PSALMUL 2
1 Pentru ce se întărâtă neamurile și pentru ce cugetă popoarele lucruri deșarte?
2 Împărații pământului se răscoală
și domnitorii se sfătuiesc împreună
împotriva Domnului și împotriva Unsului Său , zicând:
3 „Să le rupem legăturile
și să scăpăm de lanțurile lor!”
4 Cel ce șade în ceruri râde ,
Domnul Își bate joc de ei.
5 Apoi, în mânia Lui, le vorbește
și-i îngrozește cu urgia Sa, zicând:
6 „Totuși Eu L-am uns pe Împăratul Meu
pe Sion, muntele Meu cel sfânt.”
7 „Eu voi vesti hotărârea Lui”, zice Unsul.
„Domnul Mi-a zis: «Tu ești Fiul Meu.
Astăzi Te-am născut.
8 Cere-Mi , și-Ți voi da neamurile de moștenire
și marginile pământului în stăpânire!
9 Tu le vei zdrobi cu un toiag de fier
și le vei sfărâma ca pe vasul unui olar.»”
10 Acum dar, împărați, purtați-vă cu înțelepciune!
Luați învățătură, judecătorii pământului!
11 Slujiți-I Domnului cu frică
și bucurați-vă tremurând !
12 Dați-I cinste Fiului, ca să nu Se mânie
și să nu pieriți pe calea voastră,
căci mânia Lui este gata să se aprindă!
Ferice de toți câți se încred în El!