Apărarea lui Ştefan înaintea sinedriului
1 Marele preot l-a întrebat: „Aşa este?” 2 El le-a răspuns: „Fraţilor şi voi, părinţilor, ascultaţi! Dumnezeul slavei i s-a arătat părintelui nostru Avraam pe când era în Mesopotamia înainte să se stabilească în Haran, 3 şi i-a zis: Ieşi din ţara ta şi din familia ta şi du-te în ţara pe care ţi-o voi arăta . 4 Atunci, a ieşit din ţara caldeilor şi a locuit în Haran. După moartea tatălui său, Dumnezeu l-a strămutat în ţara unde trăiţi voi acum, 5 dar nu i-a dat nici o moştenire în ea, nici măcar un petec de pământ, ci i-a făgăduit că i-o va da în stăpânire lui şi urmaşilor lui, deşi el nu avea încă nici un copil. 6 Şi Dumnezeu i-a vorbit aşa: Urmaşii tăi vor fi străini într-un pământ străin şi vor robi acolo, suferind vreme de patru sute de ani. 7 Dar Eu voi judeca neamul care îi va ţine robi. Şi Dumnezeu a spus: După aceea vor ieşi şi Îmi vor sluji în ţara aceasta. 8 Şi i-a dat legământul tăierii împrejur. El l-a născut pe Isaac şi l-a tăiat împrejur în ziua a opta, şi Isaac pe Iacov, iar Iacov pe cei doisprezece patriarhi.
9 Patriarhii, invidiindu-l pe Iosif, l-au vândut în Egipt, însă Dumnezeu a fost cu el 10 şi l-a scăpat din toate necazurile şi i-a dat har şi înţelepciune înaintea faraonului, împăratul egiptenilor, care l-a pus conducător peste Egipt şi peste toată casa lui. 11 Apoi peste întreg Egiptul şi peste Canaan au venit foamete şi lipsuri mari, iar părinţii noştri nu mai găseau hrană. 12 Iacov a auzit că există grâu în Egipt şi i-a trimis întâia oară pe părinţii noştri acolo. 13 Iar a doua oară, Iosif s-a făcut cunoscut fraţilor săi şi faraonul a aflat la rândul său din ce neam era Iosif. 14 Iosif a trimis să-l cheme pe Iacov, tatăl său, şi pe toţi din neamul său, în total şaptezeci şi cinci de suflete. 15 Astfel, Iacov s-a coborât în Egipt şi acolo şi-a sfârşit viaţa, el şi părinţii noştri. 16 Mai târziu, ei au fost strămutaţi în Sihem şi aşezaţi în mormântul pe care Avraam l-a cumpărat acolo cu argint de la fiii lui Emor din Sihem.
17 Cum se apropia vremea făgăduinţei făcute de Dumnezeu lui Avraam, poporul a crescut şi s-a înmulţit la număr în Egipt, 18 până s-a ridicat un alt faraon, care nu îl cunoscuse pe Iosif. 19 El ne-a înşelat poporul şi s-a purtat cu răutate cu părinţii noştri, silindu-i să-şi lase nou-născuţii pradă morţii, ca să nu se mai înmulţească poporul. 20 În vremea aceea s-a născut Moise, care era frumos înaintea lui Dumnezeu. Timp de trei luni el a fost hrănit şi îngrijit în casa tatălui său; 21 apoi, când l-au părăsit, fiica faraonului l-a luat şi l-a crescut ca pe fiul ei. 22 Astfel, Moise a fost învăţat în toată înţelepciunea egiptenilor şi a ajuns un om puternic în cuvinte şi în fapte.
