Despre sâmbătă
1 Şi, într-o sâmbătă, s-a întâmplat ca Iisus să treacă prin nişte lanuri de grâu. Iar ucenicii Lui au început să culeagă spice de grâu şi, frecându-le în mâini, să le mănânce. 2 Unii dintre farisei au spus: „De ce faceţi ce nu este îngăduit sâmbăta?” 3 Iisus le-a răspuns: „Oare n-aţi citit ce a făcut David când a flămânzit, el şi cei care îl însoţeau? 4 Cum a intrat în casa lui Dumnezeu, a luat pâinile punerii înainte, pe care nu este îngăduit să le mănânce decât preoţii, a mâncat şi le-a dat şi celor care erau cu el?” 5 Şi le zicea: „Fiul Omului este Domn al sâmbetei.”
6 În altă sâmbătă a intrat în sinagogă şi învăţa. Şi acolo era un om cu mâna dreaptă uscată. 7 Iar cărturarii şi fariseii Îl pândeau să vadă dacă vindecă sâmbăta ca să aibă pentru ce-L învinui. 8 Însă El le cunoştea gândurile şi i-a spus omului cu mâna uscată: „Ridică-te şi stai în mijloc.” Şi s-a ridicat şi a stat. 9 Iisus le-a spus: „Vă întreb dacă sâmbăta este îngăduit să faci bine sau să faci rău, să salvezi o viaţă sau să o pierzi?” 10 Şi privindu-i de jur împrejur pe toţi, i-a zis: „Întinde-ţi mâna!” Omul a făcut aşa şi mâna i s-a vindecat. 11 Şi ei s-au umplut de furie şi vorbeau între ei ce să-I facă lui Iisus.
Alegerea celor doisprezece apostoli
12 În zilele acelea Iisus a ieşit să se roage şi a petrecut toată noaptea în rugăciune către Dumnezeu. 13 Când s-a făcut ziuă, şi-a chemat ucenicii şi a ales dintre ei doisprezece pe care i-a numit apostoli: 14 Simon, pe care l-a numit Petru, şi Andrei, fratele său, Iacov, Ioan, Filip, Bartolomeu, 15 Matei, Toma, Iacov al lui Alfeu, Simon numit Zelotul, 16 Iuda al lui Iacov şi Iuda Iscarioteanul, care a ajuns trădător.
Iisus predică mulţimilor
17 Şi a coborât împreună cu ei. S-a oprit pe un câmp şi erau acolo o mulţime de ucenici şi mult popor din toată Iudeea, Ierusalim şi din ţinutul de coastă al Tirului şi Sidonului, 18 care veniseră să-L asculte şi să fie vindecaţi de boli. Erau vindecaţi şi unii care erau tulburaţi de duhuri necurate. 19 Toată mulţimea încerca să-L atingă fiindcă puterea care ieşea din El îi vindeca pe toţi.
20 Iar El şi-a ridicat ochii spre ucenicii Săi şi a spus:
„Fericiţi voi, cei săraci,
căci a voastră este Împărăţia lui Dumnezeu.
21 Fericiţi voi, cei care acum sunteţi flămânzi,
căci vă veţi sătura.
Fericiţi voi, cei care plângeţi acum,
căci veţi râde.
22 Fericiţi veţi fi când oamenii vă vor urî, când vă vor izgoni şi vă vor batjocori şi vor şterge numele vostru socotindu-l rău din pricina Fiului Omului. 23 Bucuraţi-vă şi săltaţi de veselie în ziua aceea. Pentru că iată, plata voastră va fi mare în cer; fiindcă la fel făceau părinţii lor cu profeţii.
24 Dar vai vouă, celor bogaţi,
pentru că v-aţi primit mângâierea.
25 Vai vouă, celor care sunteţi sătui acum,
căci veţi flămânzi.
Vai vouă, care râdeţi acum,
pentru că veţi jeli şi veţi plânge.
