Dumnezeu nu l-a părăsit pe Israel
1 Întreb deci: oare şi-a părăsit Dumnezeu poporul? Nicidecum! Căci şi eu sunt israelit, din sămânţa lui Avraam, din seminţia lui Beniamin. 2 Dumnezeu nu şi-a părăsit poporul pe care l-a cunoscut mai înainte. Nu ştiţi, oare, ce spune Scriptura despre Ilie? Cum se roagă el împotriva lui Israel: 3 Doamne, pe profeţii Tăi i-au omorât, altarele Tale le-au distrus şi eu am rămas singur, iar ei caută să-mi ia sufletul ? 4 Dar ce îi spune răspunsul ceresc? Mi-am pus deoparte şapte mii de bărbaţi, care nu şi-au plecat genunchii înaintea lui Baal. 5 Deci tot aşa, în vremea de acum, mai există încă o rămăşiţă aleasă prin har. 6 Iar dacă este prin har, atunci nu mai este din fapte. Altfel harul nu mai este har . 7 Şi atunci? Nu tot Israelul a dobândit ceea ce căuta. Cei aleşi au dobândit, dar ceilalţi s-au împietrit, 8 precum stă scris:
Dumnezeu le-a dat un duh de amorţire,
ochi ca să nu vadă
şi urechi ca să nu audă
până în ziua de azi.
9 Iar David zice:
Facă-se masa lor cursă şi laţ,
un prilej de poticnire spre răsplătirea lor.
10 Să li se întunece ochii ca să nu vadă
şi spinarea să li se încovoaie pentru totdeauna.
11 Întreb aşadar: S-au poticnit ei oare ca să cadă? Nicidecum! Ci prin căderea lor neamurile au primit mântuirea, ca Israel să aibă şi mai multă râvnă decât ele. 12 Dar dacă greşeala lor a fost o bogăţie pentru lume şi căderea lor a fost o bogăţie pentru neamuri, cu cât mai mult va fi deplina lor întoarcere!
Mântuirea neamurilor
13 Căci v-o spun vouă, neamurilor: întrucât sunt apostol al neamurilor, îmi laud slujirea, 14 măcar de-aş reuşi să trezesc râvna celor din neamul meu şi să-i mântuiesc pe unii dintre ei. 15 Căci dacă înlăturarea lor a adus împăcarea lumii, ce va fi primirea lor înapoi, dacă nu o înviere din morţi? 16 Iar dacă primul rod este sfânt, şi plămada este sfântă. Iar dacă rădăcina este sfântă, la fel sunt şi ramurile.
17 Dar dacă unele ramuri au fost tăiate, iar tu, care erai măslin sălbatic, ai fost altoit printre cele rămase, şi te-ai făcut părtaş rădăcinii şi sevei măslinului, 18 nu te mândri faţă de ramuri. Iar dacă te mândreşti, să ştii că nu tu ţii rădăcina, ci rădăcina te ţine pe tine. 19 Mi-ai putea zice: ramurile au fost tăiate ca să fiu altoit eu. 20 Bine! Au fost tăiate din cauza necredinţei, iar tu stai în picioare prin credinţă. Deci nu te îngâmfa, ci teme-te! 21 Căci dacă Dumnezeu n-a cruţat ramurile fireşti, nici pe tine nu te va cruţa. 22 Vezi, dar, bunătatea şi asprimea lui Dumnezeu: asprime faţă de cei ce au căzut şi bunătate faţă de tine, dacă vei stărui în această bunătate. Altfel, şi tu vei fi tăiat. 23 Dar şi ei, dacă nu vor stărui în necredinţă, vor fi altoiţi. Căci Dumnezeu are puterea să-i altoiască iarăşi. 24 Căci dacă tu ai fost tăiat din măslinul sălbatic din fire şi împotriva firii ai fost altoit într-un măslin bun, cu atât mai mult aceştia, care sunt aşa din fire, vor fi altoiţi chiar în măslinul lor.
25 Nu vreau să nu ştiţi, fraţilor, taina aceasta, ca să nu vă socotiţi voi înşivă înţelepţi: o parte din Israel s-a împietrit, până la intrarea deplină a neamurilor. 26 Şi astfel, întregul Israel se va mântui, după cum stă scris:
Din Sion va veni Răscumpărătorul
şi va îndepărta nelegiuirile de la Iacov.
27 Şi acesta este legământul Meu cu ei,
când voi ridica păcatele lor.
28 Cât priveşte evanghelia, ei sunt vrăjmaşi spre binele vostru, dar cât priveşte alegerea, ei sunt iubiţi datorită părinţilor lor. 29 Căci darurile şi chemarea lui Dumnezeu nu se pot lua înapoi. 30 Deci după cum voi nu aţi ascultat de Dumnezeu, dar acum aţi aflat îndurare prin neascultarea lor, 31 tot aşa şi ei, nu au ascultat acum pentru ca prin îndurarea faţă de voi şi ei să găsească acum îndurare. 32 Căci Dumnezeu i-a închis pe toţi în neascultare, ca să se îndure de toţi.
Înţelepciunea imensă a lui Dumnezeu
33 O, adâncul bogăţiei, înţelepciunii şi cunoaşterii lui Dumnezeu! Cât de nepătrunse sunt judecăţile Lui şi cât sunt de neînţeles căile Lui!
34 Căci cine a cunoscut gândul Domnului?
Sau cine a fost sfetnicul Lui?
35 Sau cine I-a dat ceva mai înainte,
ca să primească înapoi de la El?
