Iacov îi înfiază pe fiii lui Iosif
1 După aceea, au venit și i-au spus lui Iosif: „Tatăl tău este bolnav.” Și Iosif i-a luat cu el pe cei doi fii ai săi, Manase și Efraim. 2 I-au dat de știre lui Iacov și i-au spus: „Iată că fiul tău Iosif vine la tine.” Și Israel și-a adunat puterile și s-a așezat pe pat. 3 Iacov i-a zis lui Iosif: „Dumnezeul cel Atotputernic mi S-a arătat la Luz , în țara Canaan, și m-a binecuvântat. 4 El mi-a zis: «Te voi face să crești, te voi înmulți și voi face din tine o ceată de popoare; îi voi da țara aceasta seminței tale după tine, ca s-o stăpânească pentru totdeauna .» 5 Acum, cei doi fii care ți s-au născut în țara Egiptului înainte de venirea mea la tine, în Egipt, vor fi ai mei ; Efraim și Manase vor fi ai mei, ca și Ruben și Simeon. 6 Dar copiii pe care i-ai născut după ei vor fi ai tăi; ei vor purta numele fraților lor în partea lor de moștenire. 7 La întoarcerea mea din Padan, Rahela a murit pe drum lângă mine, în țara Canaan, la o depărtare bunicică de Efrata, și am îngropat-o acolo, pe drumul care duce la Efrata, sau Betleem.”
Binecuvântarea celor doi fii ai lui Iosif
8 Israel s-a uitat la fiii lui Iosif și a zis: „Cine sunt aceștia?” 9 Iosif i-a răspuns tatălui său: „Sunt fiii mei pe care mi i-a dat Dumnezeu aici.” Israel a zis: „Apropie-i, te rog, de mine, ca să-i binecuvântez !” 10 Ochii lui Israel erau îngreunați de bătrânețe, așa că nu mai putea să vadă. Iosif i-a apropiat de el, și Israel i-a sărutat și i-a îmbrățișat. 11 Israel i-a zis lui Iosif: „Nu credeam că am să-ți mai văd fața, și iată că Dumnezeu m-a făcut să-ți văd și sămânța.” 12 Iosif i-a dat laoparte de lângă genunchii tatălui său și s-a aruncat cu fața la pământ înaintea lui. 13 Apoi Iosif i-a luat pe amândoi, pe Efraim cu mâna dreaptă, la stânga lui Israel, și pe Manase cu mâna stângă, la dreapta lui Israel, și i-a adus aproape de el. 14 Israel și-a întins mâna dreaptă și a pus-o pe capul lui Efraim, care era cel mai tânăr, iar mâna stângă a pus-o pe capul lui Manase; înadins și-a încrucișat mâinile astfel, căci Manase era cel dintâi născut. 15 L-a binecuvântat pe Iosif și a zis: „Dumnezeul înaintea căruia au umblat părinții mei Avraam și Isaac, Dumnezeul care m-a călăuzit de când m-am născut până în ziua aceasta, 16 Îngerul care m-a izbăvit de orice rău, să-i binecuvânteze pe copiii aceștia! Ei să poarte numele meu și numele părinților mei Avraam și Isaac și să se înmulțească foarte mult în mijlocul țării!” 17 Lui Iosif nu i-a venit bine când a văzut că tatăl său își pune mâna dreaptă pe capul lui Efraim; de aceea, a apucat mâna tatălui său ca s-o ia de pe capul lui Efraim și s-o îndrepte pe al lui Manase. 18 Și Iosif i-a zis tatălui său: „Nu așa, tată, căci acela este cel întâi născut; pune-ți mâna dreaptă pe capul lui!” 19 Tatăl său n-a vrut, ci a zis: „Știu , fiule, știu; și el va ajunge un popor, și el va fi mare; dar fratele lui cel mai mic va fi mai mare decât el și sămânța lui va ajunge o ceată de neamuri.” 20 El i-a binecuvântat în ziua aceea și a zis: „Numele tău îl vor întrebuința israeliții când vor binecuvânta , zicând: «Dumnezeu să Se poarte cu tine cum S-a purtat cu Efraim și cu Manase!»” Și l-a pus astfel pe Efraim înaintea lui Manase. 21 Israel i-a zis lui Iosif: „Iată că în curând am să mor! Dar Dumnezeu va fi cu voi și vă va aduce înapoi în țara părinților voștri. 22 Îți dau mai mult decât fraților tăi – o parte pe care am luat-o din mâna amoriților cu sabia mea și cu arcul meu.”
© © Drepturi de autor British and Foreign Bible Society (BFBS) și Societatea Biblică Interconfesională din România (SBIR) 1924, 2023