Apărarea lui Pavel înaintea lui Felix, la Cezareea
1 După cinci zile au coborât marele preot Anania şi câţiva bătrâni împreună cu Tertul, un orator; ei s-au înfăţişat la procurator cu plângere împotriva lui Pavel. 2 După ce l-au chemat şi pe el, Tertul a început să-l acuze zicând: „Multă pace a venit peste noi prin tine, prea puternice Felix, şi multe îndreptări s-au adus neamului acestuia prin grija ta 3 şi noi le mărturisim în orice fel şi pretutindeni cu toată recunoştinţa. 4 Dar, ca să nu te obosesc prea mult, ascultă-ne, te rog, pe scurt, în bunăvoinţa ta. 5 Am descoperit că omul acesta este o pacoste şi stârneşte răzvrătiri printre toţi iudeii din Imperiu, fiind cap al ereziei nazarinenilor. 6 A încercat să pângărească şi Templul, dar noi l-am prins 8 şi poţi să-l judeci tu însuţi cu privire la toate acestea, ca să afli de ce îl acuzăm.” 9 Aici toţi iudeii l-au susţinut, spunând că aşa este.
10 Apoi, guvernatorul i-a făcut semn lui Pavel şi el a răspuns: „Ştiu că de mulţi ani eşti judecător peste neamul acesta şi de aceea mă voi apăra cu încredere. 11 Poţi vedea tu însuţi că nu sunt mai mult de douăsprezece zile de când am urcat la Ierusalim să mă închin 12 şi nu m-au găsit certându-mă cu cineva, nici răzvrătind mulţimea, nici în Templu, nici în sinagogi, nici în cetate. 13 Nici nu pot să-ţi dovedească acum lucrurile de care mă acuză. 14 Cât despre Calea pe care ei o numesc erezie, îţi mărturisesc că aşa mă închin eu Dumnezeului părinţilor mei, crezând toate cele scrise în Lege şi în profeţi 15 şi având nădejdea în Dumnezeu, pe care şi ei înşişi o aşteaptă, că va veni învierea celor drepţi şi a celor nedrepţi. 16 Pentru aceasta mă străduiesc şi eu să am întotdeauna conştiinţa curată înaintea lui Dumnezeu şi înaintea oamenilor. 17 După mai mulţi ani, am venit să aduc milostenii poporului meu şi daruri 18 şi aşa m-au găsit nişte iudei din Asia, în Templu, după curăţire, fără mulţime şi fără tulburare, 19 – ei înşişi ar fi trebuit să vină în faţa ta şi să mă acuze, dacă aveau ceva împotriva mea. 20 Şi chiar şi cei de aici să spună ei înşişi ce vină au găsit când am stat în faţa sinedriului, 21 afară de strigătul pe care l-am scos când am zis: Pentru învierea morţilor sunt judecat astăzi înaintea voastră!”
22 Dar Felix i-a amânat, cunoscând destul de multe despre Calea aceasta, şi le-a zis: „Când va coborî şi comandantul Lisias, atunci voi hotărî asupra acuzaţiilor voastre!” 23 I-a poruncit centurionului să-l ţină sub pază pe Pavel, dar să-i dea şi oarecare libertate şi să nu împiedice pe nimeni dintre ai lui să vină şi să-l slujească.
24 După câteva zile, Felix a venit cu Drusila, soţia lui, care era evreică, şi l-a chemat pe Pavel şi l-a ascultat despre credinţa în Hristos Iisus. 25 În timp ce vorbea el despre îndreptăţire, despre înfrânarea poftelor şi despre judecata viitoare, Felix i-a spus cuprins de frică: „Du-te acum şi, când voi mai avea prilej, te voi chema!” 26 În acelaşi timp, el spera că Pavel îi va da bani; de aceea îl chema des să-i vorbească.
27 Au trecut astfel doi ani şi în locul lui Felix a venit Porcius Festus; vrând să le facă o favoare iudeilor, Felix l-a lăsat pe Pavel în lanţuri.