36 Pentru că de la El şi prin El şi pentru El sunt toate. A Lui să fie slava în veci, amin!
1 Întreb atunci: nu cumva Și‑a lepădat Dumnezeu poporul? Nicidecum! Căci și eu sunt israelit, din sămânța lui Avraam, din seminția lui Beniamin. 2 Dumnezeu nu Și‑a lepădat poporul , pe care l‑a cunoscut mai dinainte. Nu știți oare ce spune Scriptura despre Ilie? Cum se plânge el lui Dumnezeu împotriva lui Israel, când spune: 3 Doamne, pe profeții Tăi i‑au omorât, altarele Tale le‑au dărâmat; am rămas numai eu și caută să‑mi ia viața ? 4 Dar ce‑i răspunde Dumnezeu? Mi‑am păstrat șapte mii de bărbați, care nu și‑au plecat genunchiul înaintea lui Baal. 5 Tot așa , și în vremea de acum este o rămășiță potrivit unei alegeri prin har. 6 Și dacă este prin har, atunci nu mai este prin fapte; altminteri, harul n‑ar mai fi har. [Și dacă este prin fapte, nu mai este prin har; altminteri, fapta n‑ar mai fi faptă.] 7 Ce urmează deci? Că Israel n‑a dobândit ceea ce căuta, iar cei aleși au dobândit, pe când ceilalți au fost împietriți, 8 după cum este scris:
Dumnezeu le‑a dat un duh de amorțire ,
ochi cu care să nu vadă și urechi cu care să n‑audă ,
până în ziua de astăzi.
9 Și David zice:
Facă‑se masa lor cursă și laț,
prilej de cădere și de plată dreaptă.
10 Să li se întunece ochii ca să nu vadă
și spinarea să li se încovoaie mereu.
11 Întreb deci: S‑au poticnit ei ca să cadă? Nicidecum! Ci, prin abaterea lor, [a venit] mântuirea neamurilor, ca să stârnească gelozia lui Israel ; 12 și dacă abaterea lor a fost bogăție pentru lume, iar paguba lor, bogăție pentru neamuri, cu atât mai mult va fi plinătatea întoarcerii lor! 13 V‑o spun vouă, neamurilor: atât cât sunt eu însumi apostol al neamurilor, îmi slăvesc slujba mea, 14 doar‑doar voi stârni gelozia celor din neamul meu și‑i voi mântui pe unii din ei. 15 Căci dacă lepădarea lor a însemnat împăcarea lumii, ce va fi primirea lor, dacă nu viață din morți? 16 Iar dacă pârga este sfântă, și aluatul este sfânt; și dacă rădăcina este sfântă, și ramurile sunt sfinte. 17 Dar dacă unele ramuri au fost rupte, iar tu , deși ești măslin sălbatic, ai fost altoit între cele rămase și ai ajuns părtaș rădăcinii și grăsimii măslinului, 18 nu te făli față de ramuri! Dacă te fălești, să știi că nu tu ții rădăcina, ci rădăcina te ține pe tine. 19 Atunci vei spune: „Ramurile au fost rupte ca eu să fiu altoit.” 20 Bine spus : din pricina necredinței au fost rupte, iar tu prin credință stai în picioare – nu te îngâmfa, ci teme‑te ! 21 Căci dacă n‑a cruțat Dumnezeu ramurile firești, nici pe tine nu te va cruța. 22 Vezi deci bunătatea și asprimea lui Dumnezeu: asprime față de cei ce au căzut și bunătate față de tine, dacă vei stărui în această bunătate; altfel, vei fi tăiat și tu! 23 Dar și aceia, dacă nu stăruie în necredință, vor fi altoiți, căci Dumnezeu poate să‑i altoiască din nou. 24 Fiindcă, dacă tu ai fost tăiat dintr‑un măslin sălbatic din fire și ai fost altoit, peste fire, într‑un măslin bun, cu atât mai mult vor fi altoiți aceștia, ramurile firești, în propriul lor măslin.
25 Fraților, ca să nu vă socotiți singuri înțelepți , nu vreau să fiți în necunoștință cu privire la taina aceasta: o parte din Israel rămâne împietrită până la plinătatea întoarcerii neamurilor. 26 Și astfel, tot Israelul va fi mântuit, după cum stă scris:
Izbăvitorul va veni din Sion
și va îndepărta nelegiuirile de la Iacov.
27 Acesta va fi legământul dintre mine și ei ,
când voi înlătura păcatele lor.
28 În ce privește Evanghelia, ei sunt vrăjmași pentru binele vostru, dar în ce privește alegerea, sunt iubiți de dragul părinților lor. 29 Căci darurile și chemarea lui Dumnezeu nu se schimbă . 30 După cum voi, odinioară , n‑ați ascultat de Dumnezeu, iar acum ați căpătat îndurare prin neascultarea acelora, 31 tot astfel, acum, ei n‑au ascultat pentru ca, prin îndurarea arătată vouă, să aibă și ei parte de îndurare. 32 Fiindcă Dumnezeu i‑a închis pe toți în neascultare, ca să Se îndure de toți.
33 O, adâncul bogăției, înțelepciunii și cunoașterii lui Dumnezeu!
Cât de nepătrunse sunt judecățile Sale
și cât de neînțelese sunt căile Sale!
34 Căci cine a cunoscut gândul Domnului?
Sau cine a fost sfătuitorul Său?
35 Cine I‑a dat ceva întâi,
ca să primească înapoi de la El?
36 Din El , prin El și pentru El
sunt toate lucrurile.
A Lui să fie slava în veci! Amin!