1 Şi le zicea: „Adevărat vă zic, că vor fi unii din cei ce sunt aici de faţă care nu vor gusta moartea până când nu vor vedea Împărăţia lui Dumnezeu venind cu putere.”
Schimbarea la faţă
2 Şi după şase zile Iisus i-a luat deoparte pe Petru, pe Iacov şi pe Ioan, şi a urcat cu ei pe un munte înalt, unde erau doar ei. Şi s-a schimbat la faţă înaintea lor, 3 iar hainele Lui s-au făcut strălucitoare, atât de albe, cum nimeni pe pământ nu le poate albi. 4 Şi li s-au arătat Ilie şi Moise, care vorbeau cu Iisus. 5 Atunci Petru a zis către Iisus: „Rabbi, ce bine e să fim aici! Să facem trei corturi, Ţie unul, lui Moise unul şi lui Ilie unul.” 6 Dar nu ştia ce spune, pentru că erau înfricoşaţi de cele întâmplate. 7 Atunci a venit un nor care i-a umbrit şi un glas s-a auzit din nor: „Acesta este Fiul Meu cel iubit, pe El să-L ascultaţi!” 8 Iar ei, cum au auzit glasul, au privit împrejur, dar n-au văzut pe nimeni, în afară de Iisus, care era singur cu ei.
9 Pe când coborau de pe munte, Iisus le-a poruncit să nu spună nimănui ceea ce văzuseră, decât atunci când Fiul Omului va fi înviat din morţi. 10 Iar ei au păstrat cuvintele acestea în sinea lor, dar se întrebau unul pe altul: „Ce înseamnă a învia din morţi?” 11 Apoi l-au întrebat: „De ce zic cărturarii că trebuie să vină mai întâi Ilie?” 12 Iar El le-a răspuns: „Ilie va veni mai întâi şi va reaşeza toate. Şi oare nu stă scris despre Fiul Omului că trebuie să pătimească multe şi să fie defăimat? 13 Vă spun însă, că Ilie a şi venit, iar ei i-au făcut ce-au vrut, după cum stă scris despre el.”
Vindecarea unui tânăr posedat de demon
14 Când a venit la ceilalţi ucenici, a văzut o mulţime mare de oameni împrejurul lor şi pe cărturari certându-se cu ei. 15 Şi când L-a văzut mulţimea, îndată au început să se agite şi au alergat cu toţii la El şi l-au întâmpinat. 16 Atunci El i-a întrebat: „Pentru ce vă certaţi?” 17 Unul din mulţime I-a răspuns: „Învăţătorule, l-am adus la Tine pe fiul meu, care are un duh mut 18 şi oriunde îl apucă, îl aruncă la pământ, face spume la gură, scrâşneşte din dinţi şi înţepeneşte şi le-am zis ucenicilor Tăi să scoată acest duh, dar ei n-au putut.” 19 Atunci Iisus a răspuns: „Neam necredincios, până când voi fi cu voi? Până când vă voi răbda? Aduceţi-l la Mine.” 20 Şi l-au adus la El. Şi duhul, văzându-L pe Iisus, îndată l-a scuturat pe copil, care, căzând la pământ, se zvârcolea spumegând. 21 Atunci l-a întrebat pe tatăl copilului: „De câtă vreme i se întâmplă aşa?” El I-a zis: „Din copilărie. 22 Şi de multe ori l-a aruncat în foc şi în apă ca să-l omoare. Dacă poţi însă, fie-Ţi milă de noi şi ajută-ne!” 23 Iar Iisus i-a spus: „Dacă poţi? Toate sunt cu putinţă celui ce crede.” 24 Şi-ndată tatăl copilului a strigat: „Cred! Ajută necredinţei mele!” 25 Când Iisus a văzut că mulţimea năvălea peste El, a certat duhul necurat, zicându-i: „Duh mut şi surd, Eu îţi poruncesc: ieşi şi să nu mai intri în el!” 26 Şi duhul, răcnind şi zguduindu-l cu putere, a ieşit, iar copilul era ca mort, aşa încât mulţi ziceau că a murit. 27 Iisus însă, prinzându-l de mână, l-a ridicat, iar acesta s-a sculat. 28 Şi după ce a intrat în casă, ucenicii L-au întrebat deoparte: „Noi de ce nu l-am putut scoate?” 29 El le-a zis: „Acest soi de demoni nu iese decât cu rugăciune.”
