1 Muștele moarte strică și acresc untdelemnul negustorului de unsori; tot așa, puțină nebunie biruie înțelepciunea și slava. 2 Inima înțeleptului este la dreapta lui, iar inima nebunului, la stânga lui. 3 Și pe orice drum ar merge nebunul, peste tot îi lipsește mintea și le spune tuturor că este un nebun. 4 Când izbucnește împotriva ta mânia celui ce stăpânește, nu-ți părăsi locul, căci sângele rece te păzește de mari păcate! 5 Este un rău pe care l-am văzut sub soare, ca o greșeală care vine de la cel ce cârmuiește: 6 nebunia este pusă în dregătorii înalte, iar bogații stau în locuri de jos. 7 Am văzut robi călări și voievozi mergând pe jos, ca niște robi. 8 Cine sapă groapa altuia cade el în ea, și cine surpă un zid va fi mușcat de un șarpe. 9 Cine sfărâmă pietre este rănit de ele, și cine despică lemne este în primejdie. 10 Când se tocește fierul și rămâne neascuțit, trebuie să-ți îndoiești puterile; de aceea la izbândă ajungi prin înțelepciune. 11 Când mușcă șarpele fiindcă n-a fost vrăjit, vrăjitorul n-are niciun câștig din meșteșugul lui. 12 Cuvintele unui înțelept sunt plăcute, dar buzele nebunului îi aduc pieirea. 13 Cel dintâi cuvânt care-i iese din gură este nebunie, și cel din urmă este o nebunie și mai rea. 14 Nebunul spune o mulțime de vorbe, măcar că omul nu știe ce se va întâmpla. Și cine-i va spune ce va fi după el? 15 Truda nebunului îl obosește pe cel ce nu cunoaște drumul spre cetate. 16 Vai de tine, țară al cărei împărat este un copil și ai cărei voievozi benchetuiesc de dimineață! 17 Ferice de tine, țară al cărei împărat este de neam mare și ai cărei voievozi mănâncă la vremea potrivită, ca să-și întărească puterile, nu ca să se dedea la beție! 18 Când mâinile sunt leneșe, se lasă grinda, și când se lenevesc mâinile, plouă în casă. 19 Ospețele se fac pentru petrecere, vinul înveselește viața, iar argintul le dă pe toate. 20 Nu-l blestema pe împărat nici chiar în gând și nu-l blestema pe cel bogat în odaia în care te culci, căci s-ar putea întâmpla ca pasărea cerului să-ți ducă vorba și un sol înaripat să-ți dea pe față vorbele!
1 Muștele moarte strică și acresc untdelemnul negustorului de miruri;
puțină nebunie atârnă mai greu decât înțelepciunea și slava.
2 Inima înțeleptului îl îndeamnă la dreapta,
iar inima nebunului îl îndeamnă la stânga.
3 Și, pe oriunde ar merge nebunul, peste tot îi lipsește mintea
și le spune tuturor că este nebun!
4 Când izbucnește împotriva ta mânia stăpânitorului, nu‑ți părăsi locul,
căci calmul te pune la adăpost de păcate mari !
5 Este un rău pe care l‑am văzut sub soare,
o greșeală care vine de la cârmuitor:
6 prostimea este pusă în multe locuri înalte,
iar boierii stau în locuri umile.
7 Am văzut robi călare
și prinți mergând pe jos, ca robii.
8 Cine sapă groapa altuia cade singur în ea
și cine surpă un zid va fi mușcat de un șarpe.
9 Cine taie pietre este rănit de ele
și cine despică lemne este în primejdie.
10 Dacă fierul ajunge tocit
și tăișul nu este ascuțit,
trebuie să‑ți aduni toate puterile;
de aceea, la izbândă se ajunge prin înțelepciune.
11 Dacă șarpele mușcă pentru că n‑a izbutit descântecul,
descântătorul n‑are niciun câștig.
12 Cuvintele înțeleptului sunt plăcute,
în timp ce buzele nebunului îi aduc pieirea.
13 Cel dintâi cuvânt care‑i iese din gură este nebunie,
și cel din urmă – o nebunie și mai rea.
14 Nebunul spune o mulțime de vorbe,
măcar că omul nu știe ce se va întâmpla.
Și ce va fi după el,
cine‑i poate spune?
15 Dar pe nebun când îl va ajunge osteneala,
dacă el nu cunoaște nici drumul spre cetate?
16 Vai de tine, țară al cărei rege este un copilandru
și ai cărei prinți se îmbuibă de dimineață!
17 Ferice de tine, țară al cărei rege este de viță nobilă
și ai cărei prinți mănâncă la vremea potrivită,
ca să prindă putere, nu ca să stea la băut!
18 Din pricina lenei, grinzile din tavan se lasă ,
iar când se lenevesc mâinile, plouă în casă.
19 Bucatele se fac pentru petrecere,
vinul înveselește viața,
iar argintul dă socoteală de toate.
20 Nu‑l blestema pe rege nici chiar în gând
și nu‑l blestema pe cel bogat în odaia în care te culci,
căci s‑ar putea ca pasărea cerului să‑ți poarte vorba
și un sol înaripat să‑ți ducă mai departe cuvântul!