26 Vai vouă, când toţi oamenii vă vor vorbi de bine, fiindcă tot aşa făceau şi părinţii lor cu profeţii falşi.
27 Iar vouă celor ce ascultaţi vă spun: iubiţi-vă duşmanii, faceţi bine celor care vă urăsc, 28 binecuvântaţi pe cei care vă blestemă, rugaţi-vă pentru cei care vă defăimează. 29 Celui care te loveşte peste un obraz, întoarce-i-l şi pe celălalt, iar pe cel care îţi ia haina, nu-l opri să-ţi ia şi cămaşa. 30 Dă-le tuturor celor care îţi cer şi nu cere înapoi de la cel care îţi ia lucrurile. 31 Aşa cum vreţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi la fel. 32 Şi dacă îi iubiţi pe cei care vă iubesc, ce mulţumire aveţi? Şi păcătoşii îi iubesc pe cei care-i iubesc pe ei. 33 Şi dacă faceţi bine celor ce vă fac bine, ce mulţumire aveţi? Şi păcătoşii fac aşa. 34 Şi dacă daţi cu împrumut celor de la care speraţi să primiţi înapoi, ce mulţumire aveţi? Şi păcătoşii dau cu împrumut păcătoşilor ca să ia înapoi întocmai. 35 Voi însă iubiţi-vă duşmanii, faceţi bine şi daţi cu împrumut fără să aşteptaţi ceva înapoi, iar plata voastră va fi mare şi veţi fi fiii Celui Preaînalt, pentru că El este bun şi cu cei nerecunoscători şi răi. 36 Fiţi milostivi precum şi Tatăl vostru este milostiv.
37 Nu judecaţi şi nu veţi fi judecaţi, nu condamnaţi şi nu veţi fi condamnaţi. Iertaţi şi vi se va ierta, 38 daţi şi vi se va da: măsură bună, îndesată şi scuturată, gata să se verse, aşa vi se va pune în braţe, căci cu măsura cu care măsuraţi vi se va măsura înapoi.” 39 Şi le-a spus o pildă: „Poate un orb să călăuzească alt orb? Oare nu vor cădea amândoi în groapă? 40 Ucenicul nu este mai mare decât învăţătorul, dar orice ucenic desăvârşit va fi asemenea învăţătorului său. 41 De ce vezi paiul din ochiul fratelui tău, dar bârna din ochiul tău nu o iei în seamă? 42 Cum poţi spune fratelui tău: Frate, lasă-mă să-ţi scot paiul din ochi, când tu nu vezi bârna din ochiul tău! Ipocritule! Scoate mai întâi bârna din ochiul tău şi apoi vei vedea limpede paiul din ochiul fratelui tău ca să-l scoţi.
43 Nu există pom bun care să dea rod rău şi nici pom rău care să dea rod bun. 44 Fiecare pom după rodul său se cunoaşte, fiindcă nu se culeg smochine din spini şi nici struguri din mărăcini. 45 Omul bun scoate din vistieria bună a inimii sale ceea ce este bun, căci gura grăieşte din prea plinul inimii, pe când cel rău scoate din vistieria lui rea ceea ce este rău.
46 De ce Mă chemaţi: Doamne, Doamne!, dar nu faceţi ce vă spun? 47 Vă voi arăta cu cine seamănă cel care vine la Mine, ascultă cuvintele Mele şi le împlineşte: 48 se aseamănă cu un om care construieşte o casă, care a săpat adânc şi a pus temelia pe stâncă; au crescut apele, a izbit puhoiul în casa aceea, dar n-a putut să o clintească pentru că era bine construită. 49 Astfel, cel care ascultă dar nu împlineşte este asemenea omului care şi-a construit casa pe pământ, fără temelie. A izbit puhoiul şi îndată casa aceea s-a prăbuşit, iar căderea ei a fost mare.”
