1 Şi al cincilea înger a trâmbiţat şi am văzut o stea căzută din ceruri pe pământ. Şi i s-a dat cheia fântânii Adâncului. 2 Şi a deschis fântâna Adâncului şi s-a ridicat din fântână fum ca fumul unui cuptor mare şi s-au întunecat soarele şi văzduhul din cauza fumului fântânii. 3 Şi din fum au ieşit pe pământ lăcuste şi li s-a dat putere precum au putere scorpionii pământului. 4 Şi li s-a spus să nu vatăme nici iarba pământului, nici vreo plantă, nici vreun copac, ci numai pe oamenii care nu au pecetea lui Dumnezeu pe frunţile lor. 5 Şi li s-a dat putere, nu să-I ucidă, ci să-I chinuie timp de cinci luni, iar chinul lor este ca atunci când un scorpion înţeapă un om. 6 Iar în acele zile oamenii vor căuta moartea şi nu o vor găsi; şi vor dori să moară, dar moartea va fugi de la ei.
7 Iar înfăţişarea scorpionilor era asemenea cailor pregătiţi de luptă. Pe capetele lor erau ca nişte cununi de aur, iar feţele lor erau ca nişte feţe de oameni; 8 părul lor era ca părul femeilor, iar dinţii lor erau ca ai leilor; 9 aveau platoşe ca nişte platoşe de fier, iar sunetul aripilor lor era asemenea sunetului carelor de luptă trase de cai mulţi care aleargă în bătălie. 10 Aveau cozi asemenea scorpionilor cu ace, iar puterea lor de a-i vătăma pe oameni cinci luni era în cozile lor. 11 Ca stăpân peste ei îl aveau pe îngerul Abisului, al cărui nume în limba ebraică este Abaddon, iar în limba greacă este Apollion .
12 Primul „vai” a trecut; iată, încă două „vaiuri” vin după toate aceste lucruri.
13 Şi a trâmbiţat al şaselea înger. Am auzit atunci un glas dinspre cele patru coarne ale altarului de aur care este înaintea lui Dumnezeu, 14 spunând celui de al şaselea înger care avea trâmbiţa: „Dezleagă-i pe cei patru îngeri care sunt legaţi la râul cel mare, Eufrat!” 15 Şi au fost dezlegaţi cei patru îngeri care fuseseră pregătiţi pentru ceasul şi ziua şi luna şi anul acela ca să ucidă o treime din oameni. 16 Numărul soldaţilor din cavaleria lor era de douăzeci de mii de ori câte zece mii; am auzit numărul lor. 17 Şi astfel am văzut în vedenie caii şi călăreţii: aveau platoşe de foc, de topaz şi de sulf, iar capetele cailor erau asemenea capetelor leilor, iar din gurile lor ieşeau foc, fum şi sulf. 18 Din cauza acestor trei plăgi, a focului, a fumului şi a sulfului care ieşeau din gurile lor au fost ucişi o treime dintre oameni, 19 pentru că puterea cailor este în gurile lor şi în cozile lor, căci cozile lor sunt asemenea şerpilor.
20 Însă ceilalţi oameni, care nu au fost ucişi de aceste plăgi, nu s-au pocăit de faptele lor: nu au încetat să se închine demonilor şi idolilor de aur, de argint, de bronz, de piatră şi de lemn care nu sunt în stare nici să vadă, nici să audă şi nici să umble. 21 Şi nu s-au pocăit nici de crimele lor, nici de vrăjitoriile lor, nici de desfrânarea lor şi nici de hoţiile lor.
1 Al cincilea înger a sunat din trâmbiță. Și am văzut o stea care căzuse din cer pe pământ. I s‑a dat cheia fântânii Adâncului 2 și a deschis fântâna Adâncului. Din fântână s‑a ridicat fum ca fumul unui cuptor mare, încât soarele și văzduhul s‑au întunecat de fumul fântânii. 3 Din fum au ieșit niște lăcuste pe pământ și li s‑a dat putere ca puterea scorpionilor de pe pământ. 4 Li s‑a zis să nu vatăme iarba pământului, nici vreo verdeață, nici vreun copac, ci numai pe oamenii care n‑aveau pe frunte pecetea lui Dumnezeu. 5 Li s‑a dat putere nu să‑i omoare, ci să‑i chinuiască cinci luni; și chinul lor era cum e chinul pricinuit de scorpion, când înțeapă un om. 6 În acele zile, oamenii vor căuta moartea și cu niciun chip n‑o vor găsi; își vor dori să moară, și moartea va fugi de ei.
7 Lăcustele semănau cu niște cai pregătiți de luptă. Pe cap aveau un fel de cununi ca de aur, iar fețele lor păreau fețe de oameni. 8 Aveau părul ca părul de femeie și dinții lor erau ca ai leilor. 9 Aveau platoșe ca niște platoșe de fier; și vuietul pe care‑l făceau aripile lor era ca vuietul carelor trase de mulți cai care se avântă în luptă. 10 Aveau cozi ca de scorpion, cu bolduri. Și în cozile lor stătea puterea lor de a‑i vătăma pe oameni cinci luni. 11 Peste ele aveau ca împărat pe îngerul Adâncului, care pe evreiește se cheamă Abadon , iar pe grecește, Apolion .
12 Primul vai a trecut. Iată că mai vin încă două vaiuri după el.
13 Al șaselea înger a sunat din trâmbiță. Și din cele patru coarne ale altarului de aur care este înaintea lui Dumnezeu am auzit un glas 14 zicând îngerului al șaselea, care avea trâmbița: „Dezleagă‑i pe cei patru îngeri care sunt legați la râul cel mare, Eufrat!” 15 Și cei patru îngeri care stăteau gata pentru ceasul, ziua, luna și anul acela au fost dezlegați, ca să omoare a treia parte din oameni. 16 Oștirea lor era în număr de douăzeci de mii de ori câte zece mii de călăreți ; le‑am auzit numărul. 17 Și iată cum mi s‑au arătat în vedenie caii și călăreții: aveau platoșe ca focul, hiacintul și pucioasa. Capetele cailor erau ca niște capete de lei și din gurile lor ieșea foc, fum și pucioasă. 18 A treia parte din oameni au fost uciși de aceste trei urgii: de focul, fumul și pucioasa care ieșeau din gurile lor. 19 Căci puterea cailor stătea în gurile și în cozile lor. Cozile lor erau ca niște șerpi cu capete și cu ele vătămau.
20 Ceilalți oameni, care n‑au fost uciși de aceste urgii, nu s‑au pocăit de faptele mâinilor lor, ca să nu se închine demonilor și idolilor de aur, de argint, de aramă, de piatră și de lemn, care nu pot nici să vadă, nici să audă, nici să umble. 21 Și nu s‑au pocăit de uciderile lor, nici de vrăjitoriile lor, nici de desfrâul lor, nici de hoțiile lor.