Trimiterea celor şaptezeci de ucenici
1 După aceea, Domnul a ales alţi şaptezeci şi i-a trimis doi câte doi înaintea lui în fiecare cetate şi loc pe unde avea să treacă El. 2 Şi le-a spus: „Secerişul e mult, dar lucrătorii sunt puţini. Rugaţi-l, aşadar, pe stăpânul secerişului să trimită lucrători la secerişul lui. 3 Mergeţi! Iată, Eu vă trimit ca pe nişte miei în mijlocul lupilor. 4 Nu vă luaţi nici pungă, nici traistă, nici încălţăminte şi nu vă opriţi să salutaţi pe nimeni pe drum. 5 În orice casă intraţi, spuneţi mai întâi: Pace acestei case! 6 Şi de va fi acolo un om al păcii , pacea voastră se va odihni asupra lui, iar de nu, se va întoarce la voi. 7 Rămâneţi în acea casă, mâncaţi şi beţi de la ei, fiindcă vrednic este lucrătorul de plată. Nu vă mutaţi din casă în casă. 8 Şi în orice cetate veţi intra şi vă vor primi, mâncaţi ce vi se dă 9 şi vindecaţi acolo bolnavii şi spuneţi-le: Împărăţia lui Dumnezeu e aproape de voi. 10 Dar în orice cetate veţi intra şi nu vă vor primi, ieşiţi în pieţele ei şi spuneţi: 11 Scuturăm chiar şi praful care ni s-a lipit de picioare în cetatea voastră, dar să ştiţi că Împărăţia lui Dumnezeu este aproape! 12 Vă spun că în ziua aceea îi va fi mai uşor Sodomei decât acelei cetăţi.
13 Vai ţie, Horazine! Vai ţie, Betsaida! Căci dacă s-ar fi făcut în Tir şi Sidon minunile care s-au făcut la voi, de mult s-ar fi îmbrăcat în sac şi cenuşă şi s-ar fi pocăit. 14 De aceea, în ziua judecăţii va fi mai uşor pentru Tir şi Sidon decât pentru voi. 15 Şi tu, Capernaum,
oare vei fi înălţat până la cer?
Până în sălaşul morţilor te vei prăbuşi .
16 Cine vă ascultă pe voi, pe Mine Mă ascultă şi cine vă respinge pe voi, pe Mine Mă respinge şi cine Mă respinge pe Mine, Îl respinge pe Cel care M-a trimis.”
17 S-au întors cei şaptezeci cu bucurie şi au spus: „Doamne, chiar şi demonii ni se supun în Numele Tău.” 18 El le-a spus: „L-am văzut pe Satana căzând ca un fulger din cer. 19 Iată, v-am dat puterea să călcaţi peste şerpi şi scorpioni, peste toată puterea duşmanului, şi nimic nu vă va vătăma. 20 Dar nu vă bucuraţi că vi se supun duhurile, ci bucuraţi-vă că numele voastre au fost scrise în ceruri.”
Iisus Îl preamăreşte pe Tatăl
21 În ceasul acela Iisus s-a bucurat în Duhul Sfânt şi a spus: „Te preamăresc, Tată, Domn al cerului şi al pământului că ai ascuns acestea înţelepţilor şi învăţaţilor şi le-ai dezvăluit pruncilor. Da, Tată, pentru că aşa Ţi-a plăcut Ţie. 22 Toate Mi-au fost date de Tatăl Meu şi nimeni nu ştie cine este Fiul, în afară de Tatăl şi nici cine este Tatăl, în afară de Fiul şi de cel căruia Fiul vrea să-i dezvăluie.” 23 După ce s-a întors la ucenici, le-a zis deoparte: „Fericiţi ochii care văd ce vedeţi voi. 24 Fiindcă vă spun că mulţi profeţi şi regi au vrut să vadă ce vedeţi voi şi n-au văzut şi să audă ce auziţi voi şi n-au auzit.”