Isus, Domn al sabatului
(Matei 12:1‑8. Marcu 2:23‑28)1 S‑a întâmplat că, într‑o zi de sabat, Isus trecea prin lanurile de grâu. Ucenicii Lui smulgeau spice, le frecau în palme și le mâncau. 2 Unii dintre farisei au zis: „De ce faceți ce nu este îngăduit în ziua sabatului?” 3 Isus le‑a răspuns și le‑a zis: „Oare n‑ați citit ce a făcut David când el și cei ce erau împreună cu el au flămânzit? 4 Cum a intrat în Casa lui Dumnezeu, a luat pâinile pentru înfățișare – pe care nu este îngăduit să le mănânce decât preoții – a mâncat din ele și le‑a dat și celor ce erau cu el?” 5 Și le zicea: „Fiul Omului este Domn al sabatului.”
Vindecarea omului cu mâna uscată
(Matei 12:9‑14. Marcu 3:1‑6)6 Într‑o altă zi de sabat, Isus a intrat în sinagogă și îi învăța pe oameni . Acolo se afla un om a cărui mână dreaptă era uscată. 7 Cărturarii și fariseii Îl pândeau pe Isus să vadă dacă va vindeca în ziua sabatului, ca să‑I găsească pricină de învinuire. 8 Dar El le știa gândurile; și i‑a zis omului care avea mâna uscată: „Ridică‑te și stai în mijloc!” El s‑a ridicat. 9 Și Isus le‑a zis: „Vă întreb: este îngăduit în ziua sabatului să faci bine sau să faci rău? Să scapi o viață sau să o pierzi?” 10 Atunci Și‑a rotit privirile peste ei toți și i‑a zis omului: „Întinde‑ți mâna!” El a făcut întocmai, și mâna s‑a făcut sănătoasă [ca și cealaltă]. 11 Ei s‑au umplut de mânie și s‑au sfătuit ce să‑I facă lui Isus.
Alegerea celor doisprezece apostoli
(Matei 10:1‑4. Marcu 3:13‑19)12 În zilele acelea, Isus a mers pe munte să Se roage și a petrecut toată noaptea în rugăciune către Dumnezeu. 13 Când s‑a făcut ziuă, i‑a chemat pe ucenicii Săi și a ales dintre ei doisprezece, pe care i‑a numit apostoli: 14 Simon, pe care l‑a numit și Petru, Andrei, fratele lui, Iacov, Ioan, Filip, Bartolomeu, 15 Matei, Toma, Iacov, fiul lui Alfeu, Simon, numit Zelotul, 16 Iuda, fiul lui Iacov, și Iuda Iscariot, care L‑a și vândut.
Isus învață poporul și vindecă bolnavi
(Matei 4:23‑25)17 A coborât împreună cu ei și S‑a oprit pe o câmpie, unde se afla o mare mulțime de ucenici de‑ai Lui și mulți oameni din toată Iudeea, din Ierusalim și din ținutul de coastă al Tirului și Sidonului. 18 Ei veniseră să‑L asculte și să fie vindecați de boli. Cei chinuiți de duhuri necurate erau vindecați 19 și toată mulțimea căuta să‑L atingă, pentru că din El ieșea o putere care‑i vindeca pe toți.
Predica de pe munte. Fericirile
(Matei 5:1‑12)20 Atunci, Isus Și‑a ridicat ochii spre ucenicii Săi și a zis:
„Ferice de voi, care sunteți săraci,
căci a voastră este Împărăția lui Dumnezeu!
21 Ferice de voi, care flămânziți acum,
căci vă veți sătura!
Ferice de voi, care plângeți acum,
căci veți râde!
22 Ferice va fi de voi când oamenii vă vor urî, vă vor izgoni, vă vor batjocori și vor lepăda numele vostru ca pe ceva rău
din pricina Fiului Omului!
23 Bucurați‑vă în ziua aceea și tresăltați de veselie, căci, iată, răsplata voastră este mare în cer; fiindcă tot așa le făceau părinții lor și profeților!
24 Dar vai de voi, bogaților,
pentru că voi vă primiți acum mângâierea!
25 Vai de voi, care vă îmbuibați acum,
căci veți flămânzi!
Vai [de voi], care râdeți acum,
căci veți jeli și veți plânge!
26 Vai de voi când toți oamenii vă vor vorbi de bine,
căci tot așa le făceau și părinții lor profeților mincinoși!
