Vindecarea fiului centurionului
1 După ce a terminat de spus cuvintele sale în auzul poporului, Iisus a intrat în Capernaum. 2 Şi era un centurion care avea un slujitor pe care îl îndrăgea. Acesta era bolnav, pe moarte. 3 Auzind despre Iisus, centurionul a trimis la El nişte bătrâni ai iudeilor cu rugămintea să vină să-i vindece slujitorul. 4 Ajunşi la Iisus, ei L-au rugat stăruitor: „Merită să faci aceasta pentru el, 5 fiindcă iubeşte neamul nostru şi sinagoga el ne-a construit-o.” 6 Iisus a mers cu ei şi pe când ajunsese nu departe de casă, centurionul a trimis nişte prieteni să-I spună: „Doamne, nu Te mai osteni, nu sunt vrednic să intri sub acoperişul meu; 7 de aceea nici nu m-am socotit vrednic să vin la Tine. Dar spune numai un cuvânt şi slujitorul meu se va vindeca. 8 Pentru că şi eu sunt un om sub autoritatea cuiva şi am în subordine soldaţi şi dacă îi spun unuia: Du-te! – şi se duce, şi altuia: Vino! – şi vine, şi slujitorului meu: Fă aceasta! – şi face.” 9 Auzind acestea, Iisus a fost uimit de el şi întorcându-se către mulţimea care îl însoţea, a zis: „Vă spun că nici la cei din poporul lui Israel nu am găsit asemenea credinţă.” 10 Când s-au întors acasă, cei trimişi l-au găsit pe slujitor vindecat.
Învierea fiului văduvei din Nain
11 Puţin după aceea s-a dus într-o cetate numită Nain şi mergeau cu El ucenicii şi o mulţime mare de oameni. 12 Cum se apropiau de poarta cetăţii, iată că era dus la groapă un mort, singurul fiu al mamei sale, iar ea era văduvă. Şi era cu ea multă lume din cetate. 13 Când a văzut-o, Domnului I s-a făcut milă de ea şi i-a spus: „Nu plânge!” 14 Apoi, apropiindu-se, s-a atins de patul mortului, iar cei care îl purtau s-au oprit. Şi a zis: „Tinere, îţi spun, ridică-te!” 15 Mortul s-a ridicat şi a început să vorbească, iar Iisus l-a dat mamei sale. 16 Şi pe toţi i-a cuprins frica şi Îl slăveau pe Dumnezeu spunând: „Un profet mare s-a ridicat între noi, şi Dumnezeu l-a cercetat pe poporul Său.” 17 Şi s-a răspândit acest cuvânt despre El în toată Iudeea şi în tot ţinutul dimprejur.
Mărturia lui Iisus despre Ioan
18 Pe Ioan l-au înştiinţat ucenicii Săi despre toate acestea. Chemându-şi doi dintre ucenici, Ioan 19 i-a trimis la Domnul să-I spună: „Tu eşti Cel care trebuie să vină sau să aşteptăm pe altul?” 20 Când au ajuns la El, oamenii I-au spus: „Ioan Botezătorul ne-a trimis la Tine să întrebăm: Tu eşti Cel care trebuie să vină sau să aşteptăm pe altul?” 21 În ceasul acela Iisus i-a vindecat pe mulţi de boli, de neputinţe, de duhuri rele şi le-a dăruit multor orbi vederea. 22 Şi le-a răspuns: „Mergeţi şi povestiţi-i lui Ioan ce aţi văzut şi aţi auzit: orbii văd, şchiopii umblă, leproşii sunt curăţiţi şi surzii aud, morţii învie, iar săracilor li se aduce vestea cea bună. 23 Fericit este cel care nu se va poticni din cauza mea.” 24 După ce au plecat cei trimişi de Ioan, Iisus a început să vorbească mulţimii despre el: „Ce aţi ieşit să vedeţi în pustiu? O trestie clătinată de vânt? 25 Sau ce aţi ieşit să vedeţi? Un om îmbrăcat în haine fine? Iată, cei cu haine strălucitoare şi care trăiesc în desfătări sunt în palate. 26 Sau ce aţi ieşit să vedeţi? Un profet? Da! Vă spun, mai mult decât un profet. 27 El este cel despre care stă scris:
Iată, Eu îl trimit pe vestitorul Meu înaintea feţei Tale
pe cel care va pregăti calea înaintea Ta.
