1 Dar un om numit Anania, împreună cu Safira, soția lui, a vândut un ogor 2 și a păstrat o parte din preț cu știrea soției lui. Apoi a adus cealaltă parte și a pus‑o la picioarele apostolilor. 3 Petru i‑a zis: „Anania, de ce ți‑a umplut Satana inima ca să‑L minți pe Duhul Sfânt și să păstrezi o parte din prețul ogorului? 4 Dacă nu‑l vindeai, nu rămânea al tău? Și după ce l‑ai vândut, nu rămâneau banii în stăpânirea ta? Cum de ți‑ai pus în gând să faci acest lucru? Nu pe oameni i‑ai mințit, ci pe Dumnezeu.” 5 Când a auzit aceste cuvinte, Anania a căzut și și‑a dat sufletul. O mare frică i‑a cuprins pe toți cei ce ascultau aceste lucruri . 6 Tinerii s‑au ridicat, l‑au acoperit, l‑au dus afară și l‑au îngropat.
7 Cam după trei ceasuri a intrat și soția lui, fără să știe ce se întâmplase. 8 Petru i‑a zis: „Spune‑mi, cu atât ați vândut ogorul?” Ea a răspuns: „Da, cu atât.” 9 Atunci, Petru i‑a zis: „Cum de v‑ați învoit să‑L ispitiți pe Duhul Domnului? Iată, picioarele celor ce l‑au îngropat pe bărbatul tău sunt la ușă și te vor duce și pe tine!” 10 Ea a căzut dintr‑odată la picioarele lui și și‑a dat sufletul. Când au intrat tinerii, au găsit‑o moartă; au scos‑o afară și au îngropat‑o lângă bărbatul ei. 11 O mare frică a cuprins toată biserica și pe toți cei ce au auzit aceste lucruri .
Lucrarea apostolilor
12 Prin mâinile apostolilor se făceau multe semne și minuni în popor. Fiind toți într‑un cuget, se adunau în Porticul lui Solomon 13 și niciunul dintre ceilalți nu cuteza să li se alăture; dar poporul îi lăuda mult. 14 Mulțimea celor ce credeau în Domnul, bărbați și femei, se mărea tot mai mult, 15 încât îi scoteau pe bolnavi pe ulițe și îi puneau pe paturi și pe rogojini, pentru ca, atunci când avea să treacă Petru, măcar umbra lui să se oprească peste vreunul dintre ei. 16 Se adunau la Ierusalim și mulțimi din cetățile vecine, aducând bolnavi și oameni chinuiți de duhuri necurate, și toți se vindecau.
Întemnițarea și eliberarea apostolilor
17 Atunci , marele‑preot și toți cei ce erau împreună cu el, adică gruparea saducheilor, s‑au ridicat plini de invidie, 18 au pus mâna pe apostoli și i‑au aruncat în temniță. 19 Dar în timpul nopții, un înger al Domnului a deschis ușile temniței, i‑a scos afară și le‑a zis: 20 „Mergeți, stați în Templu și vestiți poporului toate cuvintele acestei Vieți!” 21 Când au auzit ei , au intrat dis‑de‑dimineață în Templu și au început să dea învățătură. Marele‑preot și cei ce erau cu el au venit, au adunat Sinedriul, adică sfatul bătrânilor fiilor lui Israel, și au trimis la temniță să‑i aducă pe apostoli . 22 Când au sosit gărzile, nu i‑au găsit în temniță. S‑au întors și au dat de veste, 23 zicând: „Temnița am găsit‑o bine încuiată și pe paznici stând în picioare la uși, dar când am deschis, n‑am găsit pe nimeni înăuntru!” 24 Auzind aceste cuvinte, căpitanul gărzii Templului și preoții de seamă au rămas uimiți și se întrebau cum s‑a putut întâmpla așa ceva. 25 Cineva a venit și le‑a dat de veste: „Iată, oamenii pe care i‑ați aruncat în temniță stau în Templu și dau învățătură poporului!” 26 Atunci, căpitanul gărzii Templului a mers cu străjerii ca să‑i aducă, dar nu cu forța, căci se temeau să nu fie uciși cu pietre de popor.
