Bocet pentru Israel
1 Vai de mine, cum am ajuns:
ca după culesul poamelor de vară,
ca la culesul strugurilor rămași în vie –
nu mai este niciun strugure de mâncat,
nicio smochină timpurie , cum îmi poftește sufletul.
2 A pierit omul de bine de pe pământ
și nu mai este niciun om cinstit între oameni.
Toți pândesc ca să verse sânge,
fiecare îi întinde curse aproapelui.
3 Mâinile lor sunt îndreptate să facă rău, nu bine:
conducătorul cere mită,
judecătorul așteaptă răsplată,
cel puternic spune pe față ce poftește
și așa strâmbă ei dreptatea .
4 Cel mai bun este ca un mărăcine,
cel mai cinstit – un tufiș de spini.
Ziua vestită de străjerii Tăi, pedeapsa Ta, se apropie;
atunci va fi uluiala lor.
5 Nu vă puneți încrederea în prieteni,
nu vă încredeți în cei apropiați!
Păzește‑ți ușa gurii
de cea care se culcă la sânul tău!
6 Căci fiul își disprețuiește tatăl,
fiica se ridică împotriva mamei,
nora este împotriva soacrei –
vrăjmașii omului sunt cei din casa lui.
Speranță pentru credincioși
7 Eu însă voi privi mereu spre DOMNUL,
îmi voi pune nădejdea în Dumnezeul mântuirii mele:
Dumnezeul meu mă va asculta.
8 Nu te bucura de mine, vrăjmașă,
căci, deși am căzut , mă voi ridica,
deși stau în întuneric,
DOMNUL este Lumina mea!
9 Voi suferi mânia DOMNULUI
– căci am păcătuit împotriva Lui –
până când El îmi va apăra pricina
și‑mi va face dreptate;
El mă va scoate la lumină
și voi privi dreptatea Lui mântuitoare.
10 Vrăjmașa mea va vedea
și se va umple de rușine ,
ea, care‑mi zicea mereu:
„Unde este DOMNUL, Dumnezeul tău?”
Ochii mei îi vor vedea sfârșitul:
atunci ea va fi călcată în picioare
ca noroiul de pe uliță.
11 În ziua când îți vor zidi iarăși zidurile,
în ziua aceea ți se vor lărgi hotarele.
12 În ziua aceea vor veni la tine
din Asiria până în Egipt
și din Egipt până la Râu,
de la o mare la alta
și de la un munte la altul.
13 Dar pământul va fi pustiit
din pricina locuitorilor lui,
în urma faptelor lor .
14 Păstorește‑Ți poporul cu toiagul Tău,
turma moștenirii Tale,
care a rămas singură
în pădurea din mijlocul Carmelului!
Să pască în Bașan și în Galaad,
ca în zilele de odinioară!
15 „Ca în zilele ieșirii din țara Egiptului,
le voi arăta lucruri minunate.”
16 Să vadă neamurile și să se rușineze
de toată puterea lor!
Să-și pună mâna la gură
și să-și astupe urechile!
17 Să lingă țărâna ca șarpele,
ca târâtoarele pământului!
Să vină tremurând din întăriturile lor
la DOMNUL, Dumnezeul nostru;
să se teamă de Tine și să Te cinstească!
18 Care Dumnezeu este ca Tine,
care ierți vina și treci cu vederea
răzvrătirea rămășiței moștenirii Tale?
El nu‑Și ține mânia pe vecie,
ci Îi face plăcere să arate îndurare.
19 El Se va îndura iarăși de noi,
va călca în picioare nelegiuirile noastre
și va arunca în adâncimile mării
toate păcatele noastre.
20 Îi vei arăta credincioșie lui Iacov
și îndurare lui Avraam,
după cum le-ai jurat părinților noștri
în zilele de odinioară.
Starea de păcat a poporului
1 Vai de mine!
Căci sunt ca după culesul fructelor,
ca după culesul viilor!
Nu mai este niciun ciorchine de mâncat
nimic din smochinele timpurii,
după care tânjește sufletul meu!
2 A pierit cel evlavios din țară
și n-a mai rămas niciun om drept!
Cu toții stau la pândă, ca să verse sânge,
fiecare îl vânează pe fratele său cu o mreajă.
3 Mâinile lor sunt obișnuite cu răul, ca să-l înfăptuiască bine!
Conducătorul cere daruri ,
iar judecătorul cere mită.
Cel mare își spune dorința sufletului său
și apoi conspiră împreună.
4 Cel mai bun dintre ei este ca un mărăcine;
cel mai drept este mai rău ca un gard de spini.
Ziua vestită de străjerii tăi,
ziua pedepsei tale, a sosit!
Acum va fi stupoare pentru voi!
5 Nu-l crede pe prieten,
nu te încrede în amic!
Păzește-ți ușa gurii
de cea care se odihnește la pieptul tău!
6 Căci fiul își desconsideră tatăl,
fata se ridică împotriva mamei ei,
iar nora se ridică împotriva soacrei ei,
așa încât dușmanii unui om sunt chiar cei din familia lui.
7 Eu, însă, voi privi la Domnul,
îmi voi pune speranța în Dumnezeul mântuirii mele!
Dumnezeul meu mă va asculta!
Israel va fi restaurat
8 Nu te bucura din cauza mea, rivala mea,
căci, deși am căzut, mă voi ridica!
Deși locuiesc în întuneric,
Domnul va fi lumina mea!
9 Voi îndura furia Domnului,
căci am păcătuit împotriva Lui,
o voi îndura până când El îmi va apăra cauza
și-mi va face dreptate.
El mă va scoate la lumină;
Îi voi vedea dreptatea.
10 Când va vedea rivala mea lucrul acesta,
va fi acoperită de rușine,
ea, care-mi zicea:
„Unde este Domnul, Dumnezeul tău?“.
Ochii mei vor vedea căderea ei!
Atunci ea va fi călcată în picioare
ca noroiul de pe drumuri.
11 Va fi o zi a reclădirii zidurilor tale,
o zi în care ți se va extinde granița!
12 În ziua aceea, vor veni la tine oameni
din Asiria și până dinspre cetățile Egiptului,
din Egipt și până la râu,
de la o mare și până la cealaltă,
de la un munte și până la celălalt.
13 Pământul va fi pustiit din cauza locuitorilor lui,
ca rod al faptelor lor rele .
Rugăciune și laudă
14 Păstorește-Ți cu toiagul poporul,
turma moștenirii Tale,
care locuiește în singurătate,
în pădurea din mijlocul Carmelului.
Să pască în Bașan și în Ghilad
ca în zilele de odinioară.
15 „Îi voi arăta lucruri minunate,
ca în ziua ieșirii tale din țara Egiptului!“
16 Națiunile vor vedea și se vor rușina
de toată puterea lor.
Își vor pune mâna la gură
și urechile le vor asurzi.
17 Vor linge țărâna ca șarpele
și ca târâtoarele pământului.
Vor ieși tremurând din cetățuile lor,
se vor înfricoșa de Domnul, Dumnezeul nostru,
și se vor teme de Tine.
18 Cine este Dumnezeu ca Tine,
Care ridică pedeapsa pentru nelegiuire
și trece cu vederea fărădelegea rămășiței moștenirii Lui?
El nu rămâne mânios pe vecie,
ci Își găsește plăcerea în îndurare.
19 El va avea iarăși milă de noi
și va supune nelegiuirile noastre.
Tu vei arunca în adâncurile mării toate păcatele lor.
20 Tu vei arăta credincioșie față de Iacov
și îndurare față de Avraam,
așa cum ai jurat strămoșilor noștri
în zilele din vechime.