28 Vă spun că dintre cei născuţi din femeie nu e nimeni mai mare decât Ioan. Totuşi, cel mai mic în Împărăţia lui Dumnezeu este mai mare decât el. 29 Şi tot poporul, chiar şi vameşii, auzind, au recunoscut dreptatea lui Dumnezeu, primind botezul lui Ioan. 30 Dar fariseii şi învăţătorii Legii au zădărnicit planul lui Dumnezeu pentru ei, neprimind botezul.
31 Aşadar, cu cine îi voi asemăna pe astfel de oameni şi cu cine sunt ei asemănători? 32 Sunt asemenea unor copii, care stau în piaţă şi strigă unii la alţii:
V-am cântat din fluier şi n-aţi jucat,
v-am cântat de jale şi n-aţi plâns.
33 Căci a venit Ioan Botezătorul, care nu mănâncă pâine şi nu bea vin, şi spuneţi: Are demon! 34 A venit Fiul Omului care mănâncă şi bea şi spuneţi: Iată un om care mănâncă şi bea vin, prieten cu vameşii şi păcătoşii. 35 Dar înţelepciunea a fost recunoscută dreaptă de toţi copiii ei.”
Iertarea femeii păcătoase
36 Unul dintre farisei L-a chemat să mănânce cu el, iar Iisus, intrând în casa fariseului, s-a aşezat la masă. 37 Şi iată, o femeie din cetate, o păcătoasă, care aflase că El stătea la masă în casa fariseului, a adus un vas de alabastru cu mir, 38 s-a aşezat în spate la picioarele Lui şi, plângând, a început să-I spele cu lacrimi picioarele şi I le ştergea cu părul ei, le săruta şi le ungea cu mir. 39 Văzând, fariseul care Îl chemase şi-a spus în sinea lui: „Dacă acesta ar fi profet, ar şti cine şi cum este această femeie, că e o păcătoasă.” 40 Dar Iisus a răspuns: „Simone, am ceva să-ţi spun.” Iar el a zis: „Spune, Învăţătorule!” 41 „Un cămătar avea doi datornici. Unul îi datora cinci sute de dinari iar celălalt cincizeci. 42 Pentru că nu aveau cu ce să plătească, i-a iertat pe amândoi. Aşadar, care dintre ei îl va iubi mai mult?” 43 Simon a răspuns: „Socotesc că acela căruia i s-a iertat mai mult.” Iar El i-a spus: „Ai judecat drept.” 44 Şi întorcându-se spre femeie i-a spus lui Simon: „Vezi această femeie? Am intrat în casa ta şi nu Mi-ai spălat picioarele; ea, însă, Mi-a spălat picioarele cu lacrimi şi Mi le-a şters cu părul ei. 45 Sărutare nu Mi-ai dat; ea însă, de când a intrat nu a încetat să-Mi sărute picioarele. 46 Cu ulei nu Mi-ai uns capul; ea însă cu mir Mi-a uns picioarele. 47 De aceea îţi spun: iertate îi sunt păcatele ei multe pentru că a iubit mult. Cel căruia i se iartă puţin, iubeşte puţin.” 48 Iar ei i-a spus: „Păcatele îţi sunt iertate.” 49 Cei care stăteau la masă au început să spună în sinea lor: „Cine este acesta de iartă şi păcatele?” 50 Dar Iisus i-a zis femeii: „Credinţa ta te-a mântuit. Mergi în pace!”