27 După ce i‑au adus, i‑au pus înaintea Sinedriului, iar marele‑preot i‑a întrebat, 28 zicând: „Nu v‑am poruncit noi cu tărie să nu dați învățătură în numele acesta? Și iată că voi ați umplut Ierusalimul cu învățătura voastră și vreți să aruncați asupra noastră sângele acestui om!” 29 Drept răspuns, Petru și apostolii au zis: „Trebuie să ascultăm mai degrabă de Dumnezeu decât de oameni! 30 Dumnezeul părinților noștri L‑a înviat pe Isus, pe care voi L‑ați omorât atârnându‑L pe lemn. 31 Pe El Dumnezeu L‑a înălțat la dreapta Lui ca Întemeietor și Mântuitor , ca să‑i dea lui Israel pocăința și iertarea păcatelor. 32 Noi suntem martori ai acestor lucruri, ca și Duhul Sfânt, pe care Dumnezeu L‑a dat celor ce I se supun.”
33 Când au auzit aceasta , ei s‑au mâniat cumplit și voiau să‑i omoare. 34 Dar un fariseu numit Gamaliel , un învățător al Legii prețuit de tot poporul, s‑a ridicat în Sinedriu și a poruncit să‑i scoată pe oameni afară pentru câtva timp. 35 Apoi a zis: „Bărbați israeliți, luați seama la ce aveți de gând să faceți cu oamenii aceștia! 36 Căci nu demult s‑a arătat Teuda, care zicea că este cineva și căruia i s‑au alăturat cam patru sute de bărbați. El a fost omorât și toți cei ce se încredeau în el au fost risipiți și s‑a ales praful de ei. 37 După el s‑a ridicat Iuda Galileeanul, pe vremea recensământului, și a atras mult popor de partea lui. A pierit și el, iar toți cei ce se încredeau în el au fost risipiți. 38 De aceea, vă zic: depărtați‑vă de oamenii aceștia și lăsați‑i! Dacă planul sau lucrul aceasta este de la oameni, va fi nimicit; 39 dar dacă este de la Dumnezeu, nu‑l veți putea nimici. Nu cumva să vă treziți luptând împotriva lui Dumnezeu!” Ei l‑au ascultat. 40 Și după ce i‑au chemat pe apostoli, i‑au bătut , le‑au poruncit să nu mai vorbească în Numele lui Isus și le‑au dat drumul. 41 Apostolii au plecat din fața Sinedriului, bucurându‑se că au fost învredniciți să fie înjosiți pentru Numele Lui . 42 Și în fiecare zi, în Templu și în case, nu încetau să‑i învețe pe oameni și să‑L vestească pe Isus ca Hristos.
Ananias și Safira
1 Dar un om pe nume Ananias, a vândut o proprietate împreună cu soția lui, Safira, 2 și a păstrat pentru sine o parte din preț, cu știrea soției lui. Apoi a adus cealaltă parte și a pus-o la picioarele apostolilor. 3 Petru i-a zis: „Ananias, de ce ți-a umplut Satan inima ca să-L minți pe Duhul Sfânt, păstrând pentru tine o parte din prețul terenului? 4 Dacă rămânea nevândut, nu rămânea el al tău? Și, după ce a fost vândut, nu erau banii la dispoziția ta? De ce ai pus la cale acest lucru în inima ta? Nu pe oameni i-ai mințit, ci pe Dumnezeu!“.
5 Când a auzit Ananias aceste cuvinte, a căzut și și-a dat suflarea. O mare frică i-a cuprins pe toți cei ce auziseră aceste lucruri . 6 Cei tineri s-au ridicat, l-au învelit, l-au scos afară și l-au înmormântat.
7 Cam după trei ore, a intrat și soția lui, fără să știe ce se întâmplase.
8 Petru a întrebat-o:
‒ Spune-mi, cu atât ați vândut terenul?
Ea i-a răspuns:
‒ Da, cu atât.
9 Atunci Petru i-a zis:
‒ De ce v-ați înțeles între voi să-L puneți la încercare pe Duhul Domnului? Iată, picioarele celor ce l-au înmormântat pe soțul tău sunt la ușă și te vor duce și pe tine!
10 Atunci ea a căzut deodată la picioarele lui și și-a dat suflarea. Când au intrat tinerii, au găsit-o moartă; ei au dus-o afară și au înmormântat-o lângă soțul ei. 11 O mare frică a cuprins toată biserica și pe toți cei ce auziseră aceste lucruri.
Prin apostoli se fac semne și minuni
12 Prin mâinile apostolilor se făceau multe semne și minuni în popor. Toți se adunau în același gând în Porticul lui Solomon 13 și niciunul din ceilalți nu îndrăznea să li se alăture, deși poporul îi lăuda foarte mult. 14 Totuși, numărul celor ce credeau în Domnul, o mulțime de bărbați și femei, se mărea tot mai mult. 15 Oamenii îi scoteau chiar și pe străzi pe cei neputincioși și-i puneau pe tărgi și pe așternuturi, pentru ca, atunci când trecea Petru, măcar umbra lui să cadă peste vreunul dintre ei. 16 Mulțimea se aduna și din cetățile din jurul Ierusalimului, aducându-i pe cei bolnavi și pe cei chinuiți de duhuri necurate. Și toți erau vindecați.
