Pavel, la Tesalonic
1 După ce au trecut prin Amfipolis și Apolonia, au venit la Tesalonic, unde era o sinagogă a iudeilor. 2 După obiceiul său, Pavel a intrat acolo și trei sabate la rând a vorbit cu ei din Scripturi, 3 explicând și dovedind că Hristosul trebuia să pătimească și să învie din morți. „Acesta este Hristosul: Isus, Cel pe care vi‑L vestesc eu”, zicea el . 4 Unii dintre ei, o mare mulțime de greci temători de Dumnezeu și nu puține femei cu vază, au crezut și au trecut de partea lui Pavel și a lui Sila . 5 Dar iudeii [care nu crezuseră], plini de invidie, au adunat de prin târg niște oameni de nimic, au făcut o gloată și au stârnit cetatea. S‑au năpustit asupra casei lui Iason și‑i căutau pe Pavel și pe Sila ca să‑i aducă înaintea poporului. 6 Negăsindu‑i pe ei, i‑au târât pe Iason și pe câțiva frați înaintea cârmuitorilor cetății, strigând: „Acești oameni , care au întors pe dos lumea, au venit și aici, 7 iar Iason i‑a găzduit. Ei toți lucrează împotriva poruncilor cezarului și spun că este un alt împărat: Isus.” 8 Iudeii au tulburat mulțimea și pe conducătorii cetății, care au auzit aceste cuvinte . 9 Conducătorii , după ce au luat o garanție în bani de la Iason și de la ceilalți, le‑au dat drumul.
Pavel și Sila, la Bereea
10 Frații i‑au trimis îndată pe Pavel și pe Sila noaptea la Bereea. Când au ajuns, au intrat în sinagoga iudeilor. 11 Aceștia erau mai deschiși la minte decât cei din Tesalonic. Au primit cuvântul cu toată bunăvoința și cercetau Scripturile în fiecare zi ca să vadă dacă lucrurile erau așa cum li se spunea . 12 Mulți dintre ei și dintre greci – femei cu vază și bărbați – au crezut. 13 Dar iudeii din Tesalonic, când au aflat că prin Pavel Cuvântul lui Dumnezeu a fost vestit și în Bereea, s‑au dus acolo ca să stârnească și să tulbure mulțimile. 14 Atunci, frații l‑au trimis îndată pe Pavel spre mare, iar Sila și Timotei au rămas acolo. 15 Însoțitorii lui Pavel l‑au dus până la Atena; apoi au plecat, ducându‑le poruncă lui Sila și lui Timotei să vină la el cât mai curând.
Pavel, la Atena. Cuvântarea din Areopag
16 În timp ce îi aștepta în Atena, Pavel era tot mai indignat în duhul său când vedea că cetatea era plină de idoli. 17 În sinagogă stătea de vorbă cu iudeii și cu grecii temători de Dumnezeu, iar în piață discuta în fiecare zi cu cei ce erau acolo. 18 Câțiva dintre filozofii epicurieni și stoici au intrat în vorbă cu el. Unii ziceau: „Ce vrea să spună palavragiul acesta?” Alții răspundeau : „Pare a fi vestitorul unor zei străini”, fiindcă propovăduia despre Isus și despre înviere. 19 Atunci l‑au luat, l‑au dus în Areopag și i‑au zis: „Putem să știm ce este această învățătură nouă despre care vorbești tu? 20 Căci suntem nedumeriți de ceea ce ne aud urechile. Vrem să știm ce înseamnă aceste lucruri.” 21 Toți atenienii și străinii stabiliți în cetate nu‑și petreceau timpul altfel decât spunând sau ascultând ceva nou.
