Încurajarea Bisericii prin învierea lui Eutih
1 Când a încetat tulburarea, Pavel i-a chemat pe ucenici, i-a încurajat şi i-a îmbrăţişat, apoi a plecat în Macedonia. 2 A străbătut regiunea, încurajându-i pe fraţi cu multe sfaturi, şi a ajuns în Grecia, 3 unde a rămas trei luni. Voia să se îmbarce spre Siria dar, când iudeii au pus la cale un complot împotriva lui, a hotărât să se întoarcă prin Macedonia. 4 Împreună cu el mai călătoreau şi Sopater, fiul lui Pir din Bereea, Aristarh şi Secundus din Tesalonic, Gaius din Derbe, Timotei, precum şi Tihic şi Trofim, care erau din Asia. 5 Aceştia au mers înaintea noastră şi ne-au aşteptat la Troas. 6 După zilele sărbătorii Azimelor ne-am îmbarcat din Filipi şi am mers la ei, la Troas, cale de cinci zile, şi am rămas acolo alte şapte zile.
7 În prima zi a săptămânii eram adunaţi să frângem pâinea şi Pavel, care trebuia să plece a doua zi, vorbea cu ucenicii, iar cuvântarea lui s-a prelungit până la miezul nopţii. 8 În camera de sus, unde eram adunaţi, erau multe lumânări. 9 Un tânăr pe nume Eutih stătea aşezat pe marginea ferestrei şi era tot mai copleşit de somn, în timpul vorbirii îndelungi a lui Pavel; adormind de-a-binelea, el a căzut de la etajul al treilea şi, când l-au ridicat, era mort. 10 Pavel s-a coborât şi s-a aplecat asupra lui, l-a luat în braţe şi le-a zis: „Nu vă tulburaţi, căci sufletul lui este în el”. 11 S-a ridicat, apoi, a frânt pâinea şi a mâncat şi a vorbit încă mult timp, până în zori, când a plecat. 12 Tânărul a fost adus viu iar ei s-au bucurat peste măsură.
Despărţirea de prezbiterii din Efes
13 Noi ne-am suit în corabie înaintea lui Pavel şi am plecat spre Assos, unde trebuia să-l luăm şi pe el, după cum ne înţeleseserăm, pentru că el dorise să călătorească pe uscat. 14 Când ne-a întâlnit la Assos, l-am luat cu noi şi am mers la Mitilene. 15 De acolo am navigat a doua zi ajungând până în dreptul insulei Chios, iar în cealaltă zi am trecut pe lângă Samos, ca în următoarea zi să ajungem în Milet. 16 Pavel era hotărât să continue călătoria fără să ne oprim la Efes, ca să nu întârzie prin Asia, pentru că se grăbea să fie în Ierusalim, dacă se poate, de ziua Cincizecimii.
17 Astfel, din Milet a trimis la Efes ca să-i cheme pe prezbiterii Bisericii. 18 Când au sosit, el le-a zis: „Ştiţi cum m-am purtat cu voi în tot timpul acesta, din prima zi când am ajuns în Asia, până acum. 19 Am slujit Domnului cu toată smerenia, cu multe lacrimi şi prin multe încercări în care am ajuns datorită uneltirilor iudeilor. 20 Nu am lăsat deoparte nimic din ceea ce vă era de folos, nici în vestire nici în învăţătură, atât în public cât şi în casele voastre, 21 ci am mărturisit şi iudeilor şi grecilor pocăinţa faţă de Dumnezeu şi credinţa în Domnul nostru Iisus. 22 Iată că, acum, sunt călăuzit de Duhul Sfânt să merg la Ierusalim fără să ştiu ce mi se va întâmpla acolo – 23 decât că, aşa cum Duhul Sfânt îmi mărturiseşte prin cetăţi, ştiu că mă aşteaptă lanţuri şi necazuri. 24 Dar nu mă gândesc deloc la viaţa mea, nici la preţul ei, ci cum să-mi închei drumul şi slujirea pe care le-am primit de la Domnul Iisus, ca să mărturisesc evanghelia harului lui Dumnezeu.
