Parabola invitaţilor la nuntă
1 Iisus a luat cuvântul şi le-a vorbit iarăşi în parabole. Şi a zis: 2 „Împărăţia cerurilor se aseamănă cu un rege care a făcut nuntă fiului său. 3 Şi-a trimis slujitorii să-i cheme pe cei poftiţi la nuntă; dar ei n-au vrut să vină. 4 A trimis iarăşi alţi slujitori şi le-a zis: Spuneţi celor poftiţi, Iată că am gătit ospăţul meu; taurii şi vitele mele cele îngrăşate au fost tăiate; toate sunt gata, veniţi la nuntă! 5 Dar ei, fără să ţină seama, au plecat: unul la holda lui şi altul la negustoria lui. 6 Ceilalţi au pus mâna pe slujitori, şi-au bătut joc de ei şi i-au omorât. 7 Când a auzit regele, s-a mâniat. A trimis oştile sale, i-a nimicit pe ucigaşii aceia şi le-a ars cetatea. 8 Atunci a zis slujitorilor săi: Nunta este gata, dar cei poftiţi n-au fost demni de ea. 9 Duceţi-vă deci la răspântiile drumurilor şi chemaţi-i la nuntă pe toţi cei pe care-i veţi găsi. 10 Slujitorii au ieşit la răspântii, i-au strâns pe toţi cei pe care i-au găsit, şi buni şi răi, şi sala ospăţului de nuntă s-a umplut de oaspeţi. 11 Regele a intrat să-şi vadă oaspeţii şi a zărit acolo un om care nu era îmbrăcat în haina de nuntă. 12 Prietene, i-a zis el, cum ai intrat aici fără să ai haină de nuntă? Omul acela a amuţit. 13 Atunci regele le-a zis slujitorilor săi: Legaţi-l de mâini şi de picioare şi luaţi-l şi aruncaţi-l în întunericul de afară. Acolo va fi plânset şi scrâşnirea dinţilor. 14 Căci mulţi sunt chemaţi, dar puţini sunt aleşi.”
Controverse şi capcane din partea conducătorilor evrei
15 Atunci fariseii s-au dus şi s-au sfătuit cum să-L prindă pe Iisus cu vorba. 16 I-au trimis la El pe ucenicii lor împreună cu irodienii care I-au zis: „Învăţătorule, ştim că spui adevărul şi că-i înveţi pe oameni cu-adevărat calea lui Dumnezeu fără să-Ţi pese de nimeni, pentru că nu priveşti la faţa oamenilor. 17 Spune-ne deci ce crezi? Se cade să plătim bir Cezarului sau nu?” 18 Iisus, care le cunoştea viclenia, a răspuns: „De ce Mă ispitiţi, făţarnicilor? 19 Arătaţi-Mi moneda birului.” Şi ei I-au adus un dinar. 20 El i-a întrebat: „Chipul acesta şi scrierea de sub el, ale cui sunt?” 21 „Ale Cezarului” I-au răspuns ei. Atunci El le-a zis: „Daţi, atunci, Cezarului ce este al Cezarului şi lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu!” 22 Miraţi de cuvintele acestea, ei L-au lăsat şi au plecat. 23 În aceeaşi zi au venit la Iisus saducheii care zic că nu este înviere. Ei I-au pus următoarea întrebare: 24 „Învăţătorule, Moise a zis: Dacă moare cineva fără să aibă copii, fratele lui să o ia pe văduva fratelui său şi să-i ridice urmaş. 25 Erau, aşadar, la noi şapte fraţi. Primul s-a însurat şi a murit şi, fiindcă n-avea copii, i-a lăsat fratelui său pe văduva lui. 26 Tot aşa şi al doilea şi al treilea până la al şaptelea. 27 La urmă, după ei toţi, a murit şi femeia. 28 Atunci, la înviere, a cui soţie va fi ea, dintre cei şapte? Fiindcă toţi au avut-o de soţie.” 29 Iisus le-a răspuns: „Vă rătăciţi! Nu cunoaşteţi nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu. 30 Căci la înviere nici nu se vor însura, nici nu se vor mărita, ci vor fi ca îngerii lui Dumnezeu în cer. 31 Cât despre învierea morţilor, n-aţi citit oare ce v-a spus Dumnezeu: 32 Eu sunt Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov? Dumnezeu nu este un Dumnezeu al celor morţi, ci al celor vii.” 33 Mulţimile care ascultau au rămas uimite de învăţătura lui Iisus. 34 Când au auzit fariseii că Iisus le-a închis gura saducheilor, s-au strâns la un loc. 35 Şi unul dintre ei, un învăţător al Legii, ca să-L ispitească, I-a pus următoarea întrebare: 36 „Învăţătorule, care este cea mai mare poruncă din Lege?” 37 Iisus i-a răspuns: „Să-L iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu toată puterea ta! 38 Aceasta este prima şi cea mai mare poruncă. 39 Iar a doua, asemenea ei, este: Să-l iubeşti pe semenul tău ca pe tine însuţi. 40 În aceste două porunci sunt cuprinse toată Legea şi Profeţii.”
