Mielul divin şi cele şapte peceţi
1 Şi am văzut în mâna dreaptă a Celui ce şedea pe tron o carte scrisă şi pe dinăuntru şi pe dinafară, pecetluită cu şapte peceţi. 2 Şi am văzut un înger puternic vestind cu glas răsunător: „Cine este vrednic să deschidă cartea şi să-I desfacă peceţile?” 3 Dar nimeni în cer, nici pe pământ, nici sub pământ nu era în stare să deschidă cartea şi nici să se uite în ea. 4 Şi am plâns mult, pentru că nimeni nu a fost găsit vrednic să deschidă cartea şi nici să se uite în ea. 5 Şi unul din bătrâni mi-a spus: „Nu plânge! Iată, Leul din tribul lui Iuda, vlăstarul lui David, El a învins ca să deschidă cartea şi cele şapte peceţi ale ei.”
6 Şi am văzut un Miel stând ca înjunghiat în mijlocul tronului şi al celor patru fiinţe şi în mijlocul bătrânilor, având şapte coarne şi şapte ochi, care sunt cele şapte duhuri ale lui Dumnezeu, trimise în toată lumea. 7 El a venit şi a luat cartea din mâna dreaptă a Celui ce şedea pe tron. 8 Şi când a luat cartea, cele patru fiinţe şi cei douăzeci şi patru de bătrâni au căzut înaintea Mielului, având fiecare o harpă şi cupe de aur pline cu tămâie, care sunt rugăciunile sfinţilor. 9 Ei cântau o cântare nouă, spunând:
Vrednic eşti să iei cartea
şi să-I desfaci peceţile,
pentru că ai fost înjunghiat
şi cu sângele Tău ai răscumpărat pentru Dumnezeu
oameni din fiecare seminţie şi limbă şi neam şi popor
10 şi i-ai făcut împărăţie şi preoţi ai Dumnezeului nostru
şi ei vor domni peste pământ.
11 M-am uitat şi am auzit glasul multor îngeri în jurul tronului, al fiinţelor şi al bătrânilor, iar numărul lor era miriade de miriade şi mii de mii. 12 Ei spuneau cu glas răsunător:
Vrednic este Mielul cel înjunghiat să primească
puterea şi bogăţia şi înţelepciunea şi tăria
şi cinstea şi slava şi binecuvântarea.
13 Şi am auzit toate făpturile care sunt în cer şi pe pământ şi sub pământ şi în mare, pe toate câte sunt în ele zicând:
Celui care şade pe tron şi Mielului
să fie binecuvântarea şi cinstea şi slava şi puterea,
în vecii vecilor!
14 Şi cele patru fiinţe spuneau: „Amin!”, iar bătrânii au căzut la pământ şi s-au închinat.
Mielul care deschide cartea
1 Apoi am văzut în mâna dreaptă a Celui așezat pe tron o carte scrisă pe dinăuntru și pe dinafară, pecetluită cu șapte peceți. 2 Și am văzut un înger puternic care striga cu glas tare: „Cine este vrednic să deschidă cartea și să‑i rupă pecețile?” 3 Și nimeni, nici din cer , nici de pe pământ, nici de sub pământ, nu putea să deschidă cartea și să se uite în ea. 4 Și am plâns mult pentru că nimeni n‑a fost găsit vrednic să deschidă cartea și să se uite în ea. 5 Și unul dintre bătrâni mi‑a zis: „Nu plânge! Iată că Leul din seminția lui Iuda, Rădăcina lui David, a biruit ca să deschidă cartea și cele șapte peceți ale ei.”
6 Și în mijlocul tronului și al celor patru făpturi vii și în mijlocul bătrânilor, am văzut stând în picioare un Miel. Părea înjunghiat și avea șapte coarne și șapte ochi, care sunt cele șapte Duhuri ale lui Dumnezeu, trimise pe tot pământul. 7 El a venit și a luat cartea din mâna dreaptă a Celui așezat pe tron.
8 Când a luat cartea, cele patru făpturi vii și cei douăzeci și patru de bătrâni au căzut înaintea Mielului, având fiecare câte o harfă și cupe de aur pline cu tămâie, care sunt rugăciunile sfinților. 9 Ei cântau o cântare nouă și ziceau:
„Vrednic ești să iei cartea și să‑i rupi pecețile,
căci ai fost înjunghiat
și ai răscumpărat pentru Dumnezeu, cu sângele Tău,
oameni din orice seminție, de orice limbă,
din orice popor și de orice neam!
10 Ai făcut din ei o împărăție și preoți
pentru Dumnezeul nostru;
ei vor împărăți pe pământ.”
11 M‑am uitat și am auzit glasul multor îngeri în jurul tronului, al făpturilor vii și al bătrânilor. Numărul lor era de zece mii de ori zece mii și mii de mii. 12 Ei ziceau cu glas tare:
„Vrednic este Mielul, care a fost înjunghiat, să primească
puterea, bogăția, înțelepciunea, tăria,
cinstea, slava și binecuvântarea!”
13 Și pe toate făpturile din cer, de pe pământ, de sub pământ și de pe mare – pe toate câte se află în aceste locuri – le‑am auzit zicând:
„Ale Celui ce stă pe tron și ale Mielului
să fie binecuvântarea , cinstea, slava și stăpânirea
în vecii vecilor!”
14 Și cele patru făpturi vii ziceau: „Amin!” Și cei douăzeci și patru de bătrâni s‑au aruncat la pământ și s‑au închinat [Celui ce este viu în vecii vecilor].