Împăcarea lui Iacov cu Esau
1 Iacov și‑a ridicat ochii, s‑a uitat și, iată, Esau venea cu patru sute de oameni. Atunci i‑a împărțit pe copii între Leea, Rahela și cele două slujnice. 2 A pus în frunte slujnicele cu copiii lor, apoi pe Leea cu copiii ei și la urmă pe Rahela cu Iosif. 3 El însuși a trecut înaintea lor și s‑a plecat până la pământ de șapte ori, în timp ce se apropia de fratele său. 4 Esau a alergat în întâmpinarea lui, l‑a îmbrățișat, a căzut pe grumazul lui, l‑a sărutat și au plâns. 5 Ridicându‑și ochii, Esau a văzut femeile și copiii și a zis: „Cine sunt aceștia?” Și Iacov a răspuns: „Sunt copiii pe care i‑a dăruit Dumnezeu robului tău.” 6 Slujnicele s‑au apropiat cu copiii lor și s‑au plecat cu fața la pământ. 7 Leea și copiii ei de asemenea s‑au apropiat și s‑au plecat cu fața la pământ. La urmă s‑au apropiat Iosif și Rahela și s‑au plecat cu fața la pământ.
8 Esau l‑a întrebat: „Ce ai de gând să faci cu toată mulțimea aceea pe care am întâlnit‑o?” Iacov i‑a răspuns: „Să capăt trecere în ochii domnului meu.” 9 Esau i‑a zis: „Averi am din belșug, frate! Păstrează ce este al tău!” 10 Dar Iacov i‑a răspuns: „Te rog, dacă am căpătat trecere în ochii tăi, primește darul acesta din mâna mea, căci m‑am uitat la fața ta cum se uită cineva la fața lui Dumnezeu, și tu m‑ai primit cu bunăvoință. 11 Primește deci binecuvântarea care ți‑a fost adusă din partea mea, căci Dumnezeu și‑a făcut milă de mine și am de toate!” Astfel a stăruit de el, și Esau a primit.
12 Esau a zis: „Să pornim la drum, să plecăm, și eu voi merge înaintea ta.” 13 Iacov i‑a răspuns: „După cum vede domnul meu, copiii sunt plăpânzi și am cu mine oi și vaci care alăptează; numai o zi dacă le‑aș zori, ar pieri toate! 14 Să treacă domnul meu înaintea robului său, iar eu voi veni încet, la pas cu vitele care sunt înaintea mea și cu copiii, până voi ajunge la domnul meu, în Seir .” 15 Esau i‑a zis: „Să las totuși o parte din oamenii mei cu tine!” Iacov i‑a răspuns: „De ce? Ajunge să capăt trecere înaintea domnului meu!” 16 În aceeași zi, Esau a făcut cale întoarsă spre Seir.
Iacov, la Sucot și la Sihem
17 Iacov a plecat mai departe la Sucot . Și‑a zidit o casă, iar pentru turme a făcut colibe. De aceea i s‑a dat acelui loc numele Sucot . 18 Astfel, la întoarcerea din Padan‑Aram, Iacov a ajuns cu bine în cetatea Sihem , în țara Canaanului, și și‑a așezat tabăra în fața cetății. 19 Partea de ogor pe care își întinsese cortul a cumpărat‑o de la fiii lui Hamor, tatăl lui Sihem, cu o sută de chesite . 20 Și acolo a ridicat un altar, pe care l‑a numit El‑Elohé‑Israél .
Întâlnirea dintre Iacov și Esau
1 Iacov și-a ridicat ochii, s-a uitat și iată că Esau venea cu patru sute de bărbați. Atunci el și-a împărțit copiii între Lea, Rahela și cele două slujitoare. 2 Le-a pus pe cele două slujitoare împreună cu copiii lor în față, apoi pe Lea împreună cu copiii ei, iar la urmă pe Rahela cu Iosif. 3 El însuși a trecut înaintea lor și s-a plecat până la pământ de șapte ori în timp ce se apropia de fratele său. 4 Dar Esau a alergat să-l întâmpine, l-a îmbrățișat, l-a cuprins de gât și l-a sărutat. Și au plâns împreună .
5 Când Esau și-a ridicat ochii și a văzut femeile și copiii, a întrebat:
‒ Cine sunt aceștia care vin în urma ta?
Iacov a răspuns:
‒ Sunt copiii pe care Dumnezeu i-a dat cu bunăvoință slujitorului tău.
6 Slujitoarele și copiii lor s-au apropiat și s-au plecat înaintea lui Esau . 7 De asemenea, Lea și copiii ei s-au apropiat și s-au plecat înaintea lui , iar în cele din urmă, Iosif și Rahela s-au apropiat și s-au plecat și ei înaintea lui .
8 Esau a întrebat:
‒ Ce ai de gând să faci cu toată tabăra aceea pe care am întâlnit-o?
Iacov a răspuns:
‒ Să găsesc bunăvoință înaintea stăpânului meu.
9 Esau i-a zis:
‒ Eu am destul, frate. Păstrează ce ai pentru tine.
10 Dar Iacov i-a răspuns:
‒ Nu, te rog! Dacă am găsit bunăvoință înaintea ta, primește darul meu, căci, cu adevărat, atunci când ți-am văzut fața, parcă aș fi văzut fața lui Dumnezeu, iar tu ai fost binevoitor cu mine. 11 Te rog, primește binecuvântarea mea, care ți-a fost adusă, căci Dumnezeu Și-a arătat bunăvoința față de mine și am de toate.
Astfel, Iacov a insistat, iar Esau a primit.
12 Apoi Esau a zis:
‒ Hai să pornim și să ne continuăm călătoria. Eu voi merge înaintea ta.
13 Însă Iacov i-a răspuns:
‒ Stăpânul meu știe cât de firavi sunt copiii și că am cu mine oi și vite care alăptează. Dacă le mânăm aspru chiar și pentru o singură zi, va muri toată turma. 14 Să meargă, te rog, stăpânul meu înaintea slujitorului său, iar eu voi veni încet, după pasul turmei care este înaintea mea și după pasul copiilor, până voi ajunge la stăpânul meu, în Seir.
15 Esau i-a zis:
‒ Atunci, dă-mi voie să las câțiva dintre oamenii mei cu tine.
Iacov a răspuns:
‒ Dar de ce? Îmi este de-ajuns să găsesc bunăvoință înaintea stăpânului meu.
16 În aceeași zi, Esau s-a întors în Seir. 17 Însă Iacov a călătorit spre Sucot unde și-a construit o casă și a făcut adăposturi pentru turmele sale. De aceea i s-a pus acelui loc numele Sucot.
18 Întorcându-se din Padan-Aram, Iacov a ajuns în siguranță în cetatea Șechem, care se află în țara Canaanului, și și-a așezat tabăra înaintea cetății. 19 Cu o sută de chesita, el a cumpărat de la fiii lui Hamor, tatăl lui Șechem, partea de teren pe care și-a întins cortul. 20 Acolo a ridicat un altar și l-a numit El-Elohe-Israel.