25 Şi acum, iată, ştiu că nu mă veţi mai vedea, voi toţi cei printre care am trăit vestind Împărăţia lui Dumnezeu. 26 De aceea, vă declar astăzi că sunt curat de sângele tuturor. 27 Nu am lăsat nimic deoparte ci v-am vestit toată voia lui Dumnezeu. 28 Fiţi atenţi la voi înşivă şi la toată turma peste care v-a aşezat Duhul Sfânt păzitori, ca să păstoriţi Biserica lui Dumnezeu pe care şi-a câştigat-o cu însuşi sângele Său. 29 Ştiu că după plecarea mea se vor strecura între voi lupi cruzi care nu vor cruţa turma, 30 se vor ridica dintre voi oameni care vor da învăţături rătăcite ca să-i tragă pe ucenici după ei. 31 De aceea, vegheaţi şi aduceţi-vă aminte că, timp de trei ani, şi ziua şi noaptea nu am încetat să vă îndemn pe fiecare, cu lacrimi. 32 Şi acum vă încredinţez lui Dumnezeu şi cuvântului harului Său, cel ce poate să vă zidească şi să vă dea moştenirea împreună cu toţi cei sfinţiţi. 33 Nu am poftit nimic de la nimeni, nici argint, nici aur, nici îmbrăcăminte. 34 Ştiţi voi înşivă că am muncit cu aceste mâini ale mele şi pentru nevoile mele şi pentru cele ale tovarăşilor mei. 35 V-am arătat în toate că trebuie să vă osteniţi să-i ajutaţi pe cei slabi şi că trebuie să vă aduceţi aminte de cuvântul Domnului Iisus care zicea: Mai fericit eşti când dai decât atunci când iei.”
36 Spunând aceste cuvinte, Pavel a îngenuncheat împreună cu ei toţi şi s-a rugat. 37 Au început să plângă toţi pe umărul lui, cu multă jale, şi l-au îmbrăţişat, sărutându-l. 38 Erau îndureraţi mai ales de cuvântul pe care li-l spusese, că nu se vor mai vedea. Şi l-au condus până la corabie.
Pavel, în Macedonia și Grecia
1 După încetarea zarvei, Pavel i‑a chemat pe ucenici și, după ce le‑a dat sfaturi, și‑a luat rămas‑bun de la ei, a ieșit din cetate și a plecat în Macedonia. 2 Străbătând ținutul acela, le‑a dat ucenicilor multe învățături; apoi a mers în Grecia, 3 unde a rămas trei luni. Avea de gând să plece pe mare spre Siria, dar iudeii au uneltit împotriva lui, de aceea a hotărât să se întoarcă prin Macedonia. 4 L‑au însoțit Sopater, fiul lui Pirus, din Bereea, Aristarh și Secundus din Tesalonic, Gaius din Derbe, împreună cu Timotei , Tihic și Trofim din Asia. 5 Aceștia au mers înainte și ne‑au așteptat în Troas. 6 După Sărbătoarea Azimelor, am plecat și noi cu corabia din Filipi, iar după cinci zile am ajuns la ei în Troas, unde am rămas șapte zile.
Pavel, la Troas. Învierea lui Eutih
7 În prima zi a săptămânii , când eram adunați ca să frângem pâinea, Pavel a început o cuvântare și, fiindcă avea de gând să plece a doua zi, și‑a prelungit vorbirea până la miezul nopții. 8 În odaia de sus, unde eram adunați, erau multe candele. 9 Un tânăr numit Eutih, care era așezat pe fereastră, a adormit adânc în timpul îndelungii cuvântări a lui Pavel; biruit de somn, a căzut de la catul al treilea și a fost ridicat mort. 10 Dar Pavel a coborât, s‑a repezit la el și, luându‑l în brațe, a zis: „Nu vă tulburați, căci sufletul lui este în el!” 11 După ce a urcat, a frânt pâinea, a mâncat și a vorbit îndelung, până în zori; apoi a plecat. 12 Băiatul a fost adus viu, iar ei au fost mângâiați nespus.