23 Când a împlinit patruzeci de ani, a început să se gândească în inima sa să-i cerceteze pe fraţii lui, pe fiii lui Israel. 24 Şi văzând pe unul dintre ei că fusese nedreptăţit, l-a apărat, răzbunându-l pe cel asuprit şi omorându-l pe egiptean. 25 Se gândea că fraţii săi înţeleg că, prin mâna lui, Dumnezeu le dă libertatea, dar ei n-au priceput. 26 În ziua următoare, Moise a văzut că doi dintre ei se băteau şi i-a îndemnat să se împace, spunând: Oameni buni, doar sunteţi fraţi, de ce vă nedreptăţiţi unul pe altul? 27 Dar cel care îl lovea pe aproapele său, l-a împins şi i-a zis: Cine te-a pus pe tine domn şi judecător peste noi? 28 Nu cumva vrei să mă omori la fel cum l-ai omorât ieri pe egiptean? 29 Când a auzit vorba aceasta Moise a fugit şi a trăit ca străin în ţara Madian, unde a avut doi fii.
30 După împlinirea altor patruzeci de ani, i s-a arătat în deşertul muntelui Sinai un înger, în flacăra unui rug care ardea. 31 Moise s-a minunat de ceea ce vedea şi, când s-a apropiat ca să înţeleagă mai bine, s-a auzit glasul Domnului: 32 Eu sunt Dumnezeul părinţilor tăi, Dumnezeul lui Avraam, Isaac şi Iacov. Atunci Moise a început să tremure şi nu îndrăznea să privească. 33 Domnul i-a zis: Scoate-ţi încălţămintea din picioare, căci locul pe care stai este un pământ sfânt. 34 Am văzut răul suferit de poporul Meu în Egipt şi am auzit geamătul lor şi m-am coborât să-i eliberez. Acum, vino să te trimit în Egipt! 35 Pe acest Moise, pe care ei îl respinseseră când au zis: Cine te-a pus pe tine domn şi judecător peste noi? , Dumnezeu l-a trimis acum să fie domn şi izbăvitor, prin îngerul care i se arătase în rug. 36 El i-a scos afară din Egipt făcând minuni şi semne în ţara Egiptului şi în Marea Roşie şi în pustiu, timp de patruzeci de ani. 37 El, Moise, este cel care le-a spus fiilor lui Israel: Dumnezeu vă va ridica dintre fraţii voştri un alt profet ca mine. 38 El a adunat poporul în pustiu, împreună cu îngerul care îi vorbea pe muntele Sinai, lui şi părinţilor noştri, şi el este cel care a primit cuvintele vieţii ca să ni le dea nouă. 39 Pe acest Moise n-au vrut să-l asculte părinţii noştri şi l-au respins întorcându-şi inimile spre Egipt 40 şi i-au zis lui Aaron: Fă-ne dumnezei care să meargă înaintea noastră pentru că nu ştim ce s-a întâmplat cu acest Moise care ne-a scos din ţara Egiptului! 41 În zilele acelea, şi-au făcut un viţel, au adus idolului lor jertfe şi au sărbătorit astfel lucrarea mâinilor lor. 42 Atunci Dumnezeu şi-a întors faţa şi i-a lăsat în seama închinării lor la stelele cerului, cum este scris în cartea profeţilor:
Nu Mie mi-aţi jertfit
jertfe şi animale înjunghiate,
popor al lui Israel,
în cei patruzeci de ani din pustiu,
43 ci lui Moloh i-aţi purtat cortul
şi steaua dumnezeului vostru, Refan,
idolii pe care i-aţi făcut
să vă închinaţi lor.
De aceea şi Eu vă voi strămuta
dincolo de Babilon.
44 Părinţii noştri au avut însă Cortul Mărturiei în pustiu, aşa cum le poruncise Cel ce a vorbit cu Moise să-l construiască după modelul pe care îl văzuse. 45 Pe acesta l-au primit părinţii noştri şi l-au adus conduşi de Iosua, în ţara neamurilor pe care le-a alungat Dumnezeu dinaintea părinţilor noştri; şi a stat aici până în zilele lui David. 46 David a aflat bunăvoinţă înaintea lui Dumnezeu şi i-a cerut să zidească un locaş pentru casa lui Iacov. 47 Dar casa I-a zidit-o Solomon. 48 Însă Cel Preaînalt nu locuieşte în case ridicate de mâna omului, aşa cum spune profetul:
49 Cerul este Tronul Meu,
iar pământul, aşternut
picioarelor Mele.