22 Pavel s‑a ridicat în mijlocul Areopagului și a zis: „Bărbați atenieni! În toate privințele vă găsesc foarte religioși. 23 Străbătând cetatea și privind locurile voastre de închinare, am găsit și un altar pe care este scris: «Unui dumnezeu necunoscut». Pe Acesta, pe care voi Îl venerați fără să‑L cunoașteți, vi‑L vestesc eu. 24 Dumnezeul care a făcut lumea și tot ce cuprinde ea este Domnul cerului și al pământului; El nu locuiește în temple făcute de mâini omenești , 25 nici nu este slujit de mâini omenești, ca și când ar avea nevoie de ceva; căci El le dă tuturor viață, suflare și toate lucrurile . 26 El a făcut dintr‑unul singur toate neamurile de oameni, ca să locuiască pe toată fața pământului; le‑a rânduit vremuri și a pus hotare locuirii lor, 27 ca ei să‑L caute pe Dumnezeu și chiar și bâjbâind să‑L găsească, deși nu este departe de niciunul dintre noi.
28 În El trăim, ne mișcăm și existăm, precum a zis și unul dintre poeții voștri:
«Din neamul Lui suntem și noi...»
29 Așadar, fiindcă suntem din neam de Dumnezeu, nu se cade să credem că dumnezeirea este asemănătoare cu aurul, cu argintul sau cu piatra, chip făurit după meșteșugul și închipuirea omului. 30 Dumnezeu trece cu vederea vremurile de neștiință, dar poruncește acum tuturor oamenilor de pretutindeni să se pocăiască, 31 fiindcă a stabilit o zi în care va judeca lumea cu dreptate prin Omul pe care L‑a rânduit și despre care a dat tuturor mărturie neîndoielnică prin faptul că L‑a înviat din morți…”
32 Când au auzit despre învierea morților, unii au început să‑l ia în râs, iar alții i‑au zis: „Cu privire la aceasta te vom asculta altădată.” 33 Așa că Pavel a plecat din mijlocul lor. 34 Totuși, unii au trecut de partea lui și au crezut; printre aceștia erau Dionisie, areopagitul, o femeie cu numele Damaris și alții împreună cu ei.
În Tesalonic
1 Au trecut prin Amfipolis și Apolonia și au venit în Tesalonic, unde se afla o sinagogă a iudeilor. 2 Așa cum obișnuia, Pavel a intrat în sinagogă și, de-a lungul a trei zile de Sabat, a discutat cu ei din Scripturi, 3 explicând și dovedind cu privire la Cristos că trebuia să sufere și să învie dintre cei morți și spunând : „Acest Isus, pe Care vi-L vestesc eu, este Cristosul!“. 4 Unii dintre ei, precum și o mare mulțime de greci devotați și nu puține femei de seamă, au fost convinși și li s-au alăturat lui Pavel și Silas. 5 Dar iudeii au devenit invidioși și, luând de prin piețe niște oameni răi, au format o gloată și au instigat cetatea. Au venit la casa lui Iason și i-au căutat pe Pavel și pe Silas ca să-i aducă afară la mulțime. 6 Pentru că nu i-au găsit, l-au târât pe Iason și pe alți câțiva frați înaintea conducătorilor cetății, strigând: „Cei care au răscolit lumea au venit și aici, 7 iar Iason i-a primit ca oaspeți! Toți aceștia lucrează împotriva decretelor lui Cezar, spunând că există un alt Împărat: Isus“. 8 Când mulțimea și magistrații au auzit aceste lucruri, s-au tulburat. 9 Apoi, după ce au primit de la Iason și de la ceilalți o garanție, le-au dat drumul.
În Bereea
10 Imediat ce s-a înnoptat, frații i-au trimis pe Pavel și pe Silas la Bereea. Când au sosit, s-au dus la sinagoga iudeilor. 11 Aceștia aveau un caracter mai ales decât cei din Tesalonic. Au primit Cuvântul cu mare entuziasm și cercetau Scripturile în fiecare zi, ca să vadă dacă lucrurile stăteau astfel. 12 Mulți dintre ei au crezut, inclusiv niște femei influente, de origine greacă, și nu puțini bărbați. 13 Însă, când iudeii din Tesalonic au aflat că Pavel a vestit Cuvântul lui Dumnezeu și în Bereea, au venit acolo ca să agite și să tulbure mulțimile. 14 Atunci frații l-au trimis imediat pe Pavel către mare, iar Silas și Timotei au rămas acolo. 15 Cei ce îl însoțeau pe Pavel l-au condus până la Atena. Apoi, după ce au primit o poruncă potrivit căreia Silas și Timotei trebuiau să vină cât mai repede la Pavel , au plecat înapoi .