Vindecarea robului unui centurion
(Matei 8:5‑13. Ioan 4:43‑54)1 După ce a sfârșit de rostit toate aceste cuvinte ale Sale în auzul poporului, Isus a intrat în Capernaum. 2 Robul unui centurion, la care acesta ținea foarte mult, era bolnav, pe moarte. 3 Auzind despre Isus, centurionul a trimis la El câțiva bătrâni ai iudeilor, ca să‑L roage să vină și să‑i vindece robul. 4 Aceștia au venit la Isus și L‑au rugat stăruitor, zicând: „Merită să‑i faci acest bine , 5 căci iubește neamul nostru, iar sinagoga el ne‑a zidit‑o.” 6 Isus a plecat cu ei, dar, când a ajuns aproape de casă, centurionul a trimis la El niște prieteni să‑I spună: „Doamne, nu Te osteni, pentru că nu sunt vrednic să intri sub acoperișul meu! 7 De aceea nici nu m‑am socotit vrednic să vin eu însumi la Tine. Ci spune un cuvânt, și slujitorul meu va fi vindecat. 8 Căci și eu sunt om aflat sub autoritate și am sub mine soldați; iar când îi zic unuia: «Du‑te!», se duce, când îi zic altuia: «Vino!», vine, și când îi zic robului meu: «Fă asta!», face.” 9 La auzul acestor vorbe, Isus S‑a mirat de el și, întorcându‑Se către mulțimea care‑L urma, a zis: „Vă spun că nici în Israel n‑am găsit o asemenea credință!” 10 Când s‑au întors acasă, cei trimiși l‑au găsit sănătos pe robul [care fusese bolnav].
Învierea fiului văduvei din Nain
11 După aceea, Isus S‑a dus într‑o cetate numită Nain. Împreună cu El mergeau ucenicii Lui și o mulțime numeroasă. 12 Când S‑a apropiat de poarta cetății, iată că duceau la groapă un mort, singurul fiu al mamei sale, care era văduvă; și împreună cu ea era o mulțime destul de mare din cetate. 13 Când a văzut‑o, Domnului I s‑a făcut milă de ea și i‑a zis: „Nu plânge!” 14 Apoi S‑a apropiat și S‑a atins de raclă, iar cei care o duceau s‑au oprit. El a zis: „Tinere, scoală‑te , îți spun!” 15 Mortul s‑a ridicat în capul oaselor și a început să vorbească, iar Isus l‑a dat mamei lui. 16 Toți au fost cuprinși de frică și‑L slăveau pe Dumnezeu, zicând: „Un mare profet s‑a ridicat între noi” și „Dumnezeu a cercetat poporul Său.” 17 Cuvântul acesta despre El s‑a răspândit în toată Iudeea și în tot ținutul dimprejur.
Trimișii lui Ioan Botezătorul
(Matei 11:2‑19)18 Ucenicii lui Ioan l‑au înștiințat despre toate acestea. Ioan i‑a chemat pe doi dintre ei 19 și i‑a trimis la Domnul să‑I spună: „Tu ești Cel care vine sau să așteptăm pe altul?” 20 Când au ajuns la El, oamenii I‑au zis: „Ioan Botezătorul ne‑a trimis la Tine să‑Ți spunem: «Tu ești Cel care vine sau să așteptăm pe altul?»” 21 Chiar în ceasul acela Isus îi vindeca pe mulți de boli, de neputințe și de duhuri rele și multor orbi le dăruia vederea. 22 Și le‑a răspuns zicând: „Mergeți și spuneți‑i lui Ioan ce vedeți și auziți:
orbii își capătă vederea , șchiopii umblă ,
leproșii sunt curățiți, surzii aud ,
morții învie, iar săracilor li se aduc vești bune .