Pavel, la Milet. Cuvântarea adresată prezbiterilor efeseni
13 Noi ne‑am dus la corabie și am plecat spre Asos, de unde urma să‑l luăm pe Pavel, pentru că el hotărâse să călătorească până acolo pe uscat. 14 Când ne‑am întâlnit în Asos, l‑am luat și ne‑am dus la Mitilene. 15 De aici am călătorit pe mare și a doua zi am ajuns în dreptul insulei Chios. În ziua următoare am trecut pe lângă Samos și, [după o oprire în Troghilion], am ajuns a doua zi la Milet. 16 Pavel se hotărâse să treacă pe lângă Efes, ca să nu mai zăbovească în Asia; căci se grăbea ca, dacă era cu putință, să fie la Ierusalim în Ziua Cincizecimii.
17 Din Milet, Pavel a trimis la Efes și i‑a chemat pe prezbiterii bisericii. 18 Când au ajuns la el, le‑a zis: „Știți cum m‑am purtat cu voi în tot acest timp, din prima zi în care am pus piciorul în Asia; 19 cum I‑am slujit Domnului cu toată smerenia, cu lacrimi și în încercările de care am avut parte prin uneltirile iudeilor; 20 cum nu am trecut cu vederea nimic din ce vă era de folos, ci v‑am propovăduit și v‑am dat învățătură, fie în public, fie prin case, 21 vestindu‑le iudeilor și grecilor întoarcerea la Dumnezeu și credința în Domnul nostru Isus [Hristos]. 22 Și acum iată că, silit de Duhul, mă duc la Ierusalim, fără să știu ce mi se va întâmpla acolo; 23 numai că Duhul Sfânt mă înștiințează în fiecare cetate că mă așteaptă lanțuri și necazuri. 24 Dar eu nu pun niciun preț pe viața mea, ci vreau să‑mi sfârșesc [cu bucurie] alergarea și slujirea pe care am primit‑o de la Domnul Isus – aceea de a vesti Evanghelia harului lui Dumnezeu.
25 Și acum, știu că voi, toți cei în mijlocul cărora am umblat propovăduind Împărăția [lui Dumnezeu], nu‑mi veți mai vedea fața. 26 De aceea vă mărturisesc astăzi că sunt curat de sângele tuturor, 27 căci nu m‑am ferit să vă vestesc tot planul lui Dumnezeu. 28 Luați seama la voi înșivă și la toată turma peste care v‑a pus Duhul Sfânt episcopi , ca să păstoriți Biserica lui Dumnezeu, pe care a dobândit‑o cu însuși sângele Său. 29 Știu că după plecarea mea se vor vârî între voi lupi înverșunați, care nu vor cruța turma, 30 și se vor ridica din mijlocul vostru bărbați care vor da învățături strâmbe, ca să‑i atragă pe ucenici după ei. 31 De aceea vegheați și aduceți‑vă aminte că, timp de trei ani, zi și noapte, n‑am încetat să vă sfătuiesc cu lacrimi pe fiecare dintre voi! 32 Iar acum, [fraților,] vă încredințez lui Dumnezeu și Cuvântului harului Său, care poate să vă zidească și să vă dea moștenirea împreună cu toți cei sfințiți. 33 N‑am poftit nici argintul , nici aurul, nici îmbrăcămintea cuiva. 34 Voi înșivă știți că mâinile acestea au muncit pentru nevoile mele și ale celor ce erau cu mine. 35 Prin toate acestea v‑am arătat că, trudind astfel, trebuie să‑i ajutați pe cei neputincioși și să vă aduceți aminte de cuvintele Domnului Isus, căci El Însuși a zis: «Este mai ferice să dai decât să primești.» ”
36 După ce a vorbit astfel, a îngenuncheat împreună cu ei toți și s‑a rugat. 37 Au izbucnit toți în plâns, l‑au îmbrățișat pe Pavel și l‑au sărutat, 38 fiind îndurerați mai ales din pricina vorbei pe care le‑o spusese, cum că nu‑i vor mai vedea fața. Și l‑au însoțit până la corabie.