1 Căci Legea, având doar umbra lucrurilor bune ce vor veni şi nu chipul lucrurilor adevărate, nu poate, prin aceleaşi jertfe aduse an de an, fără încetare, să îi desăvârşească vreodată pe cei ce iau parte la ele. 2 Altfel, n-ar fi încetat ei oare să mai aducă jertfe, dacă nu mai aveau conştiinţa păcatelor, de vreme ce fuseseră curăţiţi o dată? 3 Prin jertfe însă, păcatele sunt reamintite în fiecare an, 4 pentru că sângele taurilor şi al ţapilor nu le poate îndepărta.
5 De aceea, când vine în lume, El zice:
Jertfe şi ofrande nu ai vrut,
ci mi-ai pregătit un trup.
6 Nu ţi-au plăcut
arderi de tot şi jertfe pentru păcat.
7 Atunci am zis:
Iată, am venit,
în sulul cărţii este scris despre Mine.
Vin să fac voia Ta, Dumnezeule.
8 După ce a spus mai întâi: Jertfe şi ofrande, arderi de tot şi jertfe pentru păcat tu nu ai vrut, nici nu ţi-au plăcut , în timp ce toate erau aduse potrivit Legii, 9 El zice, după aceea: Iată, vin să fac voia Ta! şi, astfel, primele sunt desfiinţate ca să rămână în picioare următoarele. 10 Şi prin această voie suntem sfinţiţi noi, prin jertfa trupului lui Iisus Hristos, o dată pentru totdeauna.
11 Şi orice preot stă în fiecare zi să slujească şi aduce aceleaşi jertfe de nenumărate ori, dar ele nu pot niciodată să îndepărteze păcatele. 12 Iisus însă a adus o singură jertfă pentru păcate şi s-a aşezat pentru totdeauna la dreapta lui Dumnezeu. 13 Iar de-atunci, El aşteaptă ca vrăjmaşii să fie puşi la picioarele Lui, 14 pentru că, printr-o singură jertfă, i-a desăvârşit o dată pentru totdeauna pe cei ce sunt sfinţiţi.
15 Şi Duhul Sfânt ne aduce mărturie, căci, după ce spune:
16 Acesta este legământul pe care îl voi face cu ei
după zilele acelea, spune Domnul;
voi pune legile Mele în inima lor
şi le voi scrie în cugetul lor,
17 zice şi:
De păcatele şi de nelegiuirile lor
nu îmi voi mai aduce aminte niciodată.
18 – Iar unde a venit iertarea păcatelor, nu se mai aduce jertfă pentru păcat.
Îndemnuri la credinţă şi statornicie
19 De aceea, fraţilor, avem îndrăzneală să intrăm în locaşurile sfinte prin sângele lui Iisus, 20 căci ne-a deschis o cale nouă, vie, prin perdeaua despărţitoare care este trupul Său, 21 şi avem un mare preot peste toată casa lui Dumnezeu. 22 Să ne apropiem deci cu inimi sincere, în credinţă deplină, cu inimi stropite şi curăţite de conştiinţa relelor, cu trupul spălat cu apă curată. 23 Să păstrăm neclintiţi mărturisirea nădejdii, căci Cel ce a promis este credincios, 24 să ne încurajăm unul pe altul în dragoste şi în fapte bune, 25 fără să părăsim adunarea, cum e obiceiul unora, ci îndemnându-ne, cu atât mai mult cu cât vedeţi că ziua aceea se apropie.
26 Căci, dacă păcătuim voit, după ce am primit cunoaşterea adevărului, nu mai rămâne nici o jertfă pentru păcate, 27 ci doar aşteptarea înfricoşătoare a judecăţii şi a focului aprins care îi va mistui pe cei care se împotrivesc. 28 Dacă cineva nesocotea legea lui Moise era dat la moarte fără milă, pe mărturia a doi sau trei oameni. 29 Cu cât credeţi că va fi mai aspră pedeapsa pe care o merită cel care-L calcă în picioare pe Fiul lui Dumnezeu şi nesocoteşte sângele legământului ca pe ceva neînsemnat, deşi a fost sfinţit prin el, şi îşi bate joc de Duhul harului? 30 Căci noi Îl cunoaştem pe Cel ce a zis:
A Mea este răzbunarea,
Eu voi răsplăti!
Şi iarăşi:
Domnul va judeca poporul Său.
31 Este înfricoşător să cazi în mâinile Dumnezeului celui Viu!
32 Aduceţi-vă aminte de zilele dintâi, când aţi fost luminaţi şi aţi răbdat lupte mari şi suferinţe, 33 când unii erau batjocoriţi şi ajunseseră un spectacol în suferinţa lor, în timp ce alţii i-au sprijinit pe cei de-abia scăpaţi cu viaţă; 34 cum aţi avut milă de cei închişi şi aţi întâmpinat cu bucurie luarea averilor voastre, ştiind că, de fapt, toţi aveţi averi mai bune, care nu pier! 35 Nu părăsiţi, aşadar, această îndrăzneală a voastră, care are o mare răsplată! 36 Aveţi nevoie de răbdare ca, după ce aţi împlinit voia lui Dumnezeu, să primiţi făgăduinţa.
37 Doar puţin, încă foarte puţin
şi Cel ce vine va veni şi nu va întârzia!
38 Cel drept prin credinţă va fi viu,
iar dacă dă înapoi
sufletul Meu nu se va bucura de el!
