Deschiderea peceţilor şi primele judecăţi
1 Am văzut când a deschis Mielul prima din cele şapte peceţi şi am auzit-o pe una din cele patru fiinţe spunând cu glas ca de tunet: „Vino!” 2 Am privit şi, iată, era un cal alb, iar călăreţul său avea un arc şi i s-a dat o coroană şi a plecat învingător şi ca să învingă.
3 Şi când a deschis a doua pecete, am auzit a doua fiinţă spunând: „Vino!” 4 Şi a ieşit un alt cal, roşu ca focul, iar călăreţul lui a primit puterea să ia pacea de pe pământ, astfel încât oamenii să se înjunghie unii pe alţii. Şi i s-a dat o sabie mare. 5 Iar când a deschis al treilea sigiliu, am auzit a treia fiinţă spunând: „Vino!” Am privit şi, iată, era un cal negru, iar călăreţul său avea în mână o balanţă. 6 Şi am auzit ceva ca un glas în mijlocul fiinţelor spunând: „măsura de grâu – un dinar, iar trei măsuri de orz – un dinar, însă de ulei şi de vin să nu te atingi.”
7 Şi când a deschis a patra pecete, am auzit glasul celei de a patra fiinţe spunând: „Vino!” 8 Am privit şi, iată, era un cal vânăt, iar numele călăreţului său era Moartea; iar sălaşul morţilor venea cu el, în urma sa. Şi li s-a dat putere asupra unui sfert din pământ să ucidă cu sabia şi foametea şi moartea şi cu fiarele pământului.
9 Şi când a deschis a cincea pecete, am văzut sub altar sufletele celor înjunghiaţi din pricina cuvântului lui Dumnezeu şi a mărturiei pe care o dăduseră. 10 Şi ei au strigat cu glas puternic, spunând: „Până când, stăpâne sfinte şi adevărate, nu vei face judecată şi nu vei răzbuna sângele nostru împotriva locuitorilor pământului?” 11 Şi i s-a dat fiecăruia dintre ei un veşmânt alb şi li s-a spus să se odihnească încă puţin timp, până când se va împlini numărul fraţilor lor, robi împreună cu ei, care aveau să fie ucişi ca şi ei.
12 Şi am văzut când a deschis a şasea pecete. A fost un cutremur mare, soarele s-a făcut negru ca un sac de păr, iar luna întreagă s-a făcut ca sângele. 13 Stelele cerului au căzut pe pământ, aşa cum un smochin îşi leapădă smochinele verzi atunci când e scuturat de un vânt puternic. 14 Cerul a dispărut ca un sul care se înfăşoară şi toţi munţii şi toate insulele s-au mişcat de la locul lor. 15 Împăraţii pământului, conducătorii cei mari şi comandanţii de armate, cei bogaţi şi puternici, toţi sclavii şi toţi cei liberi s-au ascuns în peşterile şi în stâncile munţilor, 16 spunând munţilor şi pietrelor: „Cădeţi peste noi şi ascundeţi-ne de faţa Celui care şade pe tron şi de mânia Mielului, 17 căci a venit ziua cea mare a mâniei lor şi cine poate rămâne în picioare?”
Cele șapte peceți
1 M‑am uitat când a rupt Mielul prima din cele șapte peceți și am auzit‑o pe prima din cele patru făpturi vii zicând cu glas ca de tunet: „Vino!” 2 M‑am uitat și iată că s‑a arătat un cal alb. Cel ce stătea pe el avea un arc; i s‑a dat o cunună și a pornit biruitor și ca să biruie.
3 Când a rupt Mielul a doua pecete, am auzit‑o pe a doua făptură vie zicând: „Vino!” 4 Și a ieșit un alt cal, roșu aprins. Celui ce stătea pe el i s‑a dat să ia pacea de pe pământ, pentru ca oamenii să se înjunghie unii pe alții; și i s‑a dat o sabie mare.
5 Când a rupt Mielul pecetea a treia, am auzit‑o pe a treia făptură vie zicând: „Vino!” M‑am uitat și iată că s‑a arătat un cal negru. Cel ce stătea pe el avea în mână o cumpănă. 6 Și, din mijlocul celor patru făpturi vii, am auzit ca un glas care zicea: „O măsură de grâu pentru un dinar și trei măsuri de orz pentru un dinar! Dar să nu vatămi untdelemnul și vinul!”
7 Când a rupt Mielul pecetea a patra, am auzit glasul făpturii a patra zicând: „Vino!” 8 M‑am uitat și iată că s‑a arătat un cal galben‑verzui. Cel ce stătea pe el se numea Moartea și în urma lui venea Locuința Morților. Li s‑a dat autoritate peste a patra parte a pământului, ca să ucidă cu sabie, cu foamete, cu molimă și cu fiarele pământului.
9 Când a rupt Mielul pecetea a cincea, am văzut sub altar sufletele celor ce fuseseră înjunghiați din pricina Cuvântului lui Dumnezeu și din pricina mărturisirii pe care o făcuseră. 10 Ei strigau cu glas tare și ziceau: „Până când, Stăpâne sfânt și adevărat, zăbovești să judeci și să răzbuni sângele nostru asupra locuitorilor pământului?” 11 Fiecăruia dintre ei i s‑a dat o haină albă și li s‑a spus să se mai odihnească puțină vreme, până vor ajunge la deplinătate tovarășii lor de slujbă și frații lor, care aveau să fie omorâți ca și ei.
12 M‑am uitat când a rupt Mielul pecetea a șasea și s‑a făcut un mare cutremur. Soarele s‑a făcut negru ca un sac de păr, luna s‑a făcut toată ca sângele 13 și stelele au căzut din cer pe pământ cum cad smochinele târzii din pom când este scuturat de un vânt puternic. 14 Cerul s‑a strâns ca o carte pe care o faci sul. Și toți munții și toate insulele s‑au mutat din locurile lor. 15 Împărații pământului, mai‑marii, căpitanii oștilor, cei bogați și cei puternici, toți robii și toți oamenii liberi s‑au ascuns în peșteri și în stâncile munților. 16 Și ziceau munților și stâncilor: „Cădeți peste noi și ascundeți‑ne de Fața Celui ce stă pe tron și de mânia Mielului! 17 Căci a venit ziua cea mare a mâniei Lor și cine poate sta în picioare?”