A doua anunţare a morţii şi învierii lui Iisus
30 După ce au ieşit ei de acolo, au trecut prin Galileea şi El nu voia să afle nimeni, 31 căci îi învăţa pe ucenicii Săi şi le zicea că Fiul Omului va fi dat în mâinile oamenilor şi ei Îl vor omorî, iar după ce îl vor omorî, va învia a treia zi. 32 Dar ei nu înţelegeau aceste vorbe şi se temeau să-L întrebe.
Despre slujire
33 Au ajuns apoi în Capernaum. Şi fiind în casă, El i-a întrebat: „Ce tot vorbeaţi între voi pe drum?” 34 Ei însă tăceau, pentru că pe drum se certaseră între ei cine este mai mare. 35 Atunci, aşezându-se, i-a chemat pe cei doisprezece şi le-a zis: „Dacă vrea cineva să fie cel dintâi, să fie cel din urmă dintre toţi şi să le fie slujitor tuturor.” 36 Şi, luând un copil, l-a pus în mijlocul lor, l-a luat în braţe şi le-a spus: 37 „Dacă cineva va primi pe unul dintre aceşti copii în Numele Meu, pe Mine Mă primeşte, şi dacă cineva Mă primeşte pe Mine, nu pe Mine Mă primeşte, ci pe Cel ce M-a trimis.”
38 Ioan I-a zis: „Învăţătorule, am văzut pe cineva care scotea demoni în Numele Tău şi l-am oprit, pentru că nu ne urmează.” 39 Iar Iisus a spus: „Nu-l opriţi, pentru că nu este nimeni care, făcând vreo minune în Numele Meu, să Mă poată vorbi de rău îndată după aceea. 40 Căci cine nu este împotriva noastră este pentru noi. 41 Şi oricine vă va da să beţi un pahar de apă în Numele Meu, fiindcă sunteţi ai lui Hristos, adevărat vă zic, nu îşi va pierde răsplata!”
Despre poticnire
42 Şi dacă cineva va face să se poticnească unul din aceştia mici, care cred în Mine, mai bine i-ar fi dacă şi-ar lega de gât o piatră de moară şi s-ar arunca în mare. 43 Dacă mâna ta te face să te poticneşti, tai-o; mai bine este să intri în viaţă ciung, decât, având amândouă mâinile, să ajungi în gheenă, în focul cel nestins. 45 Dacă piciorul tău te face să te poticneşti, taie-l; mai bine este să intri în viaţă şchiop, decât, având amândouă picioarele, să te afunzi în gheenă. 47 Dacă ochiul tău te face să te poticneşti, scoate-l; mai bine este să intri cu un singur ochi în Împărăţia lui Dumnezeu, decât, având amândoi ochii, să te afunzi în gheenă, 48 unde viermele lor nu moare şi focul nu se stinge. 49 Pentru că totul va fi sărat cu foc . 50 Sarea este bună; dar dacă sarea îşi pierde puterea, cu ce o veţi drege? Să aveţi sare în voi şi să trăiţi în pace unii cu alţii.
1 Le‑a mai zis: „Adevărat vă spun că sunt unii din cei ce stau aici care nu vor gusta moartea până nu vor vedea Împărăția lui Dumnezeu venind cu putere.”
