Dumnezeu şi poporul Său Israel
1 Spun adevărul în Hristos. Nu mint! Conştiinţa mi-e martoră în Duhul Sfânt 2 că întristarea mi-e mare şi durerea inimii, nesfârşită. 3 Căci mai degrabă aş fi dorit să fiu eu însumi despărţit de Hristos pentru fraţii mei cei de un neam cu mine, după trup, 4 care sunt israeliţi, care au înfierea, slava, legămintele, Legea, închinarea şi făgăduinţele; 5 ai lor sunt părinţii şi din ei, după trup, este Hristosul, cel care este peste toate Dumnezeu binecuvântat în veci. Amin!
6 Dar cuvântul lui Dumnezeu nu a rămas neîmplinit. Căci nu toţi cei din Israel sunt cu adevărat Israel 7 şi nu toţii urmaşii lui Avraam sunt copiii lui Avraam, ci numai cei din Isaac vor fi socotiţi urmaşii tăi . 8 Aceasta înseamnă că nu copiii trupeşti sunt şi copii ai lui Dumnezeu, ci copiii făgăduinţei sunt socotiţi „urmaşi”. 9 Căci cuvântul făgăduinţei este acesta: La anul pe vremea aceasta voi veni şi Sara va avea un fiu. 10 Ba mai mult, când Rebeca i-a zămislit pe amândoi copiii din acelaşi Isaac, părintele nostru, 11 – înainte ca ei să fi făcut ceva bun sau rău, ca să rămână hotărârea şi alegerea lui Dumnezeu, 12 alegere care nu ţine de fapte, ci de Cel care cheamă – i s-a spus că cel mai mare îi va sluji celui mai mic , 13 după cum stă scris:
Pe Iacov l-am iubit,
iar pe Esau l-am urât.
14 Ce vom spune deci? Oare Dumnezeu este nedrept? Nicidecum! 15 Căci El îi spune lui Moise:
Voi avea milă de cine vreau să am milă
şi mă voi îndura de cine vreau să Mă îndur.
16 Prin urmare, nu ţine de cel care vrea, nici de cel care aleargă, ci de Dumnezeu care se îndură. 17 Căci Scriptura îi zice faraonului: De aceea te-am ridicat, ca să-Mi arăt puterea prin tine şi ca Numele Meu să fie vestit pe tot pământul. 18 Aşadar Dumnezeu are milă de cine vrea şi împietreşte pe cine vrea.
19 Îmi vei spune deci: Atunci de ce mai învinuieşte? Căci cine I-a stat împotrivă voinţei Lui? 20 O, omule! Cine eşti tu ca să te cerţi cu Dumnezeu? Oare un lucru îi va spune făuritorului său: „De ce m-ai făcut aşa?” 21 Oare olarul nu are putere peste lutul lui, aşa încât din aceeaşi frământătură să facă un vas pentru ceva de cinste şi un altul pentru ceva fără cinste? 22 Şi ce dacă Dumnezeu, voind să-şi arate mânia şi să-şi facă cunoscută puterea, a îndurat cu multă răbdare vasele mâniei hărăzite pieirii 23 ca să facă cunoscută bogăţia slavei Sale pentru vasele îndurării pe care le-a pregătit mai dinainte pentru slavă? 24 Adică pentru noi, pe care ne-a şi chemat, nu numai dintre iudei, ci şi dintre păgâni, 25 aşa cum spune şi în Osea:
Îl voi numi poporul Meu pe cel care nu este poporul Meu
şi iubită pe cea care nu era iubită.
26 Şi unde li se spunea: Voi nu sunteţi poporul Meu,
acolo vor fi numiţi fii ai Dumnezeului celui Viu.
27 Iar Isaia strigă despre Israel: Chiar dacă numărul fiilor lui Israel va fi ca nisipul mării, doar rămăşiţa se va mântui, 28 pentru că Domnul va împlini pe deplin şi grabnic cuvântul Său pe pământ. 29 Şi precum a profeţit Isaia:
Dacă Domnul oştirilor nu ne-ar fi lăsat urmaşi,
am fi ajuns ca Sodoma şi ne-am fi asemănat cu Gomora.
30 Ce vom zice deci? Că neamurile care nu căutau îndreptăţirea au dobândit îndreptăţirea, însă îndreptăţirea din credinţă, 31 în schimb Israel, care a căutat îndreptăţirea din Lege, nu a găsit-o în Lege. 32 Şi de ce? Fiindcă nu o căutau din credinţă, ci din faptele Legii, s-au împiedicat de piatra de poticnire, 33 după cum stă scris:
Iată pun în Sion o piatră de poticnire şi o stâncă de cădere,
dar cine crede în El nu va fi dat de ruşine.
