Autoritatea lui Iisus şi botezul lui Ioan
1 Într-una din zile, pe când Iisus învăţa poporul în Templu, predicând vestea cea bună, au venit marii preoţi şi cărturarii împreună cu bătrânii 2 şi au spus: „Spune-ne cu ce autoritate faci acestea? Sau cine este cel care Ţi-a dat această autoritate?” 3 El le-a răspuns: „Vă voi întreba şi Eu un lucru. Spuneţi-Mi: 4 Botezul lui Ioan era din cer sau de la oameni?” 5 Se sfătuiau, zicând: „Dacă spunem: Din cer, va spune: Atunci de ce nu l-aţi crezut? 6 Iar dacă spunem: De la oameni, tot poporul ne va ucide cu pietre fiindcă ei sunt convinşi că Ioan este profet.” 7 Şi au răspuns că nu ştiu de unde. 8 Iar Iisus le-a zis: „Nici Eu nu vă spun cu ce autoritate fac aceste lucruri.”
Parabola viticultorilor
9 Atunci a început să spună mulţimii o parabolă: „Un om a sădit o vie, a dat-o în arendă unor lucrători şi a plecat în călătorie pentru mult timp. 10 La vremea cuvenită, a trimis un slujitor la lucrători ca să-i dea din rodul viei. Dar lucrătorii, după ce l-au bătut, l-au trimis cu mâinile goale. 11 A mai trimis alt slujitor, dar ei, după ce l-au bătut şi batjocorit şi pe acela, l-au trimis cu mâinile goale. 12 Şi a mai trimis şi un al treilea, dar şi pe acesta l-au rănit şi l-au alungat. 13 Atunci stăpânul viei a spus: Ce să fac? Îl voi trimite pe fiul meu iubit; poate pe el îl vor respecta. 14 Dar văzându-l, lucrătorii s-au sfătuit între ei: Iată moştenitorul! Să-l ucidem ca moştenirea să fie a noastră! 15 L-au scos din vie şi l-au ucis. Ce le va face deci stăpânul viei? 16 Va veni şi îi va ucide pe lucrătorii aceia, iar via o va da altora.” Ei, auzind, au spus: „Să nu se întâmple niciodată aşa ceva!” 17 Dar el, privindu-i ţintă, le-a zis: „Dar, atunci, ce înseamnă ce este scris:
Piatra pe care au aruncat-o zidarii,
aceasta a ajuns în capul unghiului?
18 Oricine va cădea peste piatra aceasta va fi zdrobit şi cel peste care va cădea va fi strivit.” 19 Cărturarii şi marii preoţi au încercat să pună mâna pe El chiar în ceasul acela, fiindcă înţeleseseră că pentru ei spusese parabola. Se temeau însă de popor.
Despre tributul cuvenit Cezarului
20 Şi, pândindu-L, au trimis iscoade care se prefăceau că sunt drepţi, ca să-L prindă cu vreun cuvânt şi să-L dea pe mâna stăpânirii şi a autorităţii guvernatorului. 21 L-au întrebat: „Învăţătorule, ştim că vorbeşti şi înveţi cu dreptate şi că nu eşti părtinitor, ci înveţi cu adevărat calea lui Dumnezeu. 22 Ne este îngăduit să dăm tribut Cezarului, sau nu?” 23 Dându-şi seama de viclenia lor, El le-a zis: 24 „Arătaţi-mi un dinar. Ale cui sunt chipul şi inscripţia?” Ei au răspuns: „Ale Cezarului.” 25 Iisus le-a zis: „Atunci daţi Cezarului ce e al Cezarului şi lui Dumnezeu ce e al lui Dumnezeu.” 26 Şi nu au putut să-L prindă cu vreun cuvânt în faţa poporului şi, uimiţi de răspunsul Său, au tăcut.
