Drumul spre Ierusalim şi înştiinţări despre arestarea lui Pavel
1 După ce ne-am desprins din braţele lor, am navigat drept spre Cos, a doua zi am fost în Rodos, iar de acolo am ajuns la Patara. 2 Aici am găsit o corabie spre Fenicia şi, îmbarcându-ne, am plecat mai departe. 3 Am trecut pe lângă Cipru, care se vedea în zare, la stânga, şi am navigat spre Siria. Am coborât apoi la Tir, pentru că acolo îşi lăsa corabia încărcătura. 4 Găsindu-i pe ucenici, am rămas cu ei şapte zile. Ei îi spuneau lui Pavel, prin Duhul, să nu se suie la Ierusalim. 5 Însă când s-au împlinit zilele, am ieşit să ne continuăm călătoria. Ne-au condus cu toţii, cu nevestele şi cu copiii, până afară din cetate, şi am îngenuncheat pe ţărm să ne rugăm. 6 Ne-am îmbrăţişat, apoi, unii pe alţii şi ne-am urcat în corabie, iar ei s-au întors la casele lor.
7 Am călătorit pe mare din Tir până în Ptolemaida, unde am coborât şi i-am salutat pe fraţi şi am rămas la ei o zi. 8 A doua zi am plecat la Cezareea şi aici am intrat în casa evanghelistului Filip, unul din cei şapte, şi am rămas la el. 9 Filip avea patru fete fecioare care profeţeau. 10 Pentru că am rămas acolo mai multe zile, a coborât din Iudeea un prooroc pe nume Agab, 11 care a intrat la noi, a luat brâul lui Pavel şi, legându-şi picioarele şi mâinile cu el, i-a zis: „Aşa spune Duhul Sfânt: aşa va fi legat bărbatul al cărui brâu este brâul acesta de către iudeii din Ierusalim care-l vor da în mâinile neamurilor!” 12 Când am auzit acestea, am început să-l rugăm şi noi şi localnicii să nu urce la Ierusalim. 13 Atunci Pavel a răspuns: „Ce-mi faceţi de plângeţi şi îmi sfâşiaţi inima? Căci eu sunt gata, pentru Numele Domnului Iisus, nu doar să fiu legat, dar chiar să mor în Ierusalim!” 14 Dacă am văzut că nu poate fi convins, ne-am liniştit şi am zis: „Facă-se voia Domnului!”
15 După zilele acestea, ne-am pregătit şi am urcat la Ierusalim. 16 Au venit împreună cu noi şi nişte ucenici din Cezareea, care ne-au condus la un anume Mnason din Cipru, un ucenic vechi, unde am fost găzduiţi.
Vizita lui Pavel la Ierusalim
17 Intrând în Ierusalim, fraţii ne-au întâmpinat cu bucurie. 18 A doua zi, Pavel a mers împreună cu noi la Iacov şi s-au adunat acolo toţi prezbiterii. 19 După ce i-a salutat, Pavel le-a istorisit cu de-amănuntul, ce a făcut Dumnezeu printre neamuri prin slujirea lui. 20 Ei, când au auzit, l-au slăvit pe Dumnezeu şi i-au zis: „Uită-te, frate, şi câte mii de iudei au crezut şi toţi sunt plini de zel pentru Lege! 21 Dar li s-a spus că tu îi înveţi pe iudeii dintre neamuri să se lase de Moise, să nu-şi mai circumcidă fiii şi să nu mai trăiască după datini. 22 Ce-i de făcut deci? Toţi vor auzi că ai venit. 23 Fă, dar, ceea ce îţi spunem: sunt la noi patru bărbaţi care s-au legat cu un jurământ. 24 Ia-i cu tine şi purificaţi-vă împreună şi plăteşte tu preţul tunsului lor; şi toţi cei ce au auzit zvonuri despre tine vor cunoaşte că nu e adevărat şi că te porţi cum se cuvine şi păzeşti şi tu Legea. 25 Iar cu privire la neamurile care au crezut, le-am scris deja hotărând să se ferească de cele jertfite idolilor, de sânge şi de animale sugrumate şi de adulter.” 26 Atunci Pavel i-a luat pe bărbaţii aceia în ziua următoare şi, după ce s-a purificat împreună cu ei, a intrat în Templu anunţând data încheierii zilelor de curăţire, când avea să se dea câte o jertfă pentru fiecare din ei.
