Înmulțirea din nou a seminției lui Beniamin
1 Bărbații lui Israel juraseră la Mițpa, zicând: „Niciunul din noi să nu-și dea fata după un beniamit!” 2 Poporul a venit la Betel și a stat înaintea lui Dumnezeu până seara. Au ridicat glasul, au vărsat multe lacrimi 3 și au zis: „Doamne, Dumnezeul lui Israel, pentru ce s-a întâmplat așa ceva în Israel, să lipsească astăzi o seminție întreagă din Israel?” 4 A doua zi poporul s-a sculat dis-de-dimineață, a zidit acolo un altar și a adus arderi-de-tot și jertfe de mulțumire. 5 Copiii lui Israel au zis: „Cine dintre toate semințiile lui Israel nu s-a suit la adunare înaintea Domnului?” Căci făcuseră un jurământ mare împotriva oricui nu s-ar sui la Domnul, la Mițpa, și ziseseră: „Să fie pedepsit cu moartea!” 6 Copiilor lui Israel le părea rău de fratele lor Beniamin și ziceau: „Astăzi a fost nimicită o seminție din Israel. 7 Cum să le facem rost de neveste celor ce au rămas cu viață, fiindcă am jurat pe Domnul să nu le dăm fetele noastre de neveste?” 8 Ei au zis deci: „Este cineva dintre semințiile lui Israel care să nu se fi suit la Domnul, la Mițpa?” Și nimeni din Iabes din Galaad nu venise în tabără, la adunare. 9 Au făcut numărătoarea poporului, și nu era acolo niciunul dintre locuitorii din Iabes din Galaad. 10 Atunci adunarea a trimis împotriva lor douăsprezece mii de ostași, dându-le porunca aceasta: „Duceți-vă și treceți-i prin ascuțișul sabiei pe locuitorii din Iabes din Galaad, cu femeile și copiii! 11 Iată ce să faceți: să nimiciți cu desăvârșire orice bărbat și orice femeie care a cunoscut împreunarea cu un bărbat.” 12 Au găsit între locuitorii din Iabes din Galaad patru sute de fete fecioare, care nu se culcaseră cu un bărbat, și le-au adus în tabără la Silo , care este în țara Canaanului. 13 Toată adunarea a trimis soli să le vorbească fiilor lui Beniamin care erau la stânca Rimon și să le vestească pacea. 14 În timpul acela beniamiții s-au întors și li s-au dat de neveste acelea pe care le lăsaseră cu viață din femeile din Iabes din Galaad. Dar nu erau destule. 15 Poporului îi părea rău de Beniamin, căci Domnul făcuse o spărtură în semințiile lui Israel. 16 Bătrânii adunării au zis: „Cum să facem rost de neveste pentru cei rămași, căci femeile lui Beniamin au fost nimicite?” 17 Și au zis: „Cei ce au mai rămas din Beniamin să-și păstreze moștenirea, ca să nu se șteargă o seminție din Israel. 18 Dar noi nu putem să le dăm pe fetele noastre după ei, căci copiii lui Israel au jurat, zicând: «Blestemat să fie cine îi va da o nevastă unui beniamit!»” 19 Și au zis: „Iată, în fiecare an este o sărbătoare a Domnului la Silo, care este la miazănoapte de Betel, la răsăritul drumului care suie din Betel la Sihem și la miazăzi de Lebona.” 20 Apoi le-au dat următoarea poruncă fiilor lui Beniamin: „Duceți-vă și stați la pândă în vii! 21 Uitați-vă și, când le veți vedea pe fetele din Silo ieșind să joace , să ieșiți din vii, să vă luați fiecare câte o nevastă dintre fetele din Silo și să vă duceți în țara lui Beniamin. 22 Dacă părinții sau frații lor vor veni să se plângă la noi, le vom spune: «Dați-ni-le nouă, căci n-am luat câte o nevastă de fiecare în război! Nu voi li le-ați dat: numai atunci ați fi vinovați.»” 23 Fiii lui Beniamin au făcut așa: și-au luat neveste, după numărul lor, dintre jucătoarele pe care le-au răpit, apoi au plecat și s-au întors în moștenirea lor; au zidit iarăși cetățile și au locuit acolo. 24 Și, în același timp, copiii lui Israel au plecat de acolo fiecare în seminția lui și în familia lui și s-a întors fiecare în moștenirea lui. 25 Pe vremea aceea nu era împărat în Israel: fiecare făcea ce-i plăcea.
© © Drepturi de autor British and Foreign Bible Society (BFBS) și Societatea Biblică Interconfesională din România (SBIR) 1924, 2023