Schimbarea la față
(Matei 17:1‑13. Luca 9:28‑36)2 După șase zile, Isus i‑a luat cu El pe Petru, pe Iacov și pe Ioan și i‑a dus deoparte pe un munte înalt, numai pe ei. Și S‑a schimbat la față înaintea lor; 3 hainele I s‑au făcut strălucitoare și foarte albe , de un alb pe care niciun nălbitor de pe pământ nu‑l poate da. 4 Și li s‑au arătat Ilie și Moise, care stăteau de vorbă cu Isus. 5 Petru a luat cuvântul și I‑a zis lui Isus: „Rabbí , este bine să fim aici; să facem trei colibe: una pentru Tine, una pentru Moise și una pentru Ilie.” 6 De fapt, nu știa ce să spună, căci erau înspăimântați. 7 Și a venit un nor care i‑a acoperit cu umbra lui, iar din nor s‑a auzit un glas care zicea: „Acesta este Fiul Meu preaiubit: de El să ascultați!” 8 Și îndată, uitându‑se în jur, n‑au mai văzut pe nimeni decât pe Isus, singur cu ei. 9 Pe când coborau de pe munte, Isus le‑a poruncit să nu povestească nimănui ce au văzut până când Fiul Omului va învia din morți. 10 Și au păstrat pentru ei cuvântul acesta, întrebându‑se între ei ce înseamnă că „va învia din morți”. 11 Ucenicii L‑au întrebat, zicând: „De ce spun cărturarii că mai întâi trebuie să vină Ilie?” 12 Iar El le‑a spus: „Da, mai întâi vine Ilie ca să așeze toate la locul lor ; și cum de stă scris despre Fiul Omului că va suferi multe și va fi disprețuit? 13 Eu vă spun că Ilie a și venit, și i‑au făcut tot ce au vrut, după cum este scris despre el.”
Vindecarea unui demonizat
(Matei 17:14‑20. Luca 9:37‑43a)14 Când au ajuns la ucenici, au văzut o mare mulțime împrejurul lor și pe cărturari discutând aprins cu ei. 15 Și îndată, văzându‑L, toată mulțimea a fost cuprinsă de freamăt și a alergat la El să‑L întâmpine. 16 Iar El i‑a întrebat: „Despre ce vorbeați atât de aprins cu ei?” 17 Și unul din mulțime I‑a răspuns : „Învățătorule, l‑am adus la Tine pe fiul meu, care are un duh mut. 18 Și ori de câte ori îl apucă, îl trântește la pământ, iar el face spume la gură, scrâșnește din dinți și înțepenește. Le‑am spus ucenicilor Tăi să‑l scoată, dar n‑au putut.” 19 Iar El le‑a răspuns: „O, generație necredincioasă, până când voi mai fi cu voi? Până când vă voi mai răbda? Aduceți‑l la Mine!” 20 Și l‑au adus la El. Și îndată, văzându‑L , duhul l‑a scuturat pe copil, și acesta , căzând la pământ, se zvârcolea și făcea spume la gură. 21 Și Isus l‑a întrebat pe tatăl lui: „De câtă vreme i se întâmplă asta?” „Din copilărie”, a răspuns el. 22 „De multe ori l‑a aruncat și în foc, și în apă, ca să‑l omoare. Dar, dacă poți face ceva, fie‑Ți milă de noi și ajută‑ne!” 23 Isus i‑a răspuns: „Dacă poți!? Toate lucrurile sunt cu putință pentru cel ce crede!” 24 Îndată, tatăl copilului a strigat: „Cred! Ajută necredinței mele!” 25 Când a văzut Isus că mulțimea vine în fugă, a mustrat duhul necurat, zicându‑i: „Duh mut și surd, îți poruncesc să ieși și să nu mai intri în el!” 26 Și țipând și scuturându‑l cu mare putere, duhul a ieșit. Copilul a rămas ca mort, încât mulți ziceau că a murit. 27 Dar Isus, apucându‑l de mână, l‑a ridicat, iar el s‑a sculat în picioare. 28 Când a intrat Isus în casă, ucenicii Lui L‑au luat deoparte și L‑au întrebat: „Noi de ce n‑am putut să‑l scoatem?” 29 El le‑a zis: „Acest soi de demoni nu poate fi scos cu nimic altceva decât cu rugăciune [și post].”