Confruntări şi capcane din partea conducătorilor iudei
27 Au venit apoi unii saduchei, care spun că nu există înviere, şi L-au întrebat: 28 „Învăţătorule, Moise a scris pentru noi: dacă cineva este căsătorit şi moare fără copii, atunci fratele lui să-i ia soţia şi să ridice urmaşi fratelui său. 29 Erau deci şapte fraţi. Primul, după ce şi-a luat soţie, a murit fără copii. 30 Şi al doilea 31 şi al treilea au luat-o şi la fel toţi şapte n-au lăsat copii şi au murit. 32 În cele din urmă a murit şi femeia. 33 Aşadar, a cui soţie va fi la înviere femeia? Căci toţi şapte au avut-o de soţie.” 34 Iisus le-a spus: „Fiii acestui veac se însoară şi se mărită, 35 dar cei aflaţi vrednici să ajungă în veacul acela şi la învierea din morţi nu se vor mai însura, nici nu se vor mărita, 36 pentru că nu mai pot muri, fiindcă sunt ca îngerii şi sunt fii ai lui Dumnezeu, fiind fii ai învierii. 37 Iar că morţii învie, a arătat-o şi Moise la rug, când Îl numeşte pe Domnul Dumnezeul lui Avraam şi Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov. 38 Dar Dumnezeu nu este al celor morţi, ci al celor vii, fiindcă toţi trăiesc pentru El.” 39 Unii dintre cărturari I-au răspuns: „Învăţătorule, bine ai vorbit!” 40 Şi nu mai îndrăzneau să-L întrebe nimic.
41 El le-a spus: „Cum de spun ei că Hristos este fiul lui David? 42 Pentru că însuşi David spune în cartea Psalmilor:
Domnul a spus Domnului meu:
Şezi la dreapta Mea
43 până ce-i voi pune pe duşmanii Tăi
aşternut sub picioarele Tale.
44 Aşadar David Îl numeşte Domn. Atunci cum este fiul lui?”
45 În timp ce poporul Îl asculta, le-a spus ucenicilor: 46 „Feriţi-vă de cărturarii cărora le place să umble în haine lungi, să fie salutaţi în pieţe şi să ocupe primele locuri în sinagogi şi locurile de onoare la ospeţe. 47 Ei mănâncă avutul văduvelor şi se prefac că se roagă îndelung. Aceştia vor primi o pedeapsă mai mare.”
Autoritatea lui Isus
(Matei 21:23‑27. Marcu 11:27‑33)1 Într‑una din [acele] zile, pe când dădea Isus învățătură poporului și vestea Evanghelia în Templu, au venit preoții de seamă și cărturarii împreună cu bătrânii 2 și I‑au zis: „Spune‑ne, cu ce autoritate faci tu aceste lucruri sau cine ți‑a dat această autoritate?” 3 Drept răspuns, El le‑a zis: „Vă voi întreba și eu un lucru. Spuneți‑Mi: 4 botezul lui Ioan era din cer sau de la oameni?” 5 Ei însă vorbeau între ei, zicând: „Dacă spunem: «Din cer», va zice: «Atunci, de ce n‑ați crezut în el?» 6 Și dacă vom spune: «De la oameni», tot poporul ne va ucide cu pietre, căci oamenii sunt convinși că Ioan a fost profet.” 7 Atunci au răspuns că nu știu de unde. 8 Isus le‑a zis: „Nici Eu nu vă spun cu ce autoritate fac aceste lucruri.”
Pilda lucrătorilor viei
(Matei 21:33‑46. Marcu 12:1‑12)9 Apoi a început să spună poporului pilda aceasta: „Un om a sădit o vie , a arendat‑o unor lucrători și a plecat pentru un timp îndelungat. 10 La vremea potrivită, a trimis la lucrători un rob, ca să‑i dea din rodul viei. Dar lucrătorii, după ce l‑au bătut, l‑au trimis înapoi cu mâinile goale. 11 A trimis un alt rob; ei l‑au bătut și pe acela, l‑au batjocorit și l‑au trimis înapoi cu mâinile goale. 12 A mai trimis un al treilea rob; ei l‑au rănit și pe acela și l‑au scos afară. 13 Stăpânul viei a zis: «Ce să fac? Îl voi trimite pe fiul meu preaiubit; poate că de el se vor rușina.» 14 Dar lucrătorii, văzându‑l, au vorbit între ei, zicând: «Iată‑l pe moștenitor. Să‑l omorâm, ca moștenirea să fie a noastră!» 15 Și, după ce l‑au scos afară din vie, l‑au omorât. Acum, ce le va face stăpânul viei? 16 Va veni și‑i va omorî pe lucrătorii aceia, iar via o va da altora.” Când au auzit ei, au spus: „Nicidecum!” 17 Dar Isus i‑a privit țintă și a zis: „Ce înseamnă cuvintele care au fost scrise:
Piatra pe care au lepădat‑o zidarii
a ajuns în capul unghiului ?
