PSALMUL 62
Către mai-marele cântăreților. După Iedutun. Un psalm al lui David
1 Da, numai în Dumnezeu mi se încrede sufletul;
de la El îmi vine ajutorul.
2 Da , El este stânca și ajutorul meu,
turnul meu de scăpare: nicidecum nu mă voi clătina.
3 Până când vă veți năpusti asupra unui om,
până când veți căuta cu toții să-l doborâți
ca pe un zid gata să cadă, ca pe un gard gata să se surpe?
4 Da, ei pun la cale să-l doboare din înălțimea lui:
le place minciuna;
cu gura binecuvântează, dar cu inima blestemă. (Oprire)
5 Da , suflete, încrede-te în Dumnezeu,
căci de la El îmi vine nădejdea!
6 Da, El este stânca și ajutorul meu,
turnul meu de scăpare: nicidecum nu mă voi clătina.
7 Pe Dumnezeu se întemeiază ajutorul și slava mea;
în Dumnezeu este stânca puterii mele, locul meu de adăpost.
8 Popoare, în orice vreme încredeți-vă în El,
vărsați-vă inimile înaintea Lui!
Dumnezeu este adăpostul nostru. (Oprire)
9 Da, o nimica sunt fiii omului! Minciună sunt fiii oamenilor!
Puși în cumpănă toți laolaltă, ar fi mai ușori decât o suflare.
10 Nu vă încredeți în asuprire
și nu vă puneți nădejdea zadarnică în răpire;
când cresc bogățiile, nu vă lipiți inima de ele!
11 O dată a vorbit Dumnezeu,
de două ori am auzit
că puterea este a lui Dumnezeu.
12 A Ta, Doamne, este și bunătatea ,
căci Tu îi răsplătești fiecăruia după faptele lui.
PSALMUL 62
Către mai-marele cântăreților.
După Iedutun. Un psalm al lui David
1 Da, numai în Dumnezeu mi se încrede sufletul;
de la El îmi vine ajutorul.
2 Da , El este stânca și ajutorul meu,
Turnul meu de scăpare; nicidecum nu mă voi clătina.
3 Până când vă veți năpusti asupra unui om,
până când veți căuta cu toții să-l doborâți
ca pe un zid gata să cadă, ca pe un gard gata să se surpe?
4 Da, ei pun la cale să-l doboare din înălțimea lui:
le place minciuna;
cu gura binecuvântează, dar cu inima blestemă.
5 Da , suflete, încrede-te în Dumnezeu,
căci de la El îmi vine nădejdea.
6 Da, El este stânca și ajutorul meu,
Turnul meu de scăpare: nicidecum nu mă voi clătina.
7 Pe Dumnezeu se întemeiază ajutorul și slava mea;
în Dumnezeu este stânca puterii mele, locul meu de adăpost.
8 Popoare, în orice vreme, încredeți-vă în El,
vărsați -vă inimile înaintea Lui!
Dumnezeu este adăpostul nostru.
9 Da, o nimica sunt fiii omului! Minciună sunt fiii oamenilor!
Puși în cumpănă toți laolaltă, ar fi mai ușori decât o suflare
10 Nu vă încredeți în asuprire
și nu vă puneți nădejdea zadarnică în răpire;
când cresc bogățiile, nu vă lipiți inima de ele.
11 Odată a vorbit Dumnezeu,
de două ori am auzit
că „Puterea este a lui Dumnezeu.”
12 A Ta, Doamne, este și bunătatea ,
căci Tu răsplătești fiecăruia după faptele lui.