Arestarea lui Pavel
27 Dar pe când se sfârşeau cele şapte zile iudeii din Asia l-au văzut în Templu şi au stârnit mulţimea, punând mâna pe el 28 şi strigând „Israeliţi, săriţi în ajutor! Omul acesta este cel care îi învaţă pe toţi, pretutindeni, împotriva poporului şi a Legii şi împotriva locului acestuia! Şi a adus şi greci în Templu şi a întinat locul acesta sfânt!” 29 Căci îl văzuseră pe Trofim din Efes împreună cu Pavel, prin cetate, şi şi-au închipuit că Pavel l-a adus în Templu. 30 Toată cetatea s-a ridicat atunci şi poporul şi-a făcut drum de peste tot şi, prinzându-l pe Pavel, l-au târât afară din Templu şi au închis imediat porţile. 31 Pe când căutau să-l omoare, s-a dus vestea la comandantul cohortei că tot Ierusalimul fierbe. 32 Comandantul şi-a luat imediat soldaţii şi centurionii şi a alergat la ei, iar iudeii când l-au văzut pe el şi pe soldaţi, au încetat să-l mai bată pe Pavel. 33 Atunci comandantul s-a apropiat, l-a arestat, a poruncit să fie legat cu două lanţuri şi a început să întrebe cine este şi ce a făcut. 34 Dar, din mulţime unii strigau într-un fel, alţii în alt fel, şi neputând să înţeleagă nimic sigur din cauza zarvei, comandantul a poruncit să fie adus în fortăreaţă. 35 Când a ajuns la trepte, a trebuit să-l poarte ostaşii din cauza furiei şi forţei mulţimii, 36 căci puhoiul de popor se ţinea după el şi strigau „Ucide-l!”
37 Erau gata să intre în fortăreaţă când Pavel s-a adresat comandantului: „Îmi este îngăduit să vorbesc ceva cu tine?” Acesta i-a zis: „Ştii greceşte deci? 38 Nu cumva eşti tu egipteanul care s-a răsculat cu ceva timp în urmă şi a condus în pustie patru mii de răzvrătiţi ucigaşi?” 39 Pavel i-a răspuns: „Eu sunt iudeu din Tarsul Ciliciei, o cetate care nu este lipsită de însemnătate. Îngăduie-mi, te rog, să vorbesc mulţimii!” 40 Primind încuviinţarea, Pavel a stat în picioare pe trepte şi a ridicat mâna spre popor. S-a lăsat o tăcere adâncă şi atunci Pavel a început să le vorbească în limba ebraică.
Călătoria lui Pavel
1 După ce ne‑am smuls din brațele lor, ne‑am îmbarcat și am plecat direct la Cos, a doua zi la Rodos, iar de acolo la Patara. 2 Am găsit o corabie care avea să treacă marea spre Fenicia, ne‑am urcat în ea și am plecat. 3 Am trecut prin fața insulei Cipru și, lăsând‑o în partea stângă, ne‑am urmat drumul spre Siria și am coborât în Tir, căci acolo trebuia să fie descărcată marfa corabiei. 4 I‑am găsit pe ucenici și am rămas șapte zile acolo. Ei îi ziceau lui Pavel, prin Duhul, să nu urce la Ierusalim, 5 dar, când ni s‑au împlinit zilele, am plecat mai departe. Ucenicii ne‑au însoțit toți, cu femeile și copiii, până afară din cetate. Am îngenuncheat pe țărm și ne‑am rugat, 6 apoi ne‑am luat rămas‑bun; noi am urcat în corabie, iar ei s‑au întors la casele lor .
Pavel, la Cezareea. Profeția lui Agab
7 După ce ne‑am sfârșit călătoria pe mare, am plecat din Tir la Ptolemais. I‑am salutat pe frați și am rămas la ei o zi. 8 A doua zi am plecat și am ajuns la Cezareea. Am intrat în casa lui Filip, evanghelistul , unul din cei șapte, și am rămas la el. 9 El avea patru fete fecioare, care profețeau. 10 Eram de mai multe zile acolo, când s‑a coborât din Iudeea un profet numit Agab . 11 A venit la noi, a luat brâul lui Pavel, și‑a legat picioarele și mâinile și a zis: „Iată ce zice Duhul Sfânt: «Așa îl vor lega iudeii în Ierusalim pe bărbatul al căruia este brâul acesta și‑l vor da în mâinile neamurilor.»” 12 Când am auzit aceste cuvinte , atât noi, cât și cei din partea locului l‑am rugat pe Pavel să nu se suie la Ierusalim. 13 Atunci, Pavel a răspuns: „Ce faceți? De ce plângeți și‑mi sfâșiați inima? Eu sunt gata nu numai să fiu legat, ci chiar să și mor în Ierusalim pentru Numele Domnului Isus!” 14 Fiindcă el nu se lăsa înduplecat, noi n‑am mai stăruit, ci am zis: „Facă‑se voia Domnului!”
