David află de moartea lui Saul
1 După moartea lui Saul, David s‑a întors de la înfrângerea amaleciților și a rămas la Țiclag două zile. 2 A treia zi, iată că vine un om din tabăra lui Saul, cu hainele sfâșiate și cu țărână presărată pe cap. Când a ajuns la David, a căzut cu fața la pământ și s-a închinat. 3 David i‑a zis: „De unde vii?” Și el i‑a răspuns: „Am scăpat din tabăra lui Israel.” 4 David i‑a zis: „Ce s‑a întâmplat? Povestește‑mi, te rog!” Și el a răspuns: „Poporul a fugit de pe câmpul de luptă și din popor au căzut și au murit mulți; Saul și fiul său Ionatan au murit și ei.” 5 David i‑a zis tânărului care‑i adusese vești: „De unde știi că Saul și fiul său Ionatan au murit?” 6 Tânărul care‑i adusese vești i‑a răspuns: „S‑a întâmplat să fiu pe muntele Ghilboa și, iată, Saul se rezema în suliță, iar carele și călăreții erau aproape să‑l ajungă. 7 Atunci s‑a întors, m‑a văzut și m‑a strigat. Eu am zis: «Iată‑mă!» 8 El mi‑a zis: «Cine ești?», iar eu i-am răspuns: «Sunt un amalecit.» 9 Și el mi‑a zis: «Apropie‑te și omoară‑mă, căci m‑a cuprins amețeala, deși sunt încă plin de viață!» 10 M‑am apropiat de el și l‑am omorât , știind că, odată căzut, n‑ar mai fi rămas în viață. I‑am luat coroana de pe cap și brățara de pe braț și i le‑am adus aici domnului meu.”
11 David și‑a apucat hainele și le‑a sfâșiat , iar toți oamenii care erau cu el au făcut la fel. 12 Au jelit, au plâns și au postit până seara din pricina lui Saul, a fiului său Ionatan, a poporului DOMNULUI și a casei lui Israel, deoarece căzuseră uciși de sabie. 13 David i‑a zis tânărului care‑i adusese vești: „De unde ești?” Și el a răspuns: „Sunt fiul unui străin, al unui amalecit.” 14 David i‑a zis: „Cum de nu ți‑a fost frică să ridici mâna și să‑l omori pe unsul DOMNULUI?” 15 Apoi David l‑a chemat pe unul dintre oamenii săi și i‑a zis: „Apropie‑te și lovește‑l!” El l‑a lovit, și amalecitul a murit. 16 David i‑a zis: „Sângele tău să cadă asupra capului tău, căci gura ta a mărturisit împotriva ta, când ai zis: «Eu l‑am omorât pe unsul DOMNULUI»!”
Cântarea de jale a lui David pentru Saul și Ionatan
17 David a compus o cântare de jale pentru Saul și pentru fiul său Ionatan. 18 A poruncit ca fiii lui Iuda s-o învețe. Este numită Bocetul arcului și se află scrisă în Cartea celui drept .
19 „Fala ta, Israele,
zace ucisă pe înălțimile tale!
Cum au căzut vitejii!
20 Nu dați de știre în Gat,
nu duceți vestea pe ulițele Așchelonului,
ca să nu se bucure fetele filistenilor,
ca să nu tresalte fetele celor necircumciși .
21 Munți din Ghilboa,
rouă și ploaie să nu mai cadă peste voi
sau peste ogoarele din care se strânge ofranda!
Căci acolo au fost pângărite
scuturile vitejilor;
pe scutul lui Saul
untdelemnul nu mai ajunge .
22 De la sângele celor uciși,
de la grăsimea celor viteji,
arcul lui Ionatan
nu dădea înapoi,
iar sabia lui Saul
nu se-ntorcea deșartă.
23 Saul și Ionatan, cei iubiți și plăcuți,
nedespărțiți în timpul vieții și în ceasul morții,
erau mai iuți decât vulturii,
mai tari decât leii.
24 Fiice ale lui Israel, jeliți‑l pe Saul,
cel ce vă îmbrăca în stacojiu și haine fine,
care punea podoabe de aur pe hainele voastre!
25 Cum au căzut vitejii
în mijlocul luptei!
Ionatan zace ucis pe înălțimile tale!
26 Mă doare sufletul după tine,
frate Ionatane!
Cât de drag îmi erai;
dragostea ta pentru mine era mai minunată
decât dragostea femeilor.
27 Cum au căzut vitejii!
Cum li s‑au pierdut armele de război!”