41 Iisus i-a întrebat pe farisei când erau strânşi la un loc: 42 „Ce credeţi voi despre Hristos? Al cui fiu este?” „Al lui David” I-au răspuns ei. 43 Şi Iisus le-a zis: „Cum se face atunci că David, inspirat de Duhul Sfânt, Îl numeşte Domn, când zice:
44 Domnul a zis Domnului meu:
Şezi la dreapta Mea,
până voi pune pe vrăjmaşii Tăi sub picioarele Tale?
45 Deci, dacă David îl numeşte Domn, cum este El fiul lui?” 46 Nimeni nu I-a putut răspunde nimic. Şi, din ziua aceea, n-a mai îndrăznit nimeni să-I pună întrebări.
E pilda le abiaveschi le raclesa le thagaresco. O dinaro le Cezarosco. E mai bari porunca anda‐i Cris. O Mesia: o Ciao hai o Rai le Davidosco.
1 Astardea o Iisus hai dinea duma pale and‐ăl pilde, hai phendea: 2 O thagarimos and‐o cero meal ăc thagaresa cai cherdea abiau pe raclesche. 3 Hai dinea drom pe slugen că cola cai sas dine mui, ta on ni camne te aven. 4 Pale dinea drom pe slugen, hai phendea: Phenen le manușănghe cai si dine mui: Eta că sea cherden so trăbul and‐o abiau mîrî; gurumneora ăl parvarde sea si gata. Aven c‐o abiau. 5 Ta on ni camne te gianen lestar, hai ghele: ech că pe barea, aver te cherel negoțo; 6 Hai col‐aver ciute o vast p‐ăl slugi, marde‐le hai mundarde‐le. 7 O thagar cana așundea cadea, pherdilo holi, dinea drom pe ostașăn hai mundardea sauără codola nasul, hai dinea iag lengo foro. 8 Hai phendea pe slugenghe: O abiau si gata, ta ăl dine mui ni meritisarde te aven. 9 Gian c‐ăl droma, p‐ăl ulițe, hai caboren arachena, den‐le mui c‐o abiau. 10 Hai încliste ăl slugi c‐ăl droma, chidea sauărăn cai arachle‐le, i lace i nasul, hai pherdilo o cher le abiavesco manușănța. 11 Hai cana întrisailo o thagar te dichel le manușăn, dichlea othe ăc manuș cai nas hureado rahamiasa abiaveschi. 12 Hai phendea‐lesche: Amala, sar întrisailean cathe bi‐rahami abiaveschi? Ou acilo, ni phendea chanci. 13 Atunci o thagar phendea le slugenghe: Phanden‐les pirnengar hai vastendar, hai ciuden‐les and‐o calimos rachiaco avri. Othe avela roimos hai bare ducha. 14 Că but si dine mui, ta țîra si alome. 15 Atunci ghele ăl fariseia ta dine‐pe duma te astaren le Iisusos and‐o dimos duma. 16 Hai dine drom Leste lenghe ucenicen and‐ăc than le Irodianența, hai phende: Sicaitorina, gianas că san manuș ceacio, hai sicaves o drom le Devlesco, hai ni încheares sama catar o manuș. 17 Phen‐amenghe: So Tu pachias? Trăbul te das biro le Cezares or ni trăbul? 