Viziunea celor şapte tunete
1 Şi am văzut un alt înger puternic care cobora din cer, îmbrăcat într-un nor. Pe capul său era curcubeul, faţa îi era ca soarele, picioarele lui ca nişte stâlpi de foc 2 şi avea în mână o carte mică deschisă. El şi-a pus piciorul drept pe mare şi cel stâng pe pământ 3 şi a strigat cu glas puternic, aşa cum rage leul. Şi când a strigat, cele şapte tunete şi-au făcut auzit glasul. 4 Şi când au vorbit cele şapte tunete, eu eram gata să scriu, însă am auzit un glas din cer zicând: „Pecetluieşte ce au vorbit cele şapte tunete şi nu scrie!” 5 Şi îngerul pe care l-am văzut stând în picioare pe mare şi pe pământ şi-a ridicat spre cer mâna dreaptă 6 şi a jurat pe Cel Viu în vecii vecilor, care a creat cerul şi pe cele din el şi pământul şi pe cele din el şi marea şi pe cele din ea, a jurat: „Timpul s-a sfârşit, 7 dar în zilele când va glăsui cel de-al şaptelea înger, când va fi gata să trâmbiţeze, atunci se va împlini taina lui Dumnezeu, aşa cum a vestit profeţilor, robii Săi.”
8 Şi vocea pe care o auzisem vorbind cu mine din cer mi-a spus din nou: „Mergi, ia cartea deschisă din mâna îngerului care stă pe mare şi pe pământ!” 9 Şi am mers la înger şi i-am spus să îmi dea cartea cea mică. Iar el mi-a spus: „Ia-o şi mănânc-o! Va fi amară pentru pântecele tău, însă în gura ta va fi dulce ca mierea.” 10 Şi am luat cartea cea mică din mâna îngerului şi am mâncat-o şi era în gura mea dulce ca mierea, însă când am mâncat-o pântecele mi s-a amărât. 11 Atunci mi s-a spus: „Trebuie din nou să profeţeşti despre multe popoare şi neamuri şi limbi şi împăraţi.”
Îngerul și cărticica
1 Apoi am văzut un alt înger puternic, care se cobora din cer învăluit într‑un nor. Deasupra capului lui era curcubeul , fața lui era ca soarele și picioarele lui erau ca niște stâlpi de foc. 2 În mână ținea o cărticică deschisă. El și‑a pus piciorul drept pe mare și pe cel stâng pe pământ 3 și a strigat cu glas tare, cum rage un leu. Când a strigat el, au răsunat glasurile celor șapte tunete. 4 Și când au răsunat glasurile celor șapte tunete, eram gata să mă apuc să scriu; atunci am auzit din cer un glas, care zicea: „Pecetluiește ce au spus cele șapte tunete și nu scrie!”
5 Iar îngerul pe care‑l văzusem stând în picioare pe mare și pe pământ și‑a ridicat mâna dreaptă spre cer 6 și a jurat pe Cel ce este viu în vecii vecilor, care a creat cerul și lucrurile din el, pământul și lucrurile de pe el, marea și lucrurile din ea, că nu va mai fi nicio zăbavă , 7 ci că, în zilele în care îngerul al șaptelea va suna din trâmbiță, se va împlini taina lui Dumnezeu, după vestea bună pe care le‑a dat‑o El robilor Săi, profeții.
8 Și glasul pe care‑l auzisem din cer mi‑a vorbit din nou și mi‑a zis: „Du‑te și ia cărticica deschisă din mâna îngerului care stă în picioare pe mare și pe pământ!” 9 M‑am dus la înger și i‑am cerut să‑mi dea cărticica. „Ia‑o ”, mi‑a zis el, „și mănânc‑o; ea îți va amărî pântecele, dar în gura ta va fi dulce ca mierea.”
10 Am luat cărticica din mâna îngerului și am mâncat‑o: în gura mea a fost dulce ca mierea, dar, după ce am mâncat‑o, mi s‑a umplut pântecele de amărăciune . 11 Apoi mi s‑a zis: „Trebuie să profețești din nou multor popoare, neamuri, limbi și împărați.”