18 Oricine va cădea peste piatra aceasta va fi zdrobit de ea , iar acela peste care va cădea ea va fi spulberat.” 19 Cărturarii și preoții de seamă căutau să pună mâna pe El chiar în ceasul acela, dar se temeau de popor. Pricepuseră că pentru ei spusese pilda aceasta.
Birul plătit cezarului
(Matei 22:15‑22. Marcu 12:13‑17)20 Ei Îl pândeau pe Isus și au trimis niște iscoditori, care se prefăceau că sunt drepți, ca să‑L prindă cu vreun cuvânt și să‑L dea pe mâna stăpânirii și a dregătorului. 21 Aceștia L‑au întrebat: „Învățătorule , știm că vorbești și înveți cu dreptate și nu cauți la fața oamenilor, ci cu adevărat îi înveți calea lui Dumnezeu. 22 Este îngăduit să dăm bir cezarului sau nu?” 23 Isus le‑a cunoscut viclenia și le‑a spus: [„De ce Mă ispitiți?] 24 Arătați‑Mi un dinar! Chipul și inscripția ale cui sunt?” „Ale cezarului”, I‑au răspuns ei. 25 El le‑a zis: „Atunci dați‑i cezarului ce este al cezarului și lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu!” 26 Nu L‑au putut prinde cu niciun cuvânt în fața poporului; ci, mirați de răspunsul Lui, au tăcut.
Despre înviere
(Matei 22:23‑33. Marcu 12:18‑27)27 Au venit niște saduchei, care zic că nu este înviere, și L‑au întrebat: 28 „Învățătorule, Moise ne‑a scris: dacă moare cineva fiind căsătorit, dar fără să aibă copii, fratele lui s‑o ia pe soția lui și să‑i ridice urmaș fratelui său. 29 Erau șapte frați. Primul și‑a luat soție și a murit fără copii. 30 La fel și al doilea: [a luat‑o de soție, dar a murit fără copii]. 31 A luat‑o și al treilea; toți șapte au murit fără să lase copii. 32 În cele din urmă, a murit și femeia. 33 La înviere, a căruia dintre ei va fi femeia? Căci toți șapte au avut‑o de soție.” 34 Isus le‑a răspuns: „Fiii acestui veac se însoară și se mărită, 35 dar cei ce vor fi găsiți vrednici să aibă parte de veacul viitor și de învierea din morți nu se vor însura, nici nu se vor mărita. 36 Nici nu vor putea muri, căci vor fi ca îngerii; fii ai lui Dumnezeu și fii ai învierii vor fi. 37 Dar că morții învie, și Moise a arătat, în locul despre rug, când Îl numește pe Domnul Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacov . 38 Dumnezeu nu este al celor morți, ci al celor vii, fiindcă pentru El toți sunt vii.” 39 Unii dintre cărturari au răspuns: „Învățătorule, bine ai vorbit!” 40 Și nu mai îndrăzneau să‑L întrebe nimic.
Al cui fiu este Hristosul?
(Matei 22:41‑46. Marcu 12:35‑37)41 Isus le‑a zis: „Cum se zice că Hristosul este fiul lui David? 42 Căci însuși David spune în cartea Psalmilor:
Domnul a zis Domnului meu:
«Șezi la dreapta Mea
43 până voi pune pe vrăjmașii Tăi
reazem picioarelor Tale!»
44 Așadar, David Îl numește Domn; cum este El fiul lui?”
Cărturarii, condamnați de Isus
(Matei 23:1‑36. Marcu 12:38‑40. Luca 11:37‑54)45 Pe când tot poporul asculta, Isus le‑a zis ucenicilor Săi: 46 „Feriți‑vă de cărturarii cărora le place să umble în haine lungi și să fie salutați prin piețe , să aibă scaunele dintâi în sinagogi și locurile de cinste la ospețe; 47 casele văduvelor le mănâncă și fac rugăciuni lungi de ochii lumii. Aceștia vor primi o mai mare osândă!”