Ce casă Mi-aţi putea zidi voi,
zice Domnul,
ce fel de loc în care să Mă odihnesc?
50 Oare nu mâna Mea a creat toate lucrurile acestea?
51 Dar voi, oameni încăpăţânaţi, cu inimi şi urechi care nu ascultă de Dumnezeu, mereu vă împotriviţi Duhului Sfânt şi aşa cum au fost părinţii voştri la fel sunteţi şi voi! 52 Pe care din profeţi nu i-au persecutat părinţii voştri? Ei i-au omorât pe cei care vesteau sosirea Celui Drept, iar acum voi L-aţi vândut şi L-aţi ucis! 53 Voi, cei care aţi primit Legea dată prin îngeri, dar n-aţi păzit-o!”
Ştefan este omorât cu pietre
54 Când au auzit ei ce spunea, au început să fiarbă de furie în inimile lor şi scrâşneau din dinţi împotriva lui. 55 El, plin de Duhul Sfânt, şi-a îndreptat ochii spre cer şi a văzut slava lui Dumnezeu şi pe Iisus stând la dreapta lui Dumnezeu 56 şi a zis: „Iată, văd cerurile deschise şi pe Fiul Omului stând la dreapta lui Dumnezeu.” 57 Ei însă strigând cu toată puterea, şi-au astupat urechile şi s-au aruncat asupra lui cu un singur gând. 58 L-au scos afară din cetate şi l-au omorât cu pietre. Toţi martorii şi-au lăsat hainele la picioarele unui tânăr numit Saul 59 şi au început să arunce cu pietre în Ştefan, care se ruga şi zicea: „Doamne Iisuse, primeşte duhul meu!” 60 Apoi, a căzut în genunchi şi a strigat cu putere: „Doamne, nu le socoti păcatul acesta!” Şi, zicând cuvintele acestea, a murit .
Cuvântarea lui Ștefan
1 Marele‑preot a zis: „Așa stau lucrurile?” 2 Ștefan a răspuns: „Fraților și părinților, ascultați! Dumnezeul slavei i S‑a arătat părintelui nostru Avraam pe când era în Mesopotamia, înainte să fi locuit în Haran, 3 și i‑a zis: «Ieși din țara ta și din familia ta și vino în țara pe care ți‑o voi arăta.» 4 Atunci, el a ieșit din țara caldeenilor și s‑a așezat în Haran. De acolo, după moartea tatălui său, Dumnezeu l‑a strămutat în țara aceasta, în care locuiți voi acum. 5 Dar nu i‑a dat ca moștenire nici măcar o palmă de pământ în ea, ci i‑a făgăduit că i‑o va da în stăpânire lui și seminției lui după el , deși nu avea niciun copil. 6 Dumnezeu i‑a spus că seminția lui va locui într‑o țară străină, unde va fi înrobită și va fi asuprită patru sute de ani . 7 «Dar Eu voi judeca neamul care îi va înrobi» , a zis Dumnezeu. «După aceea, vor ieși și Îmi vor sluji în locul acesta.» 8 Apoi i‑a dat legământul circumciziei; și astfel Avraam l‑a născut pe Isaac și l‑a circumcis în ziua a opta, Isaac l‑a născut pe Iacov, și Iacov , pe cei doisprezece patriarhi.
