Plângere asupra sorții poporului
Alef
1 Vai, cum s‑a întunecat aurul,
cum s‑a schimbat aurul cel curat!
Cum s‑au risipit pietrele sfinte
pe la colțurile tuturor străzilor!
Bet
2 Fiii Sionului cei atât de scumpi,
care prețuiau cât greutatea lor în aur,
sunt priviți acum, vai, ca niște vase de lut
făcute de mâinile unui olar!
Ghimel
3 Șacalii își apleacă țâța
și își alăptează puii,
dar fiicele poporului meu sunt nemiloase,
ca struții din pustiu.
Dalet
4 Sugarilor li se lipește limba
de cerul gurii, de sete;
copilașii cer pâine,
dar nimeni nu le frânge o bucată.
He
5 Cei ce mâncau bucate alese
zac acum sfârșiți pe străzi;
cei crescuți în purpură
îmbrățișează acum grămada de gunoi !
Vav
6 Vina fiicei poporului meu este mai mare
decât păcatul Sodomei,
care a fost distrusă într‑o clipă,
fără a fi atinsă de mână omenească.
Zayin
7 Prinții ei erau mai albi decât neaua,
mai curați decât laptele.
Trupul le era mai roz decât mărgeanul,
iar vinele lor erau de safir.
Het
8 Dar acum sunt negri tăciune
și nu-i mai recunoști pe stradă;
pielea le este întinsă pe oase, scorojită,
uscată ca lemnul.
Tet
9 Mai bună e soarta celor răpuși de sabie
decât a celor ce pier de foame,
cărora li se scurge viața,
străpunși de lipsa roadelor câmpului!
Yod
10 Mâini de femei pline de duioșie
au ajuns să-și fiarbă copiii
ca să aibă ele de mâncare,
când a venit dezastrul fiicei poporului meu.
Kaf
11 DOMNUL Și‑a vărsat toată urgia,
a turnat mânia Lui aprinsă,
și a pus în Sion un foc
care i-a mistuit temeliile.
Lamed
12 Nu credeau împărații pământului
și niciunul din locuitorii lumii
că potrivnicul, dușmanul, va intra
pe porțile Ierusalimului.
Mem
13 Toate, din cauza păcatelor profeților săi
și a nelegiuirilor preoților săi,
care au vărsat în mijlocul cetății
sângele celor nevinovați.
Nun
14 Căpeteniile sale rătăceau pe străzi,
cu hainele mânjite de sânge,
încât nimeni nu putea
să se atingă de hainele lor.
Sameh
15 „Necurat ! La o parte!”, li se striga.
„Da-ți-vă la o parte, nu vă atingeți!”
Când fugeau pribegind, se zicea printre neamuri:
„Să nu mai locuiască aici!”
Pe
16 Fața DOMNULUI i‑a împrăștiat:
nu-Și mai îndreaptă privirile spre ei.
Preoții nu mai sunt respectați
și nimeni nu are milă de bătrâni.
Ayin
17 Ni se împăienjeneau ochii
tot așteptând zadarnic ajutor!
La postul de veghe așteptam cu nerăbdare
un neam care nu ne-a izbăvit.
Țade
18 Dușmanii ne pândeau pașii ,
ca să nu mergem în piețele noastre;
se apropiase sfârșitul , ni se împliniseră zilele,
da, ne venise sfârșitul!
Qof
19 Cei ce ne urmăreau erau mai iuți
decât vulturii cerului:
ne‑au vânat pe munți,
ne-au pândit în pustiu.
Reș
20 Unsul DOMNULUI, suflarea vieții noastre ,
a fost prins în gropile lor;
el, despre care ziceam:
„Vom trăi la umbra lui printre neamuri.”
Sin
21 Bucură‑te și veselește-te, fiica Edomului,
locuitoarea țării Uț!
Dar și la tine va ajunge paharul ;
și tu te vei îmbăta și te vei dezgoli!
Tav
22 Fiica Sionului, pedeapsa ta s-a încheiat:
El nu te va mai trimite în exil;
dar ție, fiica Edomului, îți va pedepsi vina
și îți va da pe față păcatele.
Judecata Domnului cu privire la Sion
1 Cum s-a înnegrit aurul
și cum s-a schimbat aurul cel curat!
Pietrele sfinte stau risipite
pe la fiecare colț de stradă.
2 Cum fiii prețioși ai Sionului,
altădată prețuiți ca aurul pur,
sunt considerați acum ca ulcioarele de lut,
lucrate de mâinile olarului.
3 Până și șacalii își scot sânul
ca să-și alăpteze puii!
Fiica poporului meu a ajuns însă nemiloasă,
ca struții deșertului.
4 Limba celui alăptat se lipește de cerul gurii,
fiind uscată de sete.
Copiii cer pâine,
însă nimeni nu le-o dă.
5 Cei ce se hrăneau cu delicatese
zac acum părăsiți pe străzi.
Cei crescuți în purpură
se lipesc acum de un morman de cenușă.
6 Nelegiuirea fiicei poporului meu
a devenit mai mare
decât păcatul Sodomei,
care a fost distrusă într-o clipă,
fără a pune mâna cineva pe ea.
7 Prinții ei erau mai curați decât zăpada
și mai albi decât laptele.
Trupurile lor erau mai roșii decât rubinele,
iar fețele lor erau ca safirul.
8 Acum, însă, sunt mai negri la înfățișare decât funinginea,
astfel că nu-i mai recunoști pe străzi.
Pielea li s-a lipit de oase
și a devenit uscată ca lemnul.
9 Cei uciși de sabie sunt mai fericiți
decât cei uciși de foamete.
Ei se scurg, cad străpunși
din lipsa roadelor câmpului.
10 Femeile, care erau pline de milă,
și-au fiert copiii cu mâinile lor.
Ei le-au slujit drept hrană
când fiica poporului meu era zdrobită.
11 Domnul Și-a dezlănțuit toată furia,
Și-a revărsat mânia.
A aprins un foc în Sion,
care i-a distrus temeliile.
12 Regii pământului n-ar fi crezut,
sau vreunul dintre locuitorii lumii,
că asupritorul și dușmanul
vor intra pe porțile Ierusalimului.
13 S-a întâmplat din cauza păcatelor profeților lui
și a nelegiuirilor preoților lui
care au vărsat în mijlocul lui
sângele celor drepți.
14 Ei rătăcesc orbi pe străzi,
atât de mânjiți de sânge,
încât nimeni nu îndrăznește
să se atingă de veșmintele lor.
15 „Plecați, necuraților!“, se strigă la ei.
„Plecați! Plecați! Nu ne atingeți!“
Fugind și rătăcind printre națiuni, acestea spun:
„Nu vor mai locui aici!“.
16 Domnul Însuși i-a împrăștiat;
El nu mai veghează asupra lor.
Preoții nu mai sunt respectați,
iar bătrânilor nu li se mai arată bunăvoință.
17 Ochii noștri obosiseră,
așteptând zadarnic ajutorul.
Ne uitam, din turnurile noastre,
după o națiune, dar ea nu ne-a salvat.
18 Dușmanii ne luau urma,
și nu puteam să ieșim în piețe.
Sfârșitul se apropia, zilele se împliniseră,
căci ne venise sfârșitul.
19 Cei ce ne-au urmărit au fost mai iuți
decât vulturii cerului.
Ne-au urmărit pe munți
și ne-au pândit în deșert.
20 Unsul Domnului, suflarea nărilor noastre,
a fost capturat în gropile lor,
el, despre care spuneam:
„Vom trăi la umbra lui printre națiuni!“.
21 Bucură-te și saltă de veselie, fiică a Edomului,
tu, care locuiești în țara Uț!
Să știi însă că potirul va trece și pe la tine;
te vei îmbăta și te vei dezbrăca.
22 Fiică a Sionului, pedeapsa pentru nelegiuirea ta
a luat sfârșit.
El nu-ți va mai prelungi exilul.
Nelegiuirea ta însă, fiică a Edomului, El o va pedepsi
și îți va scoate la iveală păcatele.