Pavel, la Cezareea
1 După cinci zile, a venit marele‑preot Anania cu unii dintre bătrâni și cu un orator numit Tertullus și a făcut plângere la procurator împotriva lui Pavel. 2 Pavel a fost chemat, iar Tertullus a început să‑l învinuiască, zicând: „Datorită ție, preaalesule Felix, ne bucurăm de o pace deplină și multe reforme s‑au făcut pentru neamul acesta prin grija ta. 3 Întotdeauna și pretutindeni noi le‑am primit cu toată recunoștința. 4 Dar, ca să nu te mai ostenesc, te rog, în bunătatea ta, să asculți puținele noastre cuvinte . 5 Ne‑am dat seama că omul acesta este o ciumă: stârnește răzvrătiri printre toți iudeii din toată lumea, este căpetenia sectei nazarinenilor 6 și a încercat să pângărească până și Templul. Dar noi am pus mâna pe el. [Am vrut să‑l judecăm după Legea noastră, 7 însă a venit tribunul Lisias, l‑a smuls din mâinile noastre cu forța 8 și le‑a poruncit acuzatorilor lui să vină la tine.] Dacă‑l vei cerceta, tu însuți vei putea afla de la el toate lucrurile de care îl învinuim noi.” 9 Iudeii i s‑au alăturat, susținând că așa stau lucrurile.
Apărarea lui Pavel înaintea procuratorului Felix
10 Când procuratorul i‑a făcut semn să vorbească, Pavel a răspuns: „Fiindcă știu că de mulți ani ești judecător peste neamul acesta, mă voi apăra cu încredere. 11 După cum poți afla tu însuți , n‑au trecut mai mult de douăsprezece zile de când am urcat la Ierusalim să mă închin. 12 Nu m‑au găsit purtând discuții aprinse sau stârnind mulțimea nici în Templu, nici în sinagogi, nici în cetate. 13 Așa că nu ți‑ar putea dovedi lucrurile de care mă învinuiesc acum. 14 Îți mărturisesc că slujesc Dumnezeului părinților mei după Calea pe care ei o numesc sectă; eu cred tot ce este scris în Lege și în Profeți 15 și am aceeași nădejde în Dumnezeu pe care o au și ei – că va fi o înviere a celor drepți și a celor nedrepți. 16 De aceea mă străduiesc să am tot timpul conștiința curată înaintea lui Dumnezeu și înaintea oamenilor. 17 După mai mulți ani, am venit să fac milostenii neamului meu și să aduc jertfe. 18 Tocmai atunci m‑au găsit curățit în Templu, nu cu gloată, nici cu zarvă. 19 Dar sunt niște iudei din Asia – aceștia ar trebui să se înfățișeze înaintea ta și să mă învinuiască, dacă au ceva împotriva mea. 20 Sau să spună aceștia de față ce nelegiuire au găsit în mine când am stat înaintea Sinedriului, 21 în afară de cuvintele pe care le‑am strigat în mijlocul lor: «Pentru învierea morților sunt eu judecat astăzi înaintea voastră!»”
22 Felix, care știa în amănunt despre Cale, i‑a amânat, zicând: „Mă voi pronunța cu privire la pricina voastră când va veni tribunul Lisias.” 23 Și i‑a poruncit centurionului să‑l păzească [pe Pavel], dar să‑i lase puțină libertate și să nu oprească pe nimeni dintre ai lui să‑i poarte de grijă [sau să vină la el].
Pavel stă de vorbă cu procuratorul Felix
24 După câteva zile, a venit Felix cu soția sa, Drusila, care era iudeică; l‑a chemat pe Pavel și a ascultat despre credința în Hristos Isus. 25 Dar, pe când vorbea Pavel despre dreptate, despre înfrânare și despre judecata viitoare, Felix s‑a îngrozit și a zis: „Acum du‑te; când voi mai avea timp, te voi chema.” 26 Totodată, nădăjduia că Pavel îi va da bani , de aceea trimitea și mai des să‑l cheme, ca să stea de vorbă cu el.
27 După doi ani, lui Felix i‑a urmat Porcius Festus. Felix a vrut să le facă iudeilor o favoare și l‑a lăsat pe Pavel în temniță.