9 Iar patriarhii, fiindcă îl invidiau pe Iosif, l‑au vândut în Egipt. Dar Dumnezeu era cu el 10 și l‑a scos din toate necazurile lui; i‑a dat trecere și înțelepciune înaintea lui Faraon , împăratul Egiptului, care l‑a pus cârmuitor peste Egipt și peste toată casa lui . 11 Dar asupra întregului Egipt și asupra Canaanului s‑a abătut o foamete . Era mare strâmtorare, iar părinții noștri nu găseau hrană. 12 Iacov a auzit că în Egipt este grâu și i‑a trimis pe părinții noștri prima oară. 13 A doua oară, Iosif li s‑a făcut cunoscut fraților săi și Faraon a aflat din ce neam este Iosif. 14 Apoi Iosif a trimis să‑i cheme pe Iacov, tatăl său, și întreaga familie, șaptezeci și cinci de suflete. 15 Iacov s‑a coborât în Egipt; acolo au murit el și părinții noștri, 16 dar au fost strămutați la Sihem și puși în mormântul pe care îl cumpărase Avraam cu preț de argint de la fiii lui Hamor, în Sihem.
17 Când se apropia vremea împlinirii făgăduinței pe care i‑o făcuse Dumnezeu lui Avraam, poporul a crescut și s‑a înmulțit în Egipt, 18 până când peste Egipt s‑a ridicat un alt împărat, care nu‑l cunoștea pe Iosif . 19 Acesta s‑a purtat cu viclenie față de neamul nostru, i‑a asuprit pe părinții noștri și i‑a silit să‑și părăsească pruncii, ca să nu mai trăiască. 20 În vremea aceasta s‑a născut Moise, care era plăcut înaintea lui Dumnezeu. El a fost crescut trei luni în casa tatălui său . 21 Și când a fost părăsit, l‑a luat fiica lui Faraon și l‑a crescut ca pe fiul ei. 22 Moise a fost educat în toată înțelepciunea egiptenilor și era puternic în cuvinte și în fapte.
23 Când a împlinit patruzeci de ani, i‑a venit în gând să‑i cerceteze pe frații săi, fiii lui Israel. 24 Și, văzând că unul era nedreptățit, i‑a luat apărarea, l‑a răzbunat pe cel asuprit și l‑a omorât pe egiptean. 25 Credea că frații săi vor înțelege că Dumnezeu le va da izbăvirea prin mâna lui; dar ei n‑au înțeles. 26 A doua zi, a venit la unii care se băteau și i‑a îndemnat la pace, zicând: «Oameni buni, sunteți frați: de ce vă nedreptățiți unul pe altul?» 27 Dar cel care‑l nedreptățea pe aproapele său l‑a repezit și i‑a zis: «Cine te‑a pus pe tine stăpân și judecător peste noi? 28 Vrei să mă omori și pe mine cum l‑ai omorât ieri pe egiptean?» 29 La auzul acestor vorbe , Moise a fugit și a locuit ca străin în țara Madian, unde a avut doi fii.
30 Peste patruzeci de ani, i s‑a arătat un înger în pustiul muntelui Sinai, în flacăra de foc a unui rug . 31 Moise, când l‑a văzut, s‑a minunat de vedenia aceasta și, pe când se apropia să vadă, s‑a auzit glasul Domnului: 32 «Eu sunt Dumnezeul părinților tăi, Dumnezeul lui Avraam, [Dumnezeul] lui Isaac și [Dumnezeul] lui Iacov.» Moise s‑a cutremurat și n‑a îndrăznit să privească. 33 Domnul i‑a zis: «Scoate‑ți încălțămintea din picioare, căci locul pe care stai este pământ sfânt! 34 Am văzut bine apăsarea poporului Meu în Egipt, am auzit tânguirea lor și am coborât să‑i izbăvesc. Vino acum, te trimit în Egipt!» 35 Pe acest Moise, pe care‑l tăgăduiseră ei când au zis «Cine te‑a pus pe tine stăpân și judecător?» , pe acesta Dumnezeu l‑a trimis conducător și izbăvitor, prin îngerul care i se arătase în rug. 36 El i‑a scos din Egipt și a făcut minuni și semne în Egipt, la Marea Roșie și în pustiu, timp de patruzeci de ani. 37 Acest Moise le‑a zis fiilor lui Israel: «Domnul, Dumnezeul [vostru], vă va ridica dintre frații voștri un profet ca mine.» 38 El este acela care a fost în adunarea din pustiu, cu îngerul care i‑a vorbit pe muntele Sinai și cu părinții noștri, cel care a primit cuvinte vii, ca să ni le dea nouă. 39 Dar părinții noștri n‑au vrut să‑i dea ascultare, ci l‑au nesocotit, și în inimile lor s‑au întors către Egipt. 40 I‑au zis lui Aaron: «Fă‑ne niște dumnezei care să meargă înaintea noastră, căci cu acest Moise, care ne‑a scos din țara Egiptului, nu știm ce s‑a întâmplat!» 41 Au făcut un vițel în zilele acelea, au adus jertfă idolului și s‑au bucurat de lucrul mâinilor lor. 42 Atunci, Dumnezeu S‑a întors de la ei și i‑a lăsat să se închine oștirii cerului, după cum este scris în cartea profeților:
Mi‑ați adus voi animale înjunghiate și jertfe
timp de patruzeci de ani în pustiu, casă a lui Israel?