23 Ferice de cel care nu se poticnește din pricina Mea!”
24 După ce au plecat trimișii lui Ioan, Isus a început să le vorbească mulțimilor despre Ioan: „Ce ați ieșit să vedeți în pustiu? O trestie clătinată de vânt? 25 Atunci ce ați ieșit să vedeți? Un om îmbrăcat în haine moi? Iată că cei care poartă haine scumpe și care trăiesc în desfătări sunt în casele regilor. 26 Atunci ce ați ieșit să vedeți? Un profet? Da, vă spun, chiar mai mult decât un profet. 27 El este acela despre care s‑a scris:
Iată, trimit înaintea Feței Tale pe solul Meu,
care va pregăti calea înaintea Ta.
28 Vă spun că, dintre cei născuți din femei, nu este niciunul mai mare decât Ioan [Botezătorul]. Totuși cel mai mic în Împărăția lui Dumnezeu este mai mare decât el. 29 Și toți oamenii, când au auzit, chiar și vameșii, au recunoscut dreptatea lui Dumnezeu, primind botezul lui Ioan, 30 dar fariseii și învățătorii Legii au respins planul lui Dumnezeu pentru ei, neprimind botezul lui. 31 Cu cine‑i voi asemăna așadar pe oamenii din generația aceasta și cu cine se aseamănă ei? 32 Sunt asemenea unor copii care stau în piață și strigă unii către alții:
«V‑am cântat din fluier, și n‑ați jucat;
v‑am cântat de jale, și n‑ați plâns.»
33 Căci a venit Ioan Botezătorul, nemâncând pâine și nebând vin, iar voi ziceți: «Are demon!» 34 A venit Fiul Omului, care mănâncă și bea, iar voi ziceți: «Iată un mâncău și un bețiv, prieten cu vameșii și cu păcătoșii.» 35 Dar înțelepciunea a fost găsită dreaptă de toți copiii ei.”
Isus iartă o femeie păcătoasă
36 Unul dintre farisei L‑a poftit să mănânce acasă la el. Isus a intrat în casa fariseului și S‑a așezat la masă. 37 Și iată că o femeie din cetate, o păcătoasă, aflând că era la masă în casa fariseului, a adus un vas de alabastru cu mir. 38 Și, cum stătea în spate, lângă picioarele lui Isus , și plângea, a început să‑I stropească picioarele cu lacrimi și să I le șteargă cu părul capului ei; Îi săruta picioarele și le ungea cu mir. 39 Când a văzut aceasta, fariseul care‑L chemase a zis în sinea lui: „Acesta , dacă ar fi profet, ar ști cine și ce fel de femeie este cea care‑L atinge, ar ști că este o păcătoasă!” 40 Drept răspuns, Isus i‑a zis: „Simone, am ceva să‑ți spun!” „Spune, Învățătorule”, I‑a zis el. 41 „Un cămătar avea doi datornici: unul îi era dator cu cinci sute de dinari , iar celălalt cu cincizeci. 42 Fiindcă n‑aveau cu ce plăti, i‑a iertat pe amândoi. [Spune,] care dintre ei îl va iubi mai mult?” 43 Simon I‑a răspuns: „Socotesc că acela căruia i‑a iertat mai mult.” Iar El i‑a zis: „Drept ai judecat.” 44 Apoi S‑a întors spre femeie și i‑a zis lui Simon: „O vezi pe femeia aceasta? Am intrat în casa ta și nu Mi‑ai dat apă pentru picioare, dar ea Mi‑a stropit picioarele cu lacrimi și Mi le‑a șters cu părul [capului] ei. 45 Sărutare nu Mi‑ai dat, dar ea, de când am intrat, n‑a încetat să‑Mi sărute picioarele. 46 Capul nu Mi l‑ai uns cu untdelemn , dar ea Mi‑a uns picioarele cu mir. 47 De aceea îți spun: păcatele ei cele multe sunt iertate, căci a iubit mult. Dar cui i se iartă puțin, iubește puțin.” 48 Apoi i‑a zis femeii : „Păcatele îți sunt iertate!” 49 Iar comesenii au început să zică în sinea lor: „Cine este acesta care iartă și păcatele?” 50 Dar Isus i‑a zis femeii: „Credința ta te‑a mântuit; mergi în pace!”