a luat pe Marcu şi s-au îmbarcat spre Cipru, 40 iar Pavel l-a ales pe Sila şi a plecat încredinţat în harul Domnului de către fraţi, 41 străbătând Siria şi Cilicia şi încurajând Bisericile.
Conciliul de la Ierusalim
1 Din Iudeea au coborât unii care îi învățau pe frați astfel: „Dacă nu sunteți circumciși după obiceiul lui Moise, nu puteți fi mântuiți.” 2 Pentru că Pavel și Barnaba au avut cu ei nu puține controverse și discuții aprinse, s‑a luat hotărârea ca Pavel și Barnaba, împreună cu câțiva dintre ei, să urce la apostolii și prezbiterii din Ierusalim ca să‑i întrebe cu privire la această nelămurire. 3 După ce au fost petrecuți de biserică, au trecut prin Fenicia și Samaria și au istorisit întoarcerea neamurilor la Dumnezeu , făcându‑le astfel o mare bucurie tuturor fraților. 4 Când au ajuns la Ierusalim, au fost primiți de biserică, de apostoli și de prezbiteri și au istorisit tot ce făcuse Dumnezeu prin ei. 5 Atunci, unii din gruparea fariseilor care crezuseră s‑au ridicat și au zis ca neamurilor să li se poruncească să se circumcidă și să păzească Legea lui Moise.
6 Apostolii și prezbiterii s‑au adunat ca să cerceteze acest lucru. 7 După multe discuții, Petru s‑a ridicat și le‑a zis: „Fraților , voi știți că încă de la început Dumnezeu m‑a ales dintre voi ca prin gura mea neamurile să audă cuvântul Evangheliei și să creadă. 8 Și Dumnezeu, care cunoaște inimile, a depus mărturie pentru ei, dându‑le Duhul Sfânt ca și nouă. 9 N‑a făcut nicio deosebire între noi și ei, întrucât le‑a curățit inimile prin credință. 10 Așadar, de ce‑L ispitiți pe Dumnezeu și puneți pe grumazul ucenicilor un jug pe care nici părinții noștri, nici noi nu l‑am putut purta? 11 Dar noi credem că prin harul Domnului Isus suntem mântuiți și noi, și ei.”
12 Toată adunarea a tăcut și i‑a ascultat pe Barnaba și pe Pavel, care au istorisit toate semnele și minunile pe care le făcuse Dumnezeu prin ei între neamuri. 13 Când au tăcut ei, a luat cuvântul Iacov, zicând: „Fraților, ascultați‑mă! 14 Simon a spus cum mai întâi Dumnezeu s‑a uitat să‑Și ia dintre neamuri un popor pentru Numele Său. 15 Și cu faptul acesta se potrivesc cuvintele profeților, după cum este scris:
16 «După aceea, Mă voi întoarce
și voi ridica din nou lăcașul prăbușit al lui David,
îi voi zidi iarăși dărâmăturile
și‑l voi înălța la loc,
17 pentru ca și ceilalți oameni să‑L caute pe Domnul,
și toate neamurile peste care a fost chemat Numele Meu,
zice Domnul, care face aceste lucruri 18 cunoscute din veșnicie.»
19 De aceea, eu socotesc să nu‑i mai împovărăm pe aceia dintre neamuri care se întorc la Dumnezeu, 20 ci să li se scrie să se ferească de necurățiile idolilor, de desfrâu, de animale sugrumate și de sânge. 21 Căci Moise, încă din timpuri străvechi, are în fiecare cetate oameni care‑l propovăduiesc și este citit în sinagogi în fiecare zi de sabat.”
Hotărârea conciliului de la Ierusalim
22 Atunci, apostolii și prezbiterii, împreună cu întreaga biserică, au găsit cu cale să aleagă dintre ei niște bărbați pe care să‑i trimită la Antiohia cu Pavel și Barnaba: pe Iuda, zis și Barsaba , și pe Sila, bărbați cu vază între frați. 23 Și au scris astfel prin ei: „Apostolii și frații prezbiteri, către frații dintre neamuri care sunt în Antiohia, Siria și Cilicia: sănătate! 24 Fiindcă am auzit că unii – plecați dintre noi fără să fi primit poruncă – v‑au tulburat prin cuvintele lor și v‑au zdruncinat sufletele [zicându‑vă să vă circumcideți și să păziți Legea,] 25 după ce ne‑am adunat toți într‑un cuget, am găsit cu cale să alegem niște bărbați pe care să‑i trimitem la voi, împreună cu preaiubiții noștri Barnaba și Pavel, 26 oameni ce și‑au pus în joc viețile pentru Numele Domnului nostru Isus Hristos. 27 I‑am trimis așadar pe Iuda și pe Sila împreună cu ei, ca să vă spună prin viu grai aceleași lucruri : 28 anume că Duhul Sfânt și noi am găsit cu cale să nu mai punem asupra voastră nicio altă povară pe lângă cele necesare – 29 adică să vă feriți de carnea jertfită idolilor, de sânge , de animale sugrumate și de desfrâu; dacă vă veți feri de acestea, bine veți face. Fiți sănătoși!”
30 Așadar, când au primit învoire, au coborât la Antiohia, unde au adunat mulțimea credincioșilor și au înmânat scrisoarea. 31 Citind‑o, aceștia s‑au bucurat de îmbărbătarea primită . 32 Iuda și Sila, fiind profeți, i‑au îmbărbătat și ei pe frați și i‑au întărit cu multe cuvinte. 33 După o vreme, frații le‑au dat învoire să se întoarcă în pace la cei care îi trimiseseră. [34 Totuși, Sila a găsit cu cale să mai rămână.] 35 Pavel și Barnaba au rămas în Antiohia pentru a da învățătură și a propovădui, împreună cu mulți alții, Cuvântul Domnului.
Despărțirea lui Pavel de Barnaba
36 După câteva zile, Pavel i‑a zis lui Barnaba: „Să ne întoarcem să‑i cercetăm pe frații din fiecare cetate în care am vestit Cuvântul Domnului, ca să vedem ce mai fac!” 37 Barnaba voia să‑l ia și pe Ioan , numit Marcu. 38 Pavel considera însă că nu este potrivit să‑l ia cu ei pe acela care îi părăsise în Pamfilia și nu‑i însoțise în lucrarea lor . 39 Și s‑a iscat o așa neînțelegere, încât s‑au despărțit unul de celălalt; Barnaba l‑a luat pe Marcu și a plecat pe mare spre Cipru, 40 iar Pavel l‑a ales pe Sila și a plecat, după ce a fost încredințat de frați harului Domnului. 41 Și a străbătut Siria și Cilicia, întărind bisericile.