18 Hai o Iisus, cai pringianelas lenghi cioria, phendea‐lenghe: Sostar ispitin‐Ma, fățarnici cai sen? 19 Sicaven Manghe o lovo cai den biro. Hai on ande Lesche ăc dinari. 20 O Iisus pușlea‐le: O chipo hai ăl hramomata pă leste casche si? 21 On phende: Le Cezarosche. Atunci Ou phendea: Den le Cezaros so si le Cezarosco, hai le Devles so si le Devlesco. 22 Sostar așunde, mirime, muchle‐Les hai telearde. 23 Andă codou ghes pașîle Leste ăl saducheia, cai phenen c‐o manuș ni jiuvindol, hai on pușle‐Les: 24 Sicaitorina, o Moise phendea: Cana merela coniva hai ni avelas‐les ciave, lesco phral te lel le giuvlea pe phralesca, te vazdel urmașo. 25 Hai sas amende efta phral; o angluno însurisailo hai mulo, hai că nas‐les ciave, muchlea pe giuvlea pe phralesche. 26 Sa cadea i le dongo, i le trinengo gi c‐ăl eftanghe. 27 Palal pala lende sea, muli i oi e giuvli. 28 Cana jiuvindona, saveschi anda‐l efta phral avela e giuvli? Că sea trăisaile lasa. 29 O Iisus phendea‐lenghe: Rătăciun‐tume, că ni pringianen nici o lil le Devlesco, ta nici Lesco zuralimos. 30 Cana avela o jiuvindimos, nai te mai însurin‐pe nici te măritin‐pe, hai si te aven sar ăl îngerea le Devlesche and‐o cero. 31 And‐e buchi că giuvindon ăl mule, ni citisarden so phenel o Del, cana phenel: 32 «Me sem o Del le Avraamosco, o Del le Isaacosco, hai o Del le Iacovosco»? Ou nai ăc Del le mulengo, hai le jiungadengo. 33 Ăl but manuș, cai așunenas, acile mirime sar sicavelas‐len. 34 Cana așunde ăl fariseia că Ou phandea o mui le saducheengo, chidineaile and‐ăc than. 35 Ta ech anda lende, sicaitori Crisaco, caș‐te ispitil le Iisusos, te phucel‐Les: 36 Sicaitorina, savi si e mai bari porunca anda‐i Cris? 37 Ou phendea: Te iubis che Devles sauără ilesa, sauără sufletosa, hai sauără pachiamasa chiri. 38 Cadaia si e angluni hai e mai bari porunca. 39 Hai le donghi, cai meal lasa si: Te iubis che manușăs pașa‐l sar iubis‐tu tut. 40 Andă cada‐l dui porunci si astarde sauără Legea h‐ăl proorocea. 41 Sar sas chidine and‐ăc than ăl fariseia, o Iisus phușlea‐le, 42 Phenindos: Tume so pachian and‐o Hristoso? Casco Ciao si Ou? On phende: Le Davidosco. 43 Ou phendea: Sar atunci o Davido îndrumome catar o duho, numil‐Les Del cana phenel: 44 «O Del phendea mîră Devlesche: Beș că Mîrî ceacio, gi cai ciaua Che dușmanen tala Che pîrne». 45 Atunci cana o Davido numil-Les Del, sar si ou Lesco ciao? 46 Coniva ni mai daștisailo te phenel ăc vorba hai, d‐anda codou ghes, ma nas curajo te mai phucen‐Les daici.