bible – Societatea Biblică Interconfesională din România

Osândirea deosebirilor după înfățișare

1 Frații mei, să nu țineți credința Domnului nostru Isus Hristos, Domnul slavei, căutând la fața omului ! 2 Căci, de pildă, dacă intră în adunarea voastră un om cu un inel de aur și cu o haină strălucitoare și intră și un sărac îmbrăcat prost, 3 și voi puneți ochii pe cel ce poartă haina strălucitoare și-i ziceți: „Tu șezi în locul acesta bun!”, și apoi îi ziceți săracului: „Tu stai acolo în picioare!” sau: „Șezi jos la picioarele mele!”, 4 nu faceți voi oare o deosebire în voi înșivă și nu vă faceți voi judecători cu gânduri rele? 5 Ascultați, preaiubiții mei frați: nu i-a ales Dumnezeu pe cei ce sunt săraci în ochii lumii acesteia ca să-i facă bogați în credință și moștenitori ai Împărăției, pe care le-a făgăduit-o celor ce-L iubesc? 6 Și voi îl înjosiți pe cel sărac! Oare nu bogații vă asupresc și vă târăsc înaintea judecătoriilor? 7 Nu batjocoresc ei frumosul nume pe care-l purtați? 8 Dacă împliniți Legea împărătească, potrivit Scripturii: „Să-l iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți”, bine faceți! 9 Dar dacă aveți în vedere fața omului, faceți un păcat și sunteți osândiți de Lege ca niște călcători de Lege. 10 Căci cine păzește toată Legea, și greșește într-o singură poruncă, se face vinovat de toate. 11 Căci Cel ce a zis: „Să nu preacurvești” a zis și: „Să nu ucizi”. Acum, dacă nu preacurvești, dar ucizi, te faci călcător al Legii. 12 Să vorbiți și să lucrați ca niște oameni care au să fie judecați de o lege a slobozeniei: 13 căci judecata este fără milă pentru cel ce n-a avut milă, dar mila biruie judecata.

Credința fără fapte

14 Frații mei, ce-i folosește cuiva să spună că are credință, dacă n-are fapte? Poate oare credința aceasta să-l mântuiască? 15 Dacă un frate sau o soră sunt goi și lipsiți de hrana de toate zilele, 16 și unul dintre voi le zice: „Duceți-vă în pace, încălziți-vă și săturați-vă”, fără să le dea cele trebuincioase trupului, la ce i-ar folosi? 17 Tot așa, și credința, dacă n-are fapte, este moartă în ea însăși. 18 Dar va zice cineva: „Tu ai credința, și eu am faptele.” „Arată-mi credința ta fără fapte, și eu îți voi arăta credința mea din faptele mele!” 19 Tu crezi că Dumnezeu este unul, și bine faci, dar și dracii cred… și se înfioară. 20 Vrei dar să înțelegi, om nesocotit, că credința fără fapte este zadarnică? 21 Avraam, părintele nostru, n-a fost el socotit neprihănit prin fapte când l-a adus pe fiul său Isaac jertfă pe altar? 22 Vezi că credința lucra împreună cu faptele lui, și prin fapte credința a ajuns desăvârșită. 23 Astfel s-a împlinit Scriptura, care zice: „Avraam L-a crezut pe Dumnezeu, și i s-a socotit ca neprihănire”; și el a fost numit „prietenul lui Dumnezeu”. 24 Vedeți dar că omul este socotit neprihănit prin fapte, și nu numai prin credință. 25 Tot așa, curva Rahav n-a fost socotită și ea neprihănită prin fapte când i-a găzduit pe soli și i-a scos afară pe altă cale? 26 După cum trupul fără duh este mort, tot așa și credința fără fapte este moartă.

Iacov 2