PSALMUL 19
Către mai-marele cântăreților. Un psalm al lui David
1 Cerurile spun slava lui Dumnezeu,
și întinderea lor vestește lucrarea mâinilor Lui.
2 O zi istorisește alteia acest lucru,
o noapte dă de știre alteia despre el.
3 Și aceasta, fără vorbe, fără cuvinte,
al căror sunet să fie auzit,
4 dar răsunetul lor străbate tot pământul
și glasul lor merge până la marginile lumii.
În ceruri El a întins un cort soarelui,
5 și soarele, ca un mire care iese din odaia lui de nuntă,
se aruncă în drumul lui cu bucuria unui viteaz:
6 răsare la un capăt al cerurilor
și își isprăvește drumul la celălalt capăt;
nimic nu se ascunde de căldura lui.
7 Legea Domnului este desăvârșită și înviorează sufletul;
mărturia Domnului este adevărată și-i dă înțelepciune celui neștiutor.
8 Orânduirile Domnului sunt fără prihană și veselesc inima;
poruncile Domnului sunt curate și luminează ochii.
9 Frica de Domnul este curată și ține pe vecie;
judecățile Domnului sunt adevărate, toate sunt drepte.
10 Ele sunt mai de preț decât aurul, decât mult aur curat;
sunt mai dulci decât mierea, decât picurul din faguri.
11 Robul Tău primește și el învățătura de la ele;
pentru cine le păzește răsplata este mare.
12 Cine își cunoaște greșelile făcute din neștiință?
Iartă-mi greșelile pe care nu le cunosc !
13 Păzește-l , de asemenea, pe robul Tău de mândrie,
ca să nu stăpânească ea peste mine!
Atunci voi fi fără prihană, nevinovat de păcate mari.
14 Primește cu bunăvoință cuvintele gurii mele
și cugetele inimii mele,
Doamne, Stânca mea și Izbăvitorul meu !