Năvală de lăcuste
1 Cuvântul Domnului care i-a fost spus lui Ioel, fiul lui Petuel:
2 Ascultați lucrul acesta, bătrâni! Și luați seama, toți locuitorii țării! S-a întâmplat așa ceva pe vremea voastră sau pe vremea părinților voștri? 3 Povestiți-le copiilor voștri despre lucrul acesta, și copiii voștri să le povestească copiilor lor, iar copiii lor să-i povestească neamului de oameni care va urma! 4 Ce a lăsat nemâncat lăcusta gazam a mâncat lăcusta arbeh, ce a lăsat lăcusta arbeh a mâncat lăcusta ielec, ce a lăsat lăcusta ielec a mâncat lăcusta hasil. 5 Treziți-vă, bețivilor, și plângeți! Văitați-vă, toți cei ce beți vin, căci vi s-a luat mustul de la gură! 6 Căci în țara mea a năvălit un popor puternic și fără număr, cu dinți de leu și măsele de leoaică. 7 Mi-a pustiit via; mi-a făcut bucăți smochinul, l-a jupuit de coajă și l-a trântit jos; mlădițele de viță au ajuns albe. 8 Bocește-te ca fecioara încinsă cu un sac după bărbatul tinereții ei! 9 Au încetat darurile de mâncare și jertfele de băutură din Casa Domnului; preoții, slujitorii Domnului, jelesc. 10 Câmpia este pustiită, pământul , întristat, căci grâul este nimicit, mustul a secat, untdelemnul nu mai este. 11 Înmărmuriți , plugari, văitați-vă, vieri, din pricina grâului și a orzului, căci bucatele de pe câmp sunt pierdute! 12 Via este prăpădită, smochinul este veștejit, rodiul, finicul, mărul, toți pomii de pe câmp s-au uscat… Și s-a dus bucuria de la copiii oamenilor. 13 Încingeți-vă , preoți, și plângeți! Bociți-vă, slujitori ai altarului; veniți și petreceți noaptea îmbrăcați cu saci, slujitori ai Dumnezeului meu! Căci au încetat darurile de mâncare și jertfele de băutură din Casa Dumnezeului vostru. 14 Vestiți un post, chemați o adunare de sărbătoare ; strângeți-i pe bătrâni, pe toți locuitorii țării, în Casa Domnului, Dumnezeului vostru, și strigați către Domnul! 15 Vai, ce zi! Da, ziua Domnului este aproape, vine ca o pustiire de la Cel Atotputernic. 16 Nu s-a prăpădit hrana sub ochii noștri? Și n-au pierit bucuria și veselia din Casa Dumnezeului nostru? 17 S-au uscat semințele sub bulgări; grânarele stau goale, hambarele sunt stricate, căci s-a stricat semănătura. 18 Cum gem vitele! Cirezile de boi umblă buimace, căci nu mai au pășune; chiar și turmele de oi suferă. 19 Către Tine, Doamne, strig, căci a mâncat focul izlazurile pustiei, și para focului a pârlit toți copacii de pe câmp. 20 Chiar și fiarele câmpului se îndreaptă doritoare către Tine, căci au secat pâraiele și a mâncat focul izlazurile pustiei.