Dragostea pentru frații slabi în credință
1 Acceptați‑l pe cel slab în credință, fără certuri asupra părerilor îndoielnice! 2 Unul crede că poate să mănânce de toate, pe când cel slab mănâncă verdețuri. 3 Cine mănâncă să nu‑l disprețuiască pe cel ce nu mănâncă, iar cine nu mănâncă să nu‑l judece pe cel ce mănâncă, fiindcă Dumnezeu l‑a acceptat. 4 Cine ești tu , care îl judeci pe slujitorul altuia? Față de stăpânul său stă în picioare sau cade; și va sta în picioare, căci Domnul are putere să‑l facă să stea. 5 Unul socotește o zi mai presus decât alta, dar pentru altul toate zilele sunt la fel . Fiecare să fie deplin încredințat în cugetul lui. 6 Cine ține o zi pentru Domnul o ține. Cine mănâncă pentru Domnul mănâncă, pentru că Îi mulțumește lui Dumnezeu. Cine nu mănâncă pentru Domnul nu mănâncă și Îi mulțumește și el lui Dumnezeu. 7 Fiindcă nimeni dintre noi nu trăiește pentru sine și nimeni nu moare pentru sine. 8 Dacă trăim, pentru Domnul trăim și, dacă murim, pentru Domnul murim. Deci, fie că trăim, fie că murim, ai Domnului suntem. 9 Căci Hristos pentru aceasta a murit și a înviat: ca să domnească și peste morți, și peste vii. 10 Dar tu de ce‑l judeci pe fratele tău? Și tu de ce‑l disprețuiești pe fratele tău? Fiindcă toți ne vom înfățișa înaintea scaunului de judecată al lui Dumnezeu. 11 După cum este scris:
„Pe viața Mea”, zice Domnul, „că înaintea Mea se va pleca orice genunchi
și orice limbă va mărturisi pe Dumnezeu.”
12 Așa că fiecare din noi va da socoteală despre sine însuși lui Dumnezeu.
13 Să nu ne mai judecăm deci unii pe alții, ci mai bine să judecați așa: să nu puneți un prilej de cădere sau o piatră de poticnire înaintea unui frate. 14 Eu știu și sunt încredințat în Domnul Isus că nimic nu este spurcat în sine, ci doar pentru cel ce socotește că ceva este spurcat, pentru acela este spurcat. 15 Căci, dacă din pricina unei mâncări se mâhnește fratele tău, nu mai umbli potrivit cu dragostea. Nu nimici, prin mâncarea ta, pe acela pentru care a murit Hristos! 16 Nu faceți ca binele vostru să fie vorbit de rău! 17 Căci Împărăția lui Dumnezeu nu este mâncare și băutură, ci dreptate, pace și bucurie în Duhul Sfânt. 18 Cine Îi slujește astfel lui Hristos Îi este plăcut lui Dumnezeu și este cinstit de oameni. 19 Așadar , să urmărim lucrurile care aduc pacea și ne zidesc unii pe alții . 20 Să nu nimicești lucrarea lui Dumnezeu pentru o mâncare. Într‑adevăr, toate sunt curate; dar este rău când un om, din pricina unui prilej de cădere, ajunge să mănânce din ele . 21 Bine este să nu mănânci carne , să nu bei vin și să te ferești de orice l‑ar face pe fratele tău să cadă. 22 Încredințarea pe care o ai păstreaz‑o pentru tine, înaintea lui Dumnezeu! Ferice de cel ce nu se osândește singur prin ceea ce încuviințează! 23 Dar cine are îndoieli, și totuși mănâncă, este osândit, pentru că nu mănâncă din încredințare. Tot ce nu vine din încredințare este păcat.
Atitudinea corectă față de cel slab în credință
1 Primiți-l bine pe cel slab în credință și nu-l implicați în dispute referitoare la chestiuni discutabile. 2 Unul crede că poate să mănânce orice, pe când cel slab în credință mănâncă doar legume. 3 Cel ce mănâncă orice să nu-l disprețuiască pe cel ce nu mănâncă, iar cel ce nu mănâncă orice să nu-l judece pe cel ce mănâncă, pentru că Dumnezeu l-a primit. 4 Cine ești tu să-l judeci pe slujitorul altuia? Îl privește pe stăpânul său dacă stă în picioare sau cade. Însă va sta în picioare, pentru că Domnul îl poate face să stea.
5 Unul prețuiește o zi mai mult decât pe alta, iar altul prețuiește orice zi. Fiecare trebuie să fie pe deplin convins în mintea sa. 6 Cel ce privește diferit o anumită zi, pentru Domnul o privește. Cel ce mănâncă, pentru Domnul mănâncă, întrucât Îi mulțumește lui Dumnezeu, iar cel ce nu mănâncă, pentru Domnul nu mănâncă, și Îi mulțumește și el lui Dumnezeu. 7 Căci niciunul dintre noi nu trăiește pentru sine și niciunul dintre noi nu moare pentru sine: 8 dacă trăim, pentru Domnul trăim, iar dacă murim, pentru Domnul murim. Astfel, fie că trăim, fie că murim, noi suntem ai Domnului. 9 Căci pentru aceasta a murit și a înviat Cristos: ca să domnească și peste cei morți, și peste cei vii.
10 Așadar, de ce-l judeci pe fratele tău? Sau de ce-l disprețuiești pe fratele tău? Căci toți vom sta înaintea tronului de judecată al lui Dumnezeu. 11 Pentru că este scris:
„Viu sunt Eu, zice Domnul,
că orice genunchi se va pleca înaintea Mea
și orice limbă Îl va recunoaște pe Dumnezeu!“ .
12 Deci, fiecare dintre noi va da socoteală despre sine însuși înaintea lui Dumnezeu.
13 Prin urmare, să nu ne mai judecăm unii pe alții, ci mai degrabă judecați ca nu cumva să puneți în calea fratelui vostru ceva care să-l facă să cadă, sau ceva care să-l facă să păcătuiască. 14 Știu și sunt convins, în Domnul Isus, că niciun lucru nu este întinat în sine, însă, dacă cineva consideră un lucru ca fiind întinat, atunci, pentru acea persoană, el este întinat. 15 Căci, dacă fratele tău este întristat din cauza unei mâncări, atunci tu nu mai trăiești potrivit dragostei. Nu-l distruge, prin mâncarea ta, pe cel pentru care a murit Cristos! 16 Nu lăsați, deci, ca binele vostru să fie vorbit de rău! 17 Căci Împărăția lui Dumnezeu nu este nici mâncare, nici băutură, ci dreptate, pace și bucurie în Duhul Sfânt. 18 Cel care-L slujește astfel pe Cristos este plăcut lui Dumnezeu și apreciat de oameni.
19 Așadar, să urmărim lucrurile care duc la pacea și consolidarea reciprocă. 20 Nu distruge lucrarea lui Dumnezeu din cauza unei mâncări. Într-adevăr, toate lucrurile sunt curate, însă este rău ca omul să mănânce ceva care l-ar face pe altul să cadă. 21 Este bine să nu mănânci carne, să nu bei vin și să nu faci nimic altceva care l-ar face pe fratele tău să cadă, să păcătuiască sau să slăbească în credință.
22 Încredințarea pe care o ai, păstreaz-o între tine și Dumnezeu. Fericit este cel ce nu se judecă pe sine în ceea ce consideră că este bine! 23 Însă omul care se îndoiește este condamnat dacă mănâncă, pentru că n-o face din încredințare. Tot ce nu vine din încredințare este păcat.