43 Ați purtat cortul lui Moloh
și steaua zeului vostru Refan,
chipurile pe care le‑ați făurit ca să vă închinați lor!
Eu însă vă voi strămuta dincolo de Babilon.
44 Cortul mărturiei era cu părinții noștri în pustiu, așa cum poruncise Cel ce i‑a spus lui Moise să‑l facă după modelul pe care‑l văzuse. 45 După ce l‑au primit, părinții noștri , împreună cu Iosua, l‑au adus când au cucerit popoarele pe care Dumnezeu le‑a izgonit dinaintea părinților noștri, și așa a rămas până în zilele lui David. 46 David a căpătat har înaintea lui Dumnezeu și a cerut să găsească un lăcaș pentru casa lui Iacov , 47 dar Solomon I‑a zidit o Casă. 48 Cel Preaînalt însă nu locuiește în lăcaș făcut de mâini omenești , după cum zice profetul:
49 Cerul este tronul Meu,
și pământul este reazem picioarelor Mele.
Ce fel de casă Îmi veți zidi, zice Domnul,
sau care va fi locul Meu de odihnă?
50 Oare nu mâna Mea a făcut toate acestea?
51 Oameni îndărătnici , care aveți inima și urechile necircumcise ! Voi întotdeauna vă împotriviți Duhului Sfânt! Cum au făcut părinții voștri, așa faceți și voi! 52 Pe care dintre profeți nu l‑au prigonit părinții voștri? I‑au omorât pe cei care anunțau venirea Celui Drept, ai cărui trădători și ucigași sunteți 53 voi, care ați primit Legea prin mijlocirea îngerilor, și n‑ați păzit‑o!”
Uciderea lui Ștefan cu pietre
54 Când au auzit ei aceste cuvinte , clocoteau de mânie în inimile lor și scrâșneau din dinți împotriva lui. 55 Dar Ștefan , plin de Duhul Sfânt, și‑a ațintit privirea spre cer, a văzut slava lui Dumnezeu și pe Isus stând în picioare la dreapta lui Dumnezeu 56 și a zis: „Iată, văd cerurile deschise și pe Fiul Omului stând în picioare la dreapta lui Dumnezeu!” 57 Dar ei au început să răcnească, și‑au astupat urechile și s‑au năpustit toți într‑un gând asupra lui. 58 L‑au târât afară din cetate și au început să arunce cu pietre în el. Martorii și‑au pus hainele la picioarele unui tânăr numit Saul 59 și aruncau cu pietre în Ștefan, care se ruga și zicea: „Doamne Isuse, primește duhul meu!” 60 Apoi a îngenuncheat și a strigat cu glas tare: „Doamne , nu le ține în seamă păcatul acesta!” Și, după ce a vorbit astfel, a adormit.