PSALMUL 84
Către mai-marele cântăreților. De cântat pe ghitit. Un psalm al fiilor lui Core
1 Cât de plăcute sunt locașurile Tale,
Doamne al Oștirilor!
2 Sufletul meu suspină și tânjește de dor după curțile Domnului,
inima și carnea mea strigă către Dumnezeul cel viu.
3 Până și pasărea își găsește o casă acolo,
și rândunica – un cuib unde își pune puii…
Ah, altarele Tale, Doamne al Oștirilor,
Împăratul meu și Dumnezeul meu!
4 Ferice de cei ce locuiesc în Casa Ta,
căci ei tot mai pot să Te laude! (Oprire)
5 Ferice de cei ce-și pun tăria în Tine,
în a căror inimă locuiește încrederea!
6 Când străbat aceștia Valea Plângerii , o prefac într-un loc plin de izvoare,
și ploaia timpurie o acoperă cu binecuvântări.
7 Ei merg din putere în putere
și se înfățișează înaintea lui Dumnezeu în Sion.
8 Doamne, Dumnezeul Oștirilor, ascultă rugăciunea mea!
Ia aminte, Dumnezeule al lui Iacov! (Oprire)
9 Tu, care ești scutul nostru, vezi, Dumnezeule ,
și privește fața unsului Tău!
10 Căci mai mult face o zi în curțile Tale decât o mie în altă parte;
eu vreau mai bine să stau în pragul Casei Dumnezeului meu
decât să locuiesc în corturile răutății.
11 Căci Domnul Dumnezeu este un soare și un scut ,
Domnul dă îndurare și slavă
și nu-i lipsește de niciun bine pe cei ce duc o viață fără prihană.
12 Doamne al Oștirilor,
ferice de omul care se încrede în Tine!