Înfrânarea limbii
1 Fraţii mei, să nu deveniţi mulţi dintre voi învăţători, ştiind că noi, învăţătorii, vom fi judecaţi mai aspru; 2 căci toţi greşim în multe. Iar dacă cineva nu greşeşte în cuvânt, acesta este om desăvârşit, care are putere să-şi ţină în frâu şi tot trupul. 3 Nu punem noi zăbală în gura cailor ca să ni-i supunem şi astfel le conducem tot trupul? 4 Iată şi corăbiile, cât sunt ele de mari şi împinse de vânturi aprige, sunt totuşi conduse de o cârmă foarte mică unde vrea cârmaciul. 5 La fel şi limba: cât de mică este şi cu ce lucruri mari se făleşte! Iată un foc mic ce pădure mare aprinde! 6 Şi limba este un foc, lume a nelegiuirii. Ea stă între mădularele noastre, întinează tot trupul şi aprinde viaţa în tot cursul ei, fiind aprinsă de focul gheenei. 7 Toată firea fiarelor şi a păsărilor, a celor ce se târăsc pe pământ şi a vietăţilor din mare este domolită şi a fost domolită de firea omenească, 8 dar limba, răul fără astâmpăr, nimeni dintre oameni n-a putut-o domoli; ea este plină de venin aducător de moarte. 9 Cu ea Îl binecuvântăm pe Domnul, pe Tatăl, şi cu ea îi blestemăm pe oameni, pe cei făcuţi după asemănarea lui Dumnezeu; 10 din aceeaşi gură iese binecuvântare şi blestem. Fraţii mei, nu trebuie să se întâmple aşa! 11 Scoate cumva izvorul din aceeaşi vână şi apa dulce şi apa amară? 12 Poate oare smochinul, fraţilor, să facă măsline sau viţa de vie smochine? Tot aşa, izvorul sărat nu poate să dea apă dulce.
Înţelepciunea cerească şi cea pământească
13 Cine este înţelept şi priceput între voi? Acela să-şi arate faptele din purtarea lui cea bună, în blândeţea care vine din înţelepciune. 14 Iar dacă inima voastră e plină de invidie amară şi ambiţii egoiste, nu vă mai lăudaţi atâta şi nu mai minţiţi împotriva adevărului. 15 Aceasta nu este înţelepciunea care vine de sus, ci este înţelepciunea pământească, omenească, a Diavolului. 16 Căci unde există invidie şi ambiţie egoistă, acolo e dezordine şi e orice lucru rău. 17 Iar înţelepciunea de sus este mai întâi de toate curată, apoi paşnică, îngăduitoare, ascultătoare, plină de milă şi de roade bune, nepărtinitoare, neprefăcută. 18 Şi rodul dreptăţii se seamănă în pace prin cei ce fac pace.
Înfrânarea în vorbire
1 Frații mei, să nu fiți mulți învățători, căci știți că vom primi o judecată mai aspră! 2 Toți greșim în multe feluri. Dacă cineva nu greșește în vorbire, acela este un om desăvârșit, în stare să‑și țină în frâu tot trupul. 3 De pildă , dacă le punem cailor frâul în gură ca să ne asculte, le conducem tot trupul. 4 Iată și corăbiile: deși sunt atât de mari și mânate de vânturi puternice, totuși sunt conduse cu ajutorul unei cârme foarte mici, după bunul plac al cârmaciului. 5 Tot astfel și limba este un mădular mic, dar se fălește cu lucruri mari . Iată un foc mic ce pădure mare aprinde! 6 Limba este și ea un foc. Este lumea nelegiuirii în rândul mădularelor noastre: ea întinează tot trupul și aprinde roata vieții, fiind ea însăși aprinsă de focul gheenei. 7 Tot soiul de fiare, de păsări, de târâtoare, de viețuitoare marine au fost îmblânzite și sunt îmblânzite de neamul omenesc, 8 dar limba niciun om n‑o poate îmblânzi. Ea este un rău de nestăvilit, este plină de otravă de moarte. 9 Cu ea Îl binecuvântăm pe Domnul și Tatăl nostru și tot cu ea îi blestemăm pe oameni, care sunt făcuți după asemănarea lui Dumnezeu! 10 Din aceeași gură ies și binecuvântarea, și blestemul. Nu trebuie să fie așa, frații mei! 11 Oare din aceeași vână a izvorului țâșnește și apă dulce, și apă amară? 12 Frații mei, poate oare un smochin să facă măsline sau o viță să facă smochine? Nici izvorul sărat nu face apă dulce.
Înțelepciunea care vine de sus
13 Este cineva înțelept și priceput între voi? Să‑și arate, prin purtarea lui bună, faptele făcute cu blândețea pe care o dă înțelepciunea! 14 Dar dacă aveți în inima voastră invidie amară și duh de ceartă, să nu vă lăudați și să nu mințiți împotriva adevărului! 15 Înțelepciunea aceasta nu vine de sus, ci este pământească, firească , demonică. 16 Căci unde este invidie și duh de ceartă, acolo sunt și tulburări și tot felul de fapte rele. 17 Într‑adevăr, înțelepciunea care vine de sus este în primul rând curată, apoi împăciuitoare, blândă, ușor de înduplecat, plină de îndurare și de roade bune, nepărtinitoare, neprefăcută . 18 Și rodul dreptății este semănat în pace pentru cei ce fac pace.