Samariteanul milostiv
25 Şi iată că un învăţător al Legii s-a ridicat să-L pună la încercare şi a spus: „Învăţătorule, ce să fac ca să moştenesc viaţa veşnică?” 26 Şi i-a zis: „Ce scrie în Lege? Cum citeşti?” 27 I-a răspuns: „Să-L iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, din tot sufletul tău, din toate puterile tale şi din tot cugetul tău şi pe aproapele tău ca pe tine însuţi. ” 28 Iar El i-a spus: „Ai răspuns drept. Fă aşa şi vei trăi!” 29 Acela însă, dorind să se îndreptăţească, I-a spus lui Iisus: „Şi cine este aproapele meu?” 30 Iisus a răspuns: „Un om cobora de la Ierusalim la Ierihon şi a căzut în mâinile unor tâlhari care l-au dezbrăcat şi l-au bătut şi au plecat, lăsându-l pe jumătate mort. 31 Din întâmplare, un preot cobora pe acel drum şi văzându-l, a trecut pe partea cealaltă. 32 La fel şi un levit, care trecea prin locul acela, văzându-l, a trecut pe partea cealaltă. 33 Dar un samaritean care călătorea a ajuns lângă el şi văzându-l, i s-a făcut milă, 34 s-a apropiat, i-a legat rănile, a turnat pe ele untdelemn şi vin, l-a pus pe asinul său şi l-a dus la un han şi l-a îngrijit. 35 În ziua următoare a scos doi dinari pe care i-a dat hangiului şi i-a spus: Ai grijă de el şi ce vei cheltui în plus îţi voi da eu la întoarcere. 36 Care dintre aceştia trei ţi se pare că a fost aproapele celui căzut în mâna tâlharilor?” 37 Iar el a răspuns: „Cel care şi-a făcut milă de el.” Şi Iisus i-a spus: „Mergi şi fă la fel!”
Marta şi Maria
38 Pe când mergeau, au intrat într-un sat şi L-a primit o femeie pe nume Marta. 39 Ea avea o soră numită Maria, care s-a aşezat la picioarele Domnului şi asculta cuvântul Lui. 40 Marta era ocupată cu multe treburi. Oprindu-se, I-a spus: „Doamne, nu-ţi pasă că sora mea m-a lăsat singură să slujesc? Spune-i să mă ajute!” 41 Însă Domnul i-a răspuns: „Marta, Marta, te îngrijeşti şi te frămânţi pentru multe, 42 dar de un singur lucru este nevoie: Maria şi-a ales partea cea bună, care nu i se va lua.”
Trimiterea celor șaptezeci
1 După aceea, Domnul a mai ales șaptezeci și i‑a trimis doi câte doi înaintea Lui, în toate cetățile și în toate locurile pe unde avea El să treacă. 2 Și le‑a zis: „De secerat este mult , dar lucrători puțini sunt! Rugați‑L deci pe Stăpânul secerișului să scoată lucrători la secerișul Lui. 3 Mergeți! Iată , vă trimit ca pe niște miei în mijlocul lupilor. 4 Să nu luați cu voi nici pungă, nici traistă, nici sandale și să nu salutați pe nimeni pe drum. 5 În orice casă veți intra, să ziceți întâi: «Pace casei acesteia!» 6 Și dacă va fi acolo un fiu al păcii, pacea voastră va rămâne peste el; altminteri, ea se va întoarce la voi. 7 Să rămâneți în casa aceea, să mâncați și să beți de la ei, căci vrednic este lucrătorul de plata lui. Să nu vă mutați din casă în casă. 8 În orice cetate veți intra și vă vor primi, să mâncați ce vi se va pune înainte, 9 să‑i vindecați pe bolnavii de acolo și să le ziceți: «Împărăția lui Dumnezeu s‑a apropiat de voi.» 10 Dar în orice cetate veți intra și nu vă vor primi, să ieșiți pe străzile ei și să ziceți: 11 «Chiar și praful din cetatea voastră, care s‑a prins pe picioarele noastre, îl scuturăm împotriva voastră. Să știți însă că Împărăția lui Dumnezeu s‑a apropiat de voi.» 12 Vă spun că, în ziua aceea, va fi mai ușor pentru Sodoma decât pentru cetatea aceea.
Mustrarea cetăților nepocăite
(Matei 11:20‑24)13 Vai de tine, Horazine! Vai de tine, Betsaido! Căci , dacă s‑ar fi făcut în Tir și în Sidon minunile care au fost făcute în voi, de mult s‑ar fi pocăit în sac și cenușă. 14 De aceea, la judecată, va fi mai ușor pentru Tir și Sidon decât pentru voi. 15 Și tu, Capernaume, vei fi oare înălțat până la cer ? Nu, ci până în Locuința Morților vei fi coborât ! 16 Cine vă ascultă pe voi Mă ascultă pe Mine și cine vă respinge pe voi Mă respinge pe Mine; iar cine Mă respinge pe Mine Îl respinge pe Cel care M‑a trimis.”