Isus vestește a doua oară moartea și învierea Sa
(Matei 17:22‑23. Luca 9:43b‑45)30 Plecând din acel loc, au trecut prin Galileea, dar [Isus] nu voia să se știe că trecea pe acolo . 31 Căci îi învăța pe ucenicii Săi și le zicea: „Fiul Omului va fi dat în mâinile oamenilor; ei Îl vor omorî, și a treia zi după ce‑L vor omorî, va învia.” 32 Dar ei nu înțelegeau cuvântul acesta și se temeau să‑L întrebe.
Cine este cel mai mare?
(Matei 18:1‑5. Luca 9:46‑48)33 Apoi au venit la Capernaum. Pe când era în casă, El i‑a întrebat: „Despre ce vorbeați unul cu altul pe drum?” 34 Dar ei tăceau, pentru că pe drum avuseseră o dispută, vrând să știe cine este mai mare. 35 Și așezându‑Se, i‑a chemat pe cei doisprezece și le‑a zis: „Dacă vrea cineva să fie cel dintâi, să fie cel mai de pe urmă dintre toți și slujitorul tuturor!” 36 Și, luând un copilaș, l‑a așezat în mijlocul lor, apoi l‑a luat în brațe și le‑a zis: 37 „Oricine primește pe unul din acești copilași în Numele Meu pe Mine Mă primește, și oricine Mă primește pe Mine nu pe Mine Mă primește, ci pe Cel ce M‑a trimis.”
Cine nu este împotriva noastră este pentru noi
(Luca 9:49‑50)38 Ioan I‑a zis: „Învățătorule, noi am văzut pe cineva scoțând demoni în Numele Tău și l‑am oprit, pentru că nu ne urma.” 39 „Nu‑l opriți” , i‑a răspuns Isus, „căci nimeni care face o minune în Numele Meu nu Mă poate vorbi de rău îndată după aceea. 40 Cine nu este împotriva noastră este pentru noi. 41 Și oricine vă va da să beți un pahar cu apă în Numele Meu, pentru că sunteți ai lui Hristos, adevărat vă spun că nu‑și va pierde răsplata.
Pricinile de păcătuire
(Matei 18:6‑9. Luca 17:1‑2)42 Și dacă cineva îl va face să păcătuiască pe unul dintre acești micuți care cred în Mine, ar fi mai bine pentru omul acela să i se lege o piatră de moară de gât și să fie aruncat în mare. 43 Dacă mâna ta te face să cazi în păcat, tai‑o; este mai bine pentru tine să intri ciung în viață decât să ai două mâini și să ajungi în gheenă, în focul care nu se stinge, 44 [unde viermele lor nu moare și focul nu se stinge .] 45 Iar dacă piciorul tău te face să cazi în păcat, taie‑l; este mai bine pentru tine să intri în viață șchiop decât să ai două picioare și să fii aruncat în gheenă, [în focul care nu se stinge, 46 unde viermele lor nu moare și focul nu se stinge .] 47 Iar dacă ochiul tău te face să cazi în păcat, scoate‑l; este mai bine pentru tine să intri în Împărăția lui Dumnezeu cu un singur ochi decât să ai doi ochi și să fii aruncat în gheena [de foc] 48 unde viermele lor nu moare și focul nu se stinge .
49 Pentru că orice om va fi sărat cu foc [și orice jertfă va fi sărată cu sare]. 50 Sarea este bună. Dar dacă sarea ajunge nesărată, cum îi veți reda gustul? Să aveți în voi sare și să trăiți în pace unii cu alții!”