Apostolii persecutați
17 Însă marele preot și toți cei ce erau împreună cu el, adică gruparea saducheilor, s-au ridicat plini de invidie, 18 au pus mâna pe apostoli și i-au aruncat în închisoarea publică. 19 Dar un înger al Domnului a deschis ușile închisorii în timpul nopții, i-a condus afară și le-a zis: 20 „Duceți-vă, stați în Templu și spuneți poporului toate cuvintele Vieții acesteia!“.
21 Auzind ei aceasta , au intrat în Templu dis-de-dimineață și au început să-i învețe pe oameni.
Când a sosit marele preot și cei ce erau împreună cu el, au convocat Sinedriul, adică tot Sfatul Bătrânilor fiilor lui Israel, și au trimis după apostoli la închisoare, ca să fie aduși. 22 Gărzile însă, când au sosit acolo , nu i-au găsit în închisoare, așa că s-au întors și au anunțat, 23 zicând: „Închisoarea am găsit-o încuiată cu toată grija, iar pe gardieni i-am găsit stând la uși, dar când am deschis, n-am găsit pe nimeni înăuntru!“. 24 Când au auzit cuvintele acestea, atât comandantul gărzii Templului, cât și conducătorii preoților au rămas înmărmuriți din cauza lor și se întrebau ce se întâmplă. 25 Cineva însă a venit și i-a anunțat: „Iată că bărbații pe care i-ați aruncat în închisoare stau în Templu și învață poporul!“. 26 Atunci comandantul s-a dus împreună cu gărzile și i-a adus, însă nu cu forța, pentru că se temeau să nu fie loviți cu pietre de popor.
27 I-au adus și i-au pus să stea înaintea Sinedriului.
Marele preot i-a întrebat, 28 zicând:
‒ Nu v-am poruncit clar să nu-i mai învățați pe oameni în Numele acesta? Dar iată că voi ați umplut Ierusalimul cu învățătura voastră și vreți să aruncați peste noi vina pentru sângele Acestui Om!
29 Dar Petru și ceilalți apostoli, răspunzând, au zis:
‒ Trebuie să ascultăm mai mult de Dumnezeu decât de oameni! 30 Dumnezeul strămoșilor noștri L-a înviat pe Isus, pe Care voi L-ați ucis, pironindu-L pe lemn. 31 Pe El, Dumnezeu L-a înălțat la dreapta Sa, ca Prinț și Mântuitor, ca să dea lui Israel pocăință și iertare de păcate. 32 Iar noi suntem martori ai acestor lucruri și, de asemenea, și Duhul Sfânt pe Care L-a dat Dumnezeu celor ce ascultă de El.
33 Când au auzit ei acestea, s-au înfuriat și au vrut să-i omoare. 34 Dar un fariseu pe nume Gamaliel, un învățător al Legii respectat de tot poporul, s-a ridicat în Sinedriu și a poruncit ca oamenii să fie scoși afară puțin. 35 Apoi le-a zis: „Bărbați israeliți, aveți grijă ce urmează să le faceți acestor oameni! 36 Căci, nu demult, s-a ridicat Teudas, care spunea despre sine că este cineva și căruia i s-au alăturat aproape patru sute de bărbați. El a fost omorât, iar toți aceia care se încrezuseră în el au fost împrăștiați și nu s-a ales nimic de ei. 37 După el, pe vremea recensământului, s-a ridicat Iuda, galileeanul, și a atras poporul după el. Dar și el a pierit, iar toți aceia care se încrezuseră în el au fost împrăștiați. 38 Iar acum, eu vă spun: depărtați-vă de oamenii aceștia și lăsați-i! Dacă planul sau lucrarea aceasta este de la oameni, va fi distrusă, 39 dar, dacă este de la Dumnezeu, nu-i veți putea distruge pe acești oameni ! Să nu vă treziți că luptați împotriva lui Dumnezeu!“. Astfel, ei au fost convinși de el.
40 Apoi i-au chemat pe apostoli, i-au biciuit, le-au poruncit să nu mai vorbească în Numele lui Isus și le-au dat drumul. 41 Prin urmare, apostolii au plecat dinaintea Sinedriului, bucurându-se că au fost considerați demni să fie umiliți pentru Numele Lui . 42 Și, în fiecare zi, în Templu și prin case, nu încetau să-i învețe pe oameni și să ducă vestea bună că Isus este Cristosul.