Iubirea vrăjmașilor
(Matei 5:38‑48Matei 7:12a)27 Dar Eu vă spun vouă, care Mă ascultați: iubiți‑i pe vrăjmașii voștri, faceți‑le bine celor ce vă urăsc, 28 binecuvântați‑i pe cei ce vă blestemă, rugați‑vă pentru cei ce se poartă rău cu voi! 29 Celui ce te lovește peste un obraz dă‑i‑l și pe celălalt, iar pe cel care‑ți ia haina nu‑l împiedica să‑ți ia și cămașa. 30 Oricui îți cere dă‑i, și celui ce‑ți ia cu sila ce este al tău nu i‑l cere înapoi!
31 Cum vreți să vă facă vouă oamenii, tot așa faceți‑le și voi lor! 32 Dacă îi iubiți pe cei ce vă iubesc, ce merit aveți? Și păcătoșii îi iubesc pe cei care‑i iubesc pe ei. 33 Dacă le faceți bine celor ce vă fac bine, ce merit aveți? Și păcătoșii fac la fel. 34 Și dacă le dați cu împrumut celor de la care așteptați să primiți înapoi, ce merit aveți? Și păcătoșii le dau cu împrumut păcătoșilor ca să ia înapoi tot atât. 35 Voi însă iubiți‑i pe vrăjmașii voștri, faceți bine și dați cu împrumut fără să așteptați ceva în schimb! Răsplata voastră va fi mare și veți fi astfel fiii Celui Preaînalt; căci El este bun și cu cei nerecunoscători și răi.
36 Fiți [deci] milostivi, după cum și Tatăl vostru este milostiv!
Despre judecarea semenilor
(Matei 7:1‑5)37 Nu judecați, și nu veți fi judecați; nu osândiți, și nu veți fi osândiți; iertați, și vi se va ierta! 38 Dați , și vi se va da; ba încă vi se va turna în poală o măsură bună, îndesată, clătinată, care va da pe dinafară. Căci cu ce măsură măsurați, cu aceea vi se va măsura.”
39 Le‑a spus și o pildă: „Oare poate un orb să‑l călăuzească pe un alt orb? Nu vor cădea amândoi în groapă? 40 Ucenicul nu este mai presus de învățător, iar ucenicul desăvârșit va fi ca învățătorul lui.
41 De ce vezi tu paiul din ochiul fratelui tău, și nu te uiți cu băgare de seamă la bârna din ochiul tău? 42 [Sau] cum poți să‑i zici fratelui tău: «Frate, lasă‑mă să scot paiul din ochiul tău» și, când colo, tu nu vezi bârna din ochiul tău? Fățarnicule, scoate întâi bârna din ochiul tău, și atunci vei vedea deslușit să scoți paiul din ochiul fratelui tău!
Profeții mincinoși
(Matei 7:15‑20Matei 12:34b‑35)43 Nu există pom bun care să facă rod rău, nici pom rău care să facă rod bun. 44 Orice pom se cunoaște după rodul lui. Nu se adună smochine din mărăcini și nici struguri nu se culeg din spini. 45 Omul bun scoate ce este bun din vistieria bună a inimii lui, iar omul rău scoate ce este rău din [vistieria] rea [a inimii lui]. Căci din prisosul inimii vorbește gura.
Casa zidită pe stâncă
(Matei 7:24‑27)46 De ce‑Mi ziceți: «Doamne, Doamne!» și nu faceți ce spun Eu? 47 Vă voi arăta cu cine se aseamănă orice om care vine la Mine, aude cuvintele Mele și le înfăptuiește: 48 se aseamănă cu un om care, zidind o casă, a săpat adânc și a pus temelia pe stâncă. A venit un puhoi de ape și s‑a năpustit șuvoiul peste casa aceea, dar n‑a putut s‑o clatine, pentru că a fost bine zidită. 49 Dar cine aude și nu face se aseamănă cu un om care a zidit o casă pe pământ, fără temelie. S‑a năpustit șuvoiul asupra ei, ea s‑a surpat îndată, iar prăbușirea acelei case a fost mare.”