Cei douăzeci și patru de bătrâni și cele patru făpturi vii
1 După aceste lucruri m-am uitat, și iată că o ușă era deschisă în cer. Glasul cel dintâi, pe care-l auzisem ca sunetul unei trâmbițe și care vorbea cu mine, mi-a zis: „Suie-te aici, și-ți voi arăta ce are să se întâmple după aceste lucruri!” 2 Numaidecât am fost răpit în Duhul. Și iată că în cer era pus un scaun de domnie, și pe scaunul acesta de domnie ședea Cineva. 3 Cel ce ședea pe el avea înfățișarea unei pietre de iaspis și de sardiu, și scaunul de domnie era înconjurat cu un curcubeu ca o piatră de smarald la vedere. 4 Împrejurul scaunului de domnie stăteau douăzeci și patru de scaune de domnie; și pe aceste scaune de domnie stăteau douăzeci și patru de bătrâni îmbrăcați în haine albe; și pe capete aveau cununi de aur. 5 Din scaunul de domnie ieșeau fulgere , glasuri și tunete. Înaintea scaunului de domnie ardeau șapte lămpi de foc, care sunt cele șapte Duhuri ale lui Dumnezeu. 6 În fața scaunului de domnie mai este un fel de mare de sticlă, asemenea cu cristalul. În mijlocul scaunului de domnie și împrejurul scaunului de domnie stau patru făpturi vii, pline cu ochi pe dinainte și pe dinapoi. 7 Cea dintâi făptură vie seamănă cu un leu; a doua seamănă cu un vițel; a treia are fața ca a unui om; și a patra seamănă cu un vultur care zboară. 8 Fiecare din aceste patru făpturi vii avea câte șase aripi și era plină cu ochi de jur împrejur și pe dinăuntru . Zi și noapte ziceau fără încetare: „Sfânt , sfânt, sfânt este Domnul Dumnezeu, Cel Atotputernic, care era, care este, care vine!” 9 Când aceste făpturi vii Îi aduceau slavă, cinste și mulțumiri Celui ce ședea pe scaunul de domnie și care este viu în vecii vecilor, 10 cei douăzeci și patru de bătrâni cădeau înaintea Celui ce ședea pe scaunul de domnie și I se închinau Celui ce este viu în vecii vecilor, își aruncau cununile înaintea scaunului de domnie și ziceau: 11 „Vrednic ești, Doamne și Dumnezeul nostru, să primești slava, cinstea și puterea, căci Tu ai făcut toate lucrurile și prin voia Ta stau în ființă și au fost făcute!”
Închinarea cerească
1 După aceste lucruri, m‑am uitat și iată că o ușă era deschisă în cer. Primul glas , ca de trâmbiță, pe care‑l auzisem vorbind cu mine, mi‑a zis: „Suie‑te aici și‑ți voi arăta ce trebuie să se întâmple după aceste lucruri!”
2 Îndată am fost luat în Duhul. Și iată că în cer era așezat un tron , și pe tron stătea Cineva. 3 Cel ce stătea pe el avea înfățișarea pietrei de iaspis și de sardiu, iar tronul era înconjurat de un curcubeu care avea înfățișarea pietrei de smarald. 4 Împrejurul tronului erau douăzeci și patru de tronuri, și pe tronuri – douăzeci și patru de bătrâni îmbrăcați în haine albe, având pe capetele lor cununi de aur. 5 Din tron ieșeau fulgere , glasuri și tunete. Înaintea tronului ardeau șapte făclii de foc, care sunt cele șapte Duhuri ale lui Dumnezeu. 6 Înaintea tronului era ca o mare de sticlă, asemenea cristalului. În mijlocul tronului și împrejurul tronului erau patru făpturi vii, pline cu ochi pe dinainte și pe dinapoi. 7 Prima făptură vie semăna cu un leu, a doua făptură – cu un vițel, a treia făptură avea chip ca de om, iar a patra făptură era asemenea unui vultur în zbor. 8 Fiecare dintre aceste patru făpturi vii avea câte șase aripi și era plină cu ochi de jur împrejur și pe dinăuntru. Zi și noapte, fără odihnă, zic:
„Sfânt, Sfânt, Sfânt este Domnul Dumnezeu, Cel Atotputernic ,
care era, care este, care vine!”
9 Când făpturile vii Îi dau slavă, cinste și mulțumiri Celui ce stă pe tron și care este viu în vecii vecilor, 10 cei douăzeci și patru de bătrâni se aruncă înaintea Celui ce stă pe tron și se închină Celui ce este viu în vecii vecilor, își pun cununile jos înaintea tronului și zic:
11 „Vrednic ești Tu, Domnul și Dumnezeul nostru,
să primești slava, cinstea și puterea,
căci Tu ai creat toate lucrurile
și prin voia Ta sunt în ființă și au fost create!”