15 După acele zile, ne‑am pregătit și am urcat la Ierusalim. 16 Câțiva ucenici din Cezareea ne‑au însoțit și ne‑au dus să fim găzduiți la un anume Mnason din Cipru, un vechi ucenic.
Pavel, la Ierusalim
17 Când am ajuns la Ierusalim, frații ne‑au primit cu bucurie. 18 A doua zi, Pavel a mers cu noi la Iacov , și toți prezbiterii au mers acolo . 19 După ce i‑a salutat, le‑a istorisit amănunțit ce făcuse Dumnezeu printre neamuri prin slujirea lui. 20 Când au auzit ei acestea , au dat slavă lui Dumnezeu, apoi i‑au zis: „Vezi, frate, câte mii de iudei au crezut, și toți sunt zeloși pentru Lege! 21 Aceștia au auzit despre tine că‑i înveți pe toți iudeii care trăiesc printre neamuri să se lepede de Moise, zicându‑le să nu‑și circumcidă copiii și să nu mai țină tradițiile. 22 Ce este de făcut ? Negreșit, [se vor aduna mulți, fiindcă] vor auzi că ai venit. 23 Fă ce‑ți spunem: sunt aici, cu noi, patru bărbați care au făcut o juruință! 24 Ia‑i cu tine, curățește‑te împreună cu ei și cheltuiește tu pentru ei ca să‑și radă capul! Și astfel toți vor ști că nimic din ce au auzit despre tine nu este adevărat , ci că și tu păzești Legea. 25 Cu privire la neamurile care au crezut, noi am hotărât și le‑am scris să se ferească de carnea jertfită idolilor, de sânge, de animale sugrumate și de desfrâu.” 26 A doua zi, Pavel i‑a luat pe bărbații aceia și, după ce s‑a curățit împreună cu ei, a intrat în Templu ca să anunțe împlinirea zilelor curățirii, când avea să fie adusă jertfa pentru fiecare dintre ei.
Arestarea lui Pavel în Templu
27 Când cele șapte zile erau pe sfârșite, iudeii din Asia, văzându‑l pe Pavel în Templu, au întărâtat toată mulțimea, au pus mâna pe el 28 și au început să strige: „Bărbați israeliți, dați o mână de ajutor! Iată‑l pe omul care pretutindeni și tuturor dă învățături împotriva poporului, împotriva Legii și împotriva locului acestuia; ba încă a adus și greci în Templu și a pângărit acest loc sfânt.” 29 Căci îl văzuseră mai înainte pe Trofim , efeseanul, împreună cu el în cetate și credeau că Pavel îl adusese în Templu. 30 Toată cetatea s‑a pus în mișcare și mulțimea a dat năvală din toate părțile. Au pus mâna pe Pavel, l‑au târât afară din Templu și au zăvorât porțile îndată. 31 Pe când încercau să‑l omoare, a ajuns vestea la tribunul cohortei că tot Ierusalimul este în fierbere. 32 Acesta a luat îndată soldați și centurioni și a alergat la ei. Văzându‑i pe tribun și pe soldați, au încetat să‑l mai bată pe Pavel. 33 Atunci, tribunul s‑a apropiat, l‑a arestat și a poruncit să fie legat cu două lanțuri. Apoi a întrebat cine este și ce a făcut. 34 Dar în mulțime unii strigau una, alții alta. Fiindcă nu putea afla nimic sigur din pricina zarvei, a poruncit să fie dus în fortăreață. 35 Când a ajuns pe trepte, a trebuit să fie dus de soldați din pricina mulțimii dezlănțuite, 36 căci puhoiul de oameni venea din urmă, strigând: „Omoară‑l !”
Cuvântarea de apărare a lui Pavel
37 Când să intre în fortăreață, Pavel i‑a spus tribunului: „Îmi îngădui să‑ți spun ceva?” Acesta i‑a zis: „Știi grecește? 38 Nu cumva ești tu egipteanul care s‑a răsculat cu câteva zile în urmă și care i‑a scos în pustiu pe cei patru mii de sicari ?” 39 Pavel a spus: „Eu sunt iudeu din Tarsul Ciliciei, cetățean al unei cetăți nu fără însemnătate. Te rog, dă‑mi voie să vorbesc poporului!” 40 După ce i‑a dat voie, Pavel a stat în picioare pe trepte și a făcut semn poporului cu mâna. S‑a făcut liniște deplină și Pavel le‑a vorbit în limba aramaică , zicând: