Cântarea de laudă
1 Atunci , Moise și fiii lui Israel I‑au cântat DOMNULUI cântarea aceasta. Ei au zis astfel:
„Îi voi cânta DOMNULUI, căci este foarte slăvit;
cal și călăreț a prăvălit în mare.
2 DOMNUL este puterea și tăria mea,
El mi‑a fost scăpare.
Acesta este Dumnezeul meu, și Îl voi lăuda;
este Dumnezeul tatălui meu, și Îl voi preamări.
3 DOMNUL este războinic ;
Numele Lui este DOMNUL.
4 A aruncat în mare carele lui Faraon și oastea lui:
luptătorii lui aleși s‑au afundat în Marea Roșie.
5 I‑au acoperit adâncurile
și au coborât în străfunduri ca o piatră.
6 Dreapta Ta, DOAMNE, a fost slăvită în tărie;
dreapta Ta, DOAMNE, a zdrobit vrăjmașul.
7 Prin mărimea măreției Tale i‑ai doborât pe potrivnicii Tăi;
Ți‑ai dezlănțuit mânia, care i‑a mistuit ca miriștea.
8 La suflarea nărilor Tale, s‑au îngrămădit apele,
talazurile au stat ca un zid
și s‑au închegat adâncurile în inima mării.
9 Vrăjmașul zicea: «Îi voi urmări, îi voi ajunge,
voi împărți prada, mi se va împlini voia cu ei,
voi scoate sabia, și mâna mea îi va nimici!»
10 Dar Tu ai suflat cu vântul Tău, și marea i‑a acoperit;
ca plumbul s‑au afundat în apele năvalnice.
11 Cine este ca Tine între dumnezei, DOAMNE?
Cine este ca Tine, minunat în sfințenie,
temut prin faptele Tale slăvite și făcător de minuni?
12 Tu Ți‑ai întins dreapta ,
și i‑a înghițit pământul.
13 Prin îndurarea Ta, Tu ai călăuzit poporul acesta pe care l‑ai izbăvit,
și prin puterea Ta îl îndrepți spre locașul sfințeniei Tale.
14 Popoarele au aflat și s‑au cutremurat:
i‑a apucat groaza pe locuitorii Filistiei,
15 s‑au înspăimântat căpeteniile Edomului
și un tremur i‑a apucat pe conducătorii Moabului.
Toți locuitorii Canaanului s‑au topit;
16 teama și spaima au căzut peste ei.
Prin măreția brațului Tău, vor amuți ca o piatră
până va trece poporul Tău, DOAMNE,
până va trece poporul pe care Ți l‑ai răscumpărat!
17 Tu îl vei aduce și‑l vei sădi pe muntele moștenirii Tale,
locul locuinței Tale, pe care Ți l‑ai pregătit, DOAMNE,
sanctuarul pe care mâinile Tale l‑au întemeiat, Stăpâne!
18 DOMNUL va împărăți în veac și în veci de veci.”
19 Căci caii lui Faraon, carele și călăreții lui au intrat în mare, și DOMNUL a adus peste ei apele mării. Dar fiii lui Israel au mers ca pe uscat prin mijlocul mării. 20 Maria , profetesa , sora lui Aaron, a luat în mână o tamburină, și toate femeile au venit după ea cu tamburine și jucând. 21 Maria le răspundea fiilor lui Israel :
„Îi voi cânta DOMNULUI, căci este foarte slăvit;
cal și călăreț a prăvălit în mare.”
Apele de la Mara
22 Moise l‑a pornit pe Israel de la Marea Roșie și au plecat către pustiul Șur. Au mers trei zile prin pustiu, dar n‑au găsit apă. 23 Au ajuns la Mara, dar n‑au putut să bea apă de acolo, pentru că era amară. De aceea locul acela a fost numit Mara. 24 Poporul a cârtit împotriva lui Moise, zicând: „Ce vom bea?” 25 Moise a strigat către DOMNUL, și DOMNUL i‑a arătat un lemn; el l‑a aruncat în apă, iar apa s‑a făcut dulce. Acolo a dat DOMNUL poporului rânduieli și hotărâri și acolo l‑a pus la încercare. 26 El a zis: „Dacă vei asculta cu luare aminte de glasul DOMNULUI, Dumnezeului tău, dacă vei face ce este drept înaintea Lui, dacă vei asculta de poruncile Lui și dacă vei păzi toate rânduielile Lui, nu voi aduce peste tine niciuna din bolile cu care i‑am lovit pe egipteni, căci Eu sunt DOMNUL , care te vindecă.” 27 Apoi au ajuns la Elim, unde erau douăsprezece izvoare de apă și șaptezeci de palmieri. Și au poposit acolo, lângă apă.