Întoarcerea celor șaptezeci
17 Cei șaptezeci s‑au întors cu bucurie și au zis: „Doamne, chiar și demonii ni se supun în Numele Tău!” 18 Isus le‑a zis: „L‑am văzut pe Satana căzând din cer ca un fulger. 19 Iată, v‑am dat putere să călcați peste șerpi și scorpioni și peste toată puterea vrăjmașului; și de nimic nu veți fi vătămați. 20 Totuși, să nu vă bucurați de faptul că duhurile vi se supun, ci bucurați‑vă că numele voastre sunt scrise în ceruri!”
Bucuria lui Isus pentru ucenicii Săi
(Matei 11:25‑27Matei 13:16‑17)21 În ceasul acela, Isus S‑a bucurat în Duhul Sfânt și a zis: „Te laud, Tată, Domn al cerului și al pământului, pentru că ai ascuns aceste lucruri de cei înțelepți și pricepuți și le‑ai descoperit pruncilor! Da, Tată, pentru că așa ai găsit Tu cu cale. 22 Toate Mi‑au fost încredințate de Tatăl Meu; și nimeni nu știe cine este Fiul în afară de Tatăl și nici cine este Tatăl în afară de Fiul și de cel căruia vrea Fiul să i‑L descopere.” 23 Apoi S‑a întors către ucenici și le‑a spus deoparte: „Ferice de ochii care văd ce vedeți voi! 24 Căci vă spun că mulți profeți și regi au vrut să vadă ce vedeți voi, și nu au văzut, și să audă ce auziți voi, și nu au auzit.”
Pilda samariteanului
25 Și, iată, un învățător al Legii s‑a ridicat să‑L ispitească pe Isus și I‑a zis: „Învățătorule, ce să fac ca să moștenesc viața veșnică?” 26 Isus i‑a zis: „Ce este scris în Lege? Cum citești în ea?” 27 El a răspuns, zicând: „Să‑L iubești pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu toată puterea ta și cu tot cugetul tău și pe aproapele tău ca pe tine însuți.” 28 „Drept ai răspuns” , i‑a zis Isus; „fă așa și vei trăi!” 29 Dar el, vrând să se îndreptățească, I‑a zis lui Isus: „Și cine este aproapele meu?” 30 Drept răspuns, Isus i‑a zis: „Un om se cobora din Ierusalim spre Ierihon și a căzut între tâlhari. Aceștia l‑au dezbrăcat, l‑au bătut zdravăn și au plecat, lăsându‑l aproape mort. 31 Din întâmplare, se cobora pe acel drum un preot, care, văzându‑l, a trecut pe partea cealaltă. 32 La fel și un levit care mergea pe acolo, când l‑a văzut, a trecut pe partea cealaltă. 33 Dar un samaritean aflat în călătorie a venit spre el și, văzându‑l, i s‑a făcut milă. 34 S‑a apropiat, i‑a legat rănile și a turnat pe ele untdelemn și vin. Apoi l‑a pus pe animalul lui de povară, l‑a dus la un han și l‑a îngrijit. 35 A doua zi, [când a plecat,] a scos doi dinari, i‑a dat hangiului și i‑a zis: «Să‑l îngrijești, iar ce vei cheltui în plus îți voi da eu, la întoarcere.» 36 Care dintre aceștia trei ți se pare că a fost aproapele celui căzut între tâlhari?” 37 „Cel care și‑a făcut milă de el”, a răspuns acela. Isus i‑a zis: „Du‑te și fă și tu la fel!”
Marta și Maria
38 Pe când erau pe drum, Isus a intrat într‑un sat. O femeie pe nume Marta L‑a primit în casa ei . 39 Ea avea o soră numită Maria, care s‑a așezat la picioarele Domnului și asculta cuvântul Lui. 40 Marta era împărțită cu multă slujire. Ea a venit repede la Isus și I‑a zis: „Doamne, nu‑Ți pasă că sora mea m‑a lăsat să slujesc singură? Zi‑i deci să mă ajute!” 41 Domnul i‑a răspuns, zicând: „Marto, Marto, te îngrijorezi și te frămânți pentru multe, 42 dar de un singur lucru este nevoie. Maria a ales partea cea bună, care nu i se va lua.”