39 Noi însă nu dăm înapoi ca să ne pierdem, ci avem credinţă ca să ne păstrăm sufletele.
1 Legea, care are umbra bunurilor viitoare, nu înfățișarea propriu‑zisă a lucrurilor, nu poate niciodată, prin aceleași jertfe care se aduc neîncetat, an de an, să‑i facă desăvârșiți pe cei ce se apropie de Dumnezeu . 2 Altfel, n‑ar fi încetat oare aducerea lor dacă închinătorii, odată curățiți, n‑ar mai fi avut conștiința păcatelor? 3 Dar tocmai prin ele se face amintirea păcatelor an de an; 4 căci este cu neputință ca sângele taurilor și al țapilor să îndepărteze păcatele.
5 De aceea, când vine în lume, Hristos zice:
Jertfă și ofrandă n‑ai voit,
ci Mi‑ai pregătit un trup;
6 arderi‑de‑tot și jertfe pentru păcat
nu Ți‑au fost pe plac.
7 Atunci am zis: „Iată‑Mă,
în sulul cărții este scris despre Mine,
vin să fac voia Ta, Dumnezeule!”
8 După ce a zis mai întâi:
Jertfe și ofrande,
arderi‑de‑tot și jertfe pentru păcat
n‑ai voit, nici nu Ți‑au fost pe plac
(jertfe aduse după Lege), 9 a zis apoi: Iată‑Mă, vin să fac voia Ta! Astfel desființează rânduiala dintâi, ca să o pună în loc pe a doua. 10 Prin această „voie” suntem sfințiți noi, prin aducerea ca jertfă a trupului lui Isus Hristos, o dată pentru totdeauna.
11 Și, pe când orice preot slujește în fiecare zi și aduce în mod repetat aceleași jertfe, care niciodată nu pot șterge păcatele, 12 El , dimpotrivă , după ce a adus pentru totdeauna o singură jertfă pentru păcate, S‑a așezat la dreapta lui Dumnezeu 13 și așteaptă de acum înainte ca vrăjmașii Lui să fie făcuți reazem picioarelor Lui. 14 Căci printr‑o singură ofrandă El i‑a desăvârșit pentru totdeauna pe cei ce sunt sfințiți. 15 Despre acest lucru ne dă mărturie și Duhul Sfânt, căci, după ce zice:
16 Iată legământul pe care‑l voi încheia cu ei
după acele zile, zice Domnul:
Voi pune legile Mele în inimile lor
și le voi scrie în cugetul lor,
17 adaugă:
Iar de păcatele și de fărădelegile lor
nu‑Mi voi mai aduce aminte.
18 Dar, acolo unde este iertarea acestora, nu mai este nevoie de o ofrandă pentru păcat.
Îndemn și avertizare
19 Așadar, fraților, fiindcă avem îndrăzneală să intrăm în sanctuar prin sângele lui Isus, 20 pe calea cea nouă și vie pe care ne‑a deschis‑o prin catapeteasmă, adică prin trupul Său, 21 și fiindcă avem un Preot însemnat pus peste casa lui Dumnezeu, 22 să ne apropiem cu o inimă sinceră, cu credință deplină , cu inimile curățite de o conștiință vinovată și cu trupurile spălate cu apă curată! 23 Să ținem neclintită mărturisirea nădejdii noastre , căci credincios este Cel ce a făcut făgăduința! 24 Să veghem unii asupra altora, ca să ne îndemnăm la dragoste și la fapte bune, 25 fără a neglija adunarea noastră, cum au unii obiceiul! Dimpotrivă, să ne îndemnăm unii pe alții , și aceasta cu atât mai mult, cu cât vedeți că se apropie Ziua!
26 Căci, dacă păcătuim în mod voit după ce am primit cunoștința adevărului, nu mai rămâne nicio jertfă pentru păcate, 27 ci o așteptare înfricoșată a judecății și văpaia unui foc care‑i va mistui pe împotrivitori. 28 Cine a încălcat Legea lui Moise trebuia să fie omorât fără milă pe baza mărturiei a doi sau trei martori . 29 Cu cât mai aspră credeți că va fi pedeapsa de care va avea parte acela care Îl calcă în picioare pe Fiul lui Dumnezeu, nesocotește sângele legământului cu care a fost sfințit și Îl batjocorește pe Duhul harului? 30 Căci știm cine este Cel ce a zis:
A Mea este răzbunarea, Eu voi răsplăti!
Și iarăși:
Domnul va judeca pe poporul Său.
31 Cumplit lucru este să cazi în mâinile Dumnezeului celui viu!
32 Aduceți‑vă aminte de zilele de la început, când, după ce ați fost luminați , ați dus o mare luptă, însoțită de suferințe: 33 uneori ați fost ținta publică a ocărilor și necazurilor, iar alteori le‑ați fost alături celor care au avut parte de ele. 34 Ați suferit alături de cei întemnițați și ați acceptat cu bucurie să vă fie luate averile, știind că aveți în ceruri o avuție mai bună, care dăinuie. 35 Nu renunțați la îndrăzneala voastră, care va avea o mare răsplătire ! 36 Căci aveți nevoie de statornicie pentru ca, după ce ați împlinit voia lui Dumnezeu, să dobândiți ce v‑a fost făgăduit.
37 Încă puțin, foarte puțin;
Cel ce vine va veni și nu va zăbovi.
38 Dar cel drept prin credință va trăi.
Însă, dacă dă înapoi, sufletul Meu nu‑Și găsește plăcerea în el.
39 Noi însă nu suntem dintre aceia care dau înapoi, ca să piară, ci dintre aceia care au credință pentru mântuirea sufletului.