Israeliții și neamurile în planul lui Dumnezeu
1 Spun adevărul în Hristos, nu mint; conștiința îmi este martoră prin Duhul Sfânt 2 că am o mare tristețe și o durere necurmată în inimă. 3 Căci mi‑aș fi dorit să fiu eu însumi anatema , despărțit de Hristos, pentru frații mei, rudele mele trupești. 4 Ei sunt israeliți, au înfierea, slava, legămintele , darea Legii, slujirea preoțească , făgăduințele, 5 se trag din patriarhi și tot din ei a ieșit, după trup, Hristosul, care este mai presus de toți, Dumnezeu binecuvântat în veci. Amin!
6 Dar nu este ca și când ar fi dat greș Cuvântul lui Dumnezeu, căci nu toți cei din Israel sunt Israel. 7 Nici copiii lui Avraam nu sunt toți sămânța lui Avraam, ci este scris : În Isaac sămânța ta va avea un nume . 8 Aceasta înseamnă că nu copiii trupești sunt copiii lui Dumnezeu, ci copiii făgăduinței sunt socotiți sămânță. 9 Căci cuvântul acesta este o făgăduință: La anul pe vremea aceasta, Mă voi întoarce, și Sara va avea un fiu .
10 Și nu doar atât; și cu Rebeca a fost la fel, după ce a rămas însărcinată de la un singur om, părintele nostru Isaac. 11 Căci, deși gemenii nu se născuseră încă și nici nu făcuseră ceva bun sau rău – ca să rămână în picioare hotărârea și alegerea lui Dumnezeu, nu prin fapte, ci prin Cel ce cheamă – 12 Rebecăi i s‑a spus: Cel mai mare va fi rob celui mai mic , 13 după cum este scris: Pe Iacov l‑am iubit, iar pe Esau l‑am urât.
14 Deci ce vom spune? Nu cumva este nedreptate la Dumnezeu? Nicidecum! 15 Căci El i‑a zis lui Moise: Voi avea milă de cine vreau să am milă și Mă voi îndura de cine vreau să Mă îndur. 16 Așadar, nu ține de cine vrea sau de cine aleargă, ci de Dumnezeu, care are milă. 17 Fiindcă Scriptura îi spune lui Faraon: Tocmai de aceea te‑am ridicat: ca să‑Mi arăt în tine puterea și pentru ca Numele Meu să fie vestit în tot pământul . 18 Astfel, El are milă de cine vrea și împietrește pe cine vrea. 19 Dar îmi vei zice: „Atunci de ce mai aduce învinuire? Căci voinței Lui cine poate să‑i stea împotrivă?” 20 Dar, mai degrabă, omule, cine ești tu, care răspunzi împotriva lui Dumnezeu? Oare îi va zice vasul de lut olarului: „De ce m‑ai făcut așa?” 21 Nu are olarul stăpânire asupra lutului ca din același bulgăre să facă un vas de cinste și unul de ocară? 22 Și dacă Dumnezeu, vrând să‑Și arate mânia și să‑Și descopere puterea, a răbdat îndelung niște vase ale mâniei, hărăzite pieirii, 23 ca să‑Și descopere bogăția slavei față de niște vase ale îndurării, pe care le‑a pregătit mai dinainte pentru slavă? 24 Aceste vase suntem noi , pe care ne‑a chemat nu numai dintre iudei, ci și dintre neamuri, 25 după cum spune în Osea:
Voi chema popor al Meu pe cel ce nu era poporul Meu
și preaiubită pe cea care nu era preaiubită.
26 Și în loc să li se zică: „Voi nu sunteți poporul Meu”,
se vor chema fii ai Dumnezeului celui viu.
27 Isaia, pe de altă parte, strigă cu privire la Israel:
Chiar dacă numărul fiilor lui Israel ar fi ca nisipul mării ,
numai rămășița va fi mântuită.
28 Căci Domnul va împlini pe deplin și repede,
pe pământ, cuvântul Lui.
29 Și cum zisese Isaia mai înainte:
Dacă nu ne‑ar fi lăsat Domnul Savaot o sămânță,
am fi ajuns ca Sodoma
și ne‑am fi asemănat cu Gomora.
30 Deci ce vom zice? Neamurile , care nu urmăreau să fie îndreptățite, au fost îndreptățite: au căpătat o dreptate care vine prin credință. 31 Israel însă, care urmărea o lege a dreptății, n‑a ajuns la Lege. 32 De ce? Pentru că n‑a căutat‑o prin credință, ci prin fapte. S‑a lovit de piatra de poticnire, 33 după cum este scris:
Iată, pun în Sion o piatră de poticnire
și o stâncă de cădere,
și cel care crede în El
nu va fi dat de rușine .