Cântarea de laudă a lui Moise și a lui Miriam
1 Atunci Moise și fiii lui Israel au cântat această cântare Domnului. Ei au zis:
„Voi cânta Domnului,
căci S-a înălțat cu multă glorie.
I-a năpustit în mare
pe cal și pe călăreț.
2 Domnul este puterea și cântarea mea.
El a devenit eliberarea mea.
Acesta este Dumnezeul meu și Îl voi lăuda,
este Dumnezeul tatălui meu și Îl voi înălța.
3 Domnul este un războinic;
Numele Lui este Domnul.
4 El a aruncat în mare
carele lui Faraon și armata lui.
Căpeteniile lui alese
s-au înecat în Marea Roșie.
5 Ape adânci i-au acoperit;
au coborât în adâncuri ca o piatră.
6 Dreapta Ta, Doamne,
este măreață în putere,
dreapta Ta, Doamne,
l-a zdrobit pe dușman.
7 Cu măreția maiestății Tale,
i-ai doborât pe cei ce s-au ridicat împotriva Ta,
Ți-ai dezlănțuit mânia,
care i-a ars ca pe o miriște.
8 La suflarea nărilor Tale,
apele s-au adunat,
puhoaiele de ape s-au ridicat ca un zid,
adâncurile s-au închegat în inima mării.
9 Dușmanul își zicea:
«Îi voi urmări, îi voi ajunge.
Voi împărți prada;
îmi voi împlini dorința cu privire la ei.
Îmi voi scoate sabia
și mâna mea va pune stăpânire pe ei».
10 Însă când Tu ai suflat cu suflarea Ta,
marea i-a acoperit.
S-au afundat ca plumbul,
în apele mărețe.
11 Cine este ca Tine
între dumnezei, Doamne?
Cine este ca Tine,
glorios în sfințenie,
de temut în cântări de laudă
și înfăptuitor de minuni?
12 Ți-ai întins mâna dreaptă,
și pământul i-a înghițit.
13 Prin îndurarea Ta ai condus poporul acesta
pe care l-ai răscumpărat;
prin puterea Ta l-ai călăuzit
spre Locuința Ta cea sfântă.
14 Popoarele vor auzi și vor tremura;
îi va apuca groaza pe locuitorii Filistiei.
15 Atunci căpeteniile Edomului se vor îngrozi;
un cutremur îi va cuprinde pe conducătorii Moabului.
Toți locuitorii Canaanului se vor topi de spaimă.
16 Spaima și groaza vor cădea peste ei.
Datorită măreției brațului Tău,
vor amuți ca o piatră,
până va trece poporul Tău, Doamne,
până va trece poporul pe care l-ai răscumpărat.
17 Tu îi vei aduce și-i vei planta
pe muntele moștenirii Tale,
Locul șederii Tale,
pe care Tu, Doamne, l-ai făcut,
Sfântul Lăcaș, Stăpâne,
pe care mâinile Tale l-au întemeiat.
18 Domnul va domni în veci de veci!“.
19 Când caii, carele și călăreții lui Faraon au intrat în mare, Domnul a adus înapoi apele mării peste ei. Însă fiii lui Israel au mers pe pământ uscat prin mijlocul mării.
20 Apoi profetesa Miriam, sora lui Aaron, a luat o tamburină în mână și toate femeile au ieșit după ea, având tamburine și dansând. 21 Miriam le cânta:
„Cântați Domnului,
căci S-a înălțat cu multă glorie.
I-a năpustit în mare
pe cal și pe călăreț“.
Apele de la Mara și Elim
22 După aceea, Moise l-a condus pe Israel în călătorie de la Marea Roșie și au ieșit înspre deșertul Șur. Ei au mers trei zile prin deșert, fără să găsească apă. 23 Au ajuns la Mara, dar n-au putut să bea apă din Mara deoarece era amară. De aceea i s-a pus numele Mara. 24 Poporul a protestat împotriva lui Moise, zicând: „Ce vom bea?“. 25 El a strigat către Domnul, și Domnul i-a arătat un copac. Moise a aruncat copacul în apă, și apa s-a făcut dulce. Acolo i-a dat Domnul hotărâri și porunci și acolo l-a pus la încercare. 26 El a zis: „Dacă vei asculta cu atenție glasul Domnului, Dumnezeul tău, dacă vei face ce este drept înaintea ochilor Lui, dacă vei fi atent la poruncile Lui și vei păzi toate hotărârile Lui, nu voi aduce peste tine niciuna dintre bolile pe care le-am adus peste egipteni. Căci Eu sunt Domnul, Care te vindecă“.
27 Au ajuns la Elim, unde se găseau douăsprezece izvoare și șaptezeci de palmieri. Ei și-au așezat tabăra acolo, lângă ape.