1 Fraţilor, îndemnul inimii mele şi rugăciunea mea către Dumnezeu pentru Israel este pentru mântuirea lor. 2 Căci le mărturisesc că au râvnă pentru Dumnezeu, dar sunt lipsiţi de cunoaştere. 3 Deoarece, necunoscând dreptatea lui Dumnezeu şi căutând să-şi statornicească ei înşişi dreptatea, nu s-au supus dreptăţii lui Dumnezeu. 4 Căci ţinta Legii este Hristos spre îndreptăţirea oricărui om care crede.
Dreptatea vine prin credinţă
5 Căci Moise scrie despre dreptatea care vine din Lege: Omul care face acestea va fi viu prin ele. 6 Iar dreptatea care vine din credinţă vorbeşte aşa: „Să nu spui în inima ta: Cine se va sui la cer?” – adică să-L coboare pe Hristos – 7 „sau: Cine se va coborî în adânc?” – adică să-L ridice pe Hristos din morţi… 8 Dar ce spune Scriptura?
Cuvântul este aproape de tine,
în gura ta şi în inima ta.
Acesta este cuvântul credinţei pe care-l propovăduim. 9 Căci dacă vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat din morţi te vei mântui. 10 Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire. 11 Pentru că Scriptura spune: Oricine crede în El nu se va ruşina. 12 Fiindcă nu este deosebire între iudeu şi grec, şi pentru toţi este acelaşi Domn, care îi îmbogăţeşte pe toţi cei care-L cheamă. 13 Căci oricine va chema Numele Domnului se va mântui.
Credinţa vine prin ascultarea evangheliei
14 Dar cum vor chema Numele aceluia în care încă nu au crezut? Şi cum vor crede în Cel de care n-au auzit? Şi cum vor auzi fără cineva care să vestească? 15 Şi cum vor vesti, dacă nu vor fi trimişi? Precum stă scris: Cât de frumoase sunt picioarele celor ce vestesc pacea, ale celor care aduc veşti bune! 16 Dar nu toţi s-au supus evangheliei, căci Isaia spune: Doamne, cine a crezut cele auzite de la noi? 17 Prin urmare, credinţa vine din auzirea cuvântului, iar auzirea este prin cuvintele lui Hristos. 18 Dar întreb: Oare n-au auzit ei? Dimpotrivă.
Vestirea lor a ajuns pe tot pământul
şi cuvintele lor până la marginile lumii.
19 Dar întreb: Nu cumva Israel nu a înţeles? Moise spune cel dintâi:
Vă voi întărâta râvna prin oameni care nu sunt un popor
şi vă voi aţâţa mânia printr-un popor nepriceput.
20 Isaia îndrăzneşte şi zice:
Am fost aflat de cei care nu Mă căutau
şi m-am arătat celor ce nu întrebau de Mine.
21 Dar către Israel zice: Toată ziua mi-am întins mâinile către un popor neascultător şi sfidător.
1 Fraților, dorința inimii mele și rugăciunea mea către Dumnezeu pentru ei este să fie mântuiți. 2 Mărturisesc despre ei că au râvnă pentru Dumnezeu, dar lipsită de pricepere, 3 căci, fiindcă n‑au cunoscut dreptatea lui Dumnezeu și au căutat să‑și statornicească propria lor dreptate, nu s‑au supus îndreptățirii de la Dumnezeu. 4 Hristos este ținta Legii, în vederea îndreptățirii fiecăruia care crede. 5 Într‑adevăr, Moise descrie astfel dreptatea pe care o dă Legea: Omul care face acestea va trăi prin ele. 6 Pe când dreptatea care vine din credință vorbește astfel: Să nu spui în inima ta : „Cine se va sui în cer?” (adică să‑L coboare pe Hristos) 7 sau: Cine se va coborî în adânc? (adică să‑L scoale pe Hristos din morți). 8 Dar ce spune ea ? Cuvântul este aproape de tine: în gura ta și în inima ta. Acesta este cuvântul credinței, pe care‑l propovăduim noi. 9 Dacă‑L mărturisești cu gura ta pe Isus ca Domn și crezi în inima ta că Dumnezeu L‑a înviat din morți, vei fi mântuit; 10 căci cu inima se crede în vederea îndreptățirii, iar cu gura se mărturisește în vederea mântuirii. 11 După cum zice Scriptura: Oricine crede în El nu va fi făcut de rușine. 12 Într‑adevăr, nu este nicio deosebire între iudeu și grec, căci pentru toți este același Domn, care Își revarsă bogățiile peste toți cei ce‑L cheamă. 13 Fiindcă oricine va chema Numele Domnului va fi mântuit .
14 Dar cum Îl vor chema pe Acela în care n‑au crezut? Și cum vor crede în Acela despre care n‑au auzit? Și cum vor auzi despre El fără propovăduitor? 15 Și cum vor propovădui dacă nu sunt trimiși? După cum este scris: Ce frumoase sunt picioarele [celor ce vestesc pacea, ale] celor ce aduc vești bune! 16 Dar nu toți au ascultat de Evanghelie. Așa cum zice Isaia: Doamne , cine a crezut propovăduirea noastră? 17 Astfel, credința vine în urma auzirii, iar auzirea vine prin Cuvântul lui Hristos. 18 Dar eu întreb: „N‑au auzit ei?” Dimpotrivă,
pe tot pământul a răsunat glasul lor
și până la marginile lumii, cuvintele lor .
19 Dar întreb iarăși: „Oare n‑a cunoscut Israel lucrul acesta ?” Mai întâi spune Moise:
Vă voi întărâta la gelozie prin cei care nu sunt un neam,
printr‑un neam fără pricepere vă voi stârni mânia.
20 Iar Isaia îndrăznește și spune:
Am fost găsit de cei ce nu Mă căutau;
M‑am făcut cunoscut celor ce nu întrebau de Mine.
21 Pe când către Israel zice:
Toată ziua Mi‑am întins mâinile
spre un popor neascultător și care întoarce vorba.