În Atena
16 În timp ce Pavel îi aștepta în Atena, i s-a înfuriat duhul în el când a văzut că cetatea era plină de idoli. 17 Prin urmare, a început să poarte discuții în sinagogă cu iudeii și cu cei devotați lui Dumnezeu , iar în piață, în fiecare zi, cu cei ce se aflau pe acolo. 18 Unii dintre filozofii epicurieni și stoici au început să discute cu el.
Unii ziceau:
‒ Ce vrea să spună și palavragiul acesta?
Alții ziceau:
‒ Se pare că este un predicator al unor divinități străine!
Căci el vestea Evanghelia despre Isus și despre înviere.
19 Prin urmare, l-au luat și l-au dus la Areopag, zicând:
‒ Putem ști care este această învățătură nouă pe care o prezinți? 20 Căci tu ne aduci la cunoștință niște lucruri ciudate. Vrem deci să știm ce înseamnă acestea!
21 Toți atenienii și străinii care locuiau acolo nu-și petreceau timpul cu nimic altceva decât să spună sau să asculte ceva nou.
22 Pavel a stat în mijlocul Areopagului și a zis:
‒ Bărbați atenieni, în toate privințele văd că sunteți foarte religioși. 23 Căci, în timp ce treceam prin cetate și mă uitam la obiectele voastre de închinare, am găsit și un altar pe care era scris:
„Unui Dumnezeu Necunoscut“ .Ei bine, ceea ce voi respectați fără să cunoașteți, aceea vă vestesc eu! 24 Dumnezeul Care a făcut lumea și tot ce este în ea este Domnul cerului și al pământului; El nu locuiește în temple făcute de mâini 25 și nu este slujit de mâini omenești, ca și când ar avea nevoie de ceva, El, Care dă tuturor viață, suflare și toate lucrurile. 26 Dintr-un singur om , El a făcut fiecare neam de oameni, ca ei să locuiască pe toată fața pământului, hotărând anumite vremuri și stabilind granițele locuinței lor, 27 pentru ca ei să-L caute pe Dumnezeu și, poate, să-L și găsească, în timp ce bâjbâie după El, cu toate că nu este departe de niciunul dintre noi. 28 „Căci în El trăim, ne mișcăm și existăm“; sau , așa cum au spus și unii dintre poeții voștri: „Căci și noi suntem din neamul Lui“.
29 Deci, fiindcă suntem din neamul lui Dumnezeu, n-ar trebui să credem că dumnezeirea este asemenea aurului sau a argintului sau a pietrei, așadar o imagine făcută prin abilitatea și gândirea omului. 30 Dumnezeu a trecut cu vederea vremurile de ignoranță și poruncește acum tuturor oamenilor, de pretutindeni, să se pocăiască, 31 pentru că a hotărât o zi în care urmează să judece lumea cu dreptate, prin Omul pe Care L-a desemnat pentru aceasta, dându-le o dovadă tuturor despre aceasta prin faptul că L-a înviat dintre cei morți!
32 Când au auzit ei despre învierea dintre cei morți, unii au început să-și bată joc, dar alții au zis:
‒ Te vom asculta și altă dată cu privire la aceasta!
33 Atunci, Pavel a ieșit din mijlocul lor. 34 Însă unii dintre ei i s-au alăturat și au crezut. Între ei era și Dionisie areopagitul, o femeie pe nume Damaris și alții împreună cu ei.