Vestea morții lui Saul și a lui Ionatan
1 După moartea lui Saul, David se întorsese de la înfrângerea amalekiților și se afla în Țiklag de două zile. 2 A treia zi a venit un bărbat din tabăra lui Saul, cu hainele sfâșiate și cu țărână pe cap. Când a ajuns la David, s-a aruncat la pământ și s-a închinat.
3 David l-a întrebat:
‒ De unde vii?
El i-a răspuns:
‒ Am scăpat din tabăra lui Israel.
4 David i-a zis:
‒ Spune-mi, te rog, ce s-a întâmplat?
El a răspuns:
‒ Oamenii au fugit de pe câmpul de luptă și mulți dintre ei au murit. Saul și fiul său Ionatan au murit și ei.
5 David l-a întrebat pe tânărul care l-a înștiințat:
‒ De unde știi că Saul și fiul său Ionatan au murit?
6 Tânărul care l-a înștiințat a răspuns:
‒ S-a întâmplat să mă aflu pe muntele Ghilboa, unde l-am văzut pe Saul, sprijinit pe sulița sa, în timp ce carele și călăreții îl ajungeau din urmă.
7 Când Saul s-a uitat în urmă și m-a văzut, m-a chemat, iar eu i-am răspuns:
‒ Iată-mă!
8 El m-a întrebat:
‒ Cine ești?
Eu i-am răspuns:
‒ Sunt amalekit.
9 Atunci el mi-a zis:
‒ Stai în dreptul meu și omoară-mă, căci, deși mai este viață în mine, m-a apucat amețeala.
10 Așadar, am stat în dreptul lui și l-am omorât, deoarece știam că nu va mai trăi în urma căderii sale. I-am luat apoi coroana de pe cap și brățara de la braț și le-am adus aici stăpânului meu.
11 Atunci David și-a apucat hainele și le-a sfâșiat, iar toți bărbații care erau cu el au făcut același lucru. 12 Au jelit, au plâns și au postit până seara pentru Saul, pentru fiul său Ionatan, pentru poporul Domnului și pentru Casa lui Israel, căci au căzut loviți de sabie.
13 Apoi David l-a întrebat pe tânărul care i-a adus veștile:
‒ De unde ești?
El i-a răspuns:
‒ Sunt fiul unui străin, un amalekit.
14 Atunci David i-a zis:
‒ Cum de nu te-ai temut să-ți ridici mâna ca să-l dobori pe unsul Domnului?
15 Apoi David l-a chemat pe unul dintre tinerii lui și i-a zis:
‒ Apropie-te și omoară-l!
El l-a lovit și acesta a murit.
16 David i-a zis:
‒ Sângele tău să fie asupra capului tău, căci gura ta a mărturisit împotriva ta când ai zis: „L-am omorât pe unsul Domnului“.
Cântarea de jale a lui David
17 David a cântat această cântare de jale despre Saul și despre Ionatan, fiul acestuia, 18 și le-a cerut fiilor lui Iuda să învețe această Cântare a Arcului (iată că ea se află scrisă în „Cartea lui Iașar“ ):
19 „Gloria ta, Israel, zace ucisă pe înălțimile tale.O, cum au căzut vitejii!20 Nu spuneți lucrul acesta în Gatși nu-l vestiți pe străzile Așchelonului,ca nu cumva să se bucure fetele filistenilor,ca nu cumva să strige de bucurie fetele celor necircumciși.21 O, munți ai Ghilboei!Să nu mai fie nici rouă și nici ploaie peste voi,și nici câmpii pentru darurile de mâncare!Căci acolo a fost profanat scutul vitejilor,scutul lui Saul, care nu mai este uns cu ulei.
22 De la sângele celor uciși,de la grăsimea vitejilor,arcul lui Ionatan nu dădea înapoi,iar sabia lui Saul nu se învârtea în gol.23 Saul și Ionatan,care, în viață, s-au iubit și s-au plăcut,nici măcar în moarte n-au fost despărțiți.Erau mai iuți decât vulturiiși mai puternici decât leii.
24 Voi, fete ale lui Israel, plângeți-l pe Saul,pe cel care vă îmbrăca în haine stacojii și cu mult fast,pe cel care vă împodobea hainele cu ornamente de aur.
25 Ah, cum au căzut vitejii în mijlocul luptei!Ionatan zace ucis pe înălțimile tale.26 Sunt mâhnit din cauza ta, frate Ionatan!Mi-ai fost atât de drag!Dragostea ta pentru mine a fost minunată,mai minunată chiar decât dragostea femeilor.
27 O, cum au căzut vitejiiși cum au fost distruse armele!“.