Amnon curvește cu sora sa
1 După aceea iată ce s-a întâmplat. Absalom , fiul lui David, avea o soră frumoasă, numită Tamar ; și Amnon, fiul lui David, a iubit-o. 2 Amnon era atât de chinuit din această pricină, încât a căzut bolnav după sora sa, Tamar, căci era fecioară și-i venea greu lui Amnon să-i facă ceva. 3 Amnon avea un prieten, numit Ionadab, fiul lui Șimea , fratele lui David. Și Ionadab era un om foarte șiret. 4 El i-a zis: „Pentru ce te usuci din zi în zi, tu, fiul împăratului? Nu vrei să-mi spui?” Amnon i-a răspuns: „O iubesc pe Tamar, sora fratelui meu Absalom.” 5 Ionadab i-a zis: „Culcă-te în pat și fă-te bolnav! Când va veni tatăl tău să te vadă, să-i spui: «Dă-i voie surorii mele, Tamar, să vină să-mi dea să mănânc; să-mi pregătească sub ochii mei o mâncare, ca s-o văd și s-o iau din mâna ei.»” 6 Amnon s-a culcat și s-a făcut bolnav. Împăratul a venit să-l vadă, și Amnon i-a zis împăratului: „Te rog, să vină sora mea, Tamar, să facă două turte sub ochii mei și să le mănânc din mâna ei.” 7 David a trimis să-i spună lui Tamar înăuntrul odăilor ei: „Du-te în casa fratelui tău Amnon și pregătește-i o mâncare!” 8 Tamar s-a dus în casa fratelui ei Amnon, care era culcat. A luat plămădeală, a frământat-o, a pregătit turte înaintea lui și le-a copt; 9 luând apoi tigaia, le-a răsturnat înaintea lui. Dar Amnon n-a vrut să mănânce. El a zis: „Scoateți pe toată lumea afară!” Și toată lumea a ieșit de la el. 10 Atunci Amnon i-a zis lui Tamar: „Adu-mi mâncarea în odaie ca s-o mănânc din mâna ta!” Tamar a luat turtele pe care le făcuse și i le-a dus fratelui său Amnon în odaie. 11 Pe când i le dădea ea să le mănânce, el a apucat-o și i-a zis: „Vino, soro, și culcă-te cu mine!” 12 Ea i-a răspuns: „Nu, frate, nu mă necinsti, căci nu se face așa în Israel; nu face mișelia aceasta! 13 Unde mă voi duce eu cu rușinea mea? Și tu vei trece drept un mișel în Israel. Acum, vorbește-i, te rog, împăratului, și nu se va împotrivi să fiu a ta!” 14 Dar el n-a vrut s-o asculte; a silit-o, a necinstit-o și s-a culcat cu ea. 15 Apoi Amnon a urât-o foarte mult, mai mult decât o iubise. Și i-a zis: „Scoală-te și du-te!” 16 Ea i-a răspuns: „Nu mai mări răul pe care l-ai făcut izgonindu-mă!” 17 El n-a vrut s-o asculte și, chemând băiatul care-i slujea, a zis: „Izgonește-o de la mine pe femeia aceasta, scoate-o afară și încuie ușa după ea!” 18 Ea avea o rochie pestriță , căci aceasta era haina pe care o purtau fetele împăratului câtă vreme erau fecioare. Slujitorul lui Amnon a scos-o afară și a încuiat ușa după ea. 19 Tamar și-a presărat cenușă pe cap și și-a sfâșiat haina pestriță; a pus mâna în cap și a plecat țipând. 20 Fratele ei Absalom i-a zis: „A stat fratele tău Amnon cu tine? Acum, soro, taci, căci este fratele tău; nu te prea trece cu firea din pricina aceasta!” Și Tamar, nemângâiată, a locuit în casa fratelui ei Absalom. 21 Împăratul David a aflat toate aceste lucruri și s-a mâniat foarte tare. 22 Absalom n-a vorbit nici bine, nici rău cu Amnon, dar a început să-l urască , pentru că o necinstise pe sora sa, Tamar.
Amnon, omorât
23 După doi ani, pe când Absalom avea tunsul oilor la Baal-Hațor, lângă Efraim, i-a poftit pe toți fiii împăratului. 24 Absalom s-a dus la împărat și i-a zis: „Iată, robul tău are tunsul oilor; să vină împăratul și slujitorii lui la robul tău.” 25 Și împăratul i-a zis lui Absalom: „Nu, fiule, nu vom veni toți, ca să nu-ți fie greu.” Absalom a stăruit de el, dar împăratul n-a vrut să se ducă și l-a binecuvântat. 26 Absalom i-a zis: „Dă-i voie măcar fratelui meu Amnon să vină cu noi!” Împăratul i-a răspuns: „Pentru ce să vină el cu tine?” 27 În urma stăruințelor lui Absalom, împăratul i-a lăsat să meargă cu el pe Amnon și pe toți fiii săi. 28 Absalom le-a dat următoarea poruncă slujitorilor săi: „Luați seama, când se va veseli inima lui Amnon de vin și când vă voi zice: «Loviți-l pe Amnon!», atunci să-l omorâți; să nu vă temeți de nimic. Oare nu vă poruncesc eu? Fiți tari și arătați-vă oameni de inimă!” 29 Slujitorii lui Absalom i-au făcut lui Amnon cum le poruncise Absalom. Și toți fiii împăratului s-au sculat, au încălecat fiecare pe catârul lui și au fugit. 30 Pe când erau pe drum, a ajuns zvonul la David că Absalom i-a ucis pe toți fiii împăratului și că n-a mai rămas niciunul din ei. 31 Împăratul s-a sculat, și-a rupt hainele și s-a culcat pe pământ, și toți slujitorii lui stăteau acolo cu hainele sfâșiate. 32 Ionadab , fiul lui Șimea, fratele lui David, a luat cuvântul și a zis: „Să nu creadă domnul meu că toți tinerii, fiii împăratului, au fost uciși, căci numai Amnon a murit; aceasta este urmarea unei hotărâri a lui Absalom din ziua când Amnon a necinstit-o pe sora sa, Tamar. 33 Să nu se mai muncească dar împăratul, domnul meu, cu gândul că toți fiii împăratului au murit, căci numai Amnon a murit.” 34 Absalom a fugit. Și tânărul pus de strajă a ridicat ochii și s-a uitat. Și iată că o mare ceată venea pe drumul dinapoia lui, dinspre munte. 35 Ionadab i-a zis împăratului: „Iată că vin fiii împăratului! Astfel se adeverește ce spunea robul tău.” 36 Pe când isprăvea el vorba, iată că fiii împăratului au venit. Au ridicat glasul și au plâns; și împăratul și toți slujitorii lui au plâns mult. 37 Absalom fugise și s-a dus la Talmai , fiul lui Amihur, împăratul Gheșurului. Și David îl jelea în fiecare zi pe fiul său. 38 Absalom a stat trei ani la Gheșur , unde se dusese după ce fugise. 39 Împăratul David a încetat să-l mai urmărească pe Absalom, căci se mângâiase de moartea lui Amnon.
© © Drepturi de autor British and Foreign Bible Society (BFBS) și Societatea Biblică Interconfesională din România (SBIR) 1924, 2023