1 Cuvântul DOMNULUI care i‑a fost spus lui Ioel, fiul lui Petuel:
Năvala lăcustelor
2 Ascultați lucrul acesta, bătrânilor!
Luați seama, toți locuitorii țării!
S‑a întâmplat așa ceva pe vremea voastră
sau pe vremea părinților voștri?
3 Povestiți‑le despre aceasta copiilor voștri
și copiii voștri să le spună copiilor lor,
iar copiii lor să povestească generației următoare!
4 Ce a lăsat nemâncat lăcusta gazam
a mâncat lăcusta arbe,
ce a lăsat lăcusta arbe
a mâncat lăcusta ielec,
ce a lăsat lăcusta ielec
a mâncat lăcusta hasil.
5 Treziți‑vă, bețivilor, și plângeți!
Bociți‑vă, toți cei ce beți vin,
căci vi s-a luat mustul de la gură!
6 Un popor a năvălit asupra țării mele,
puternic și fără număr,
cu dinți de leu
și fălci de leoaică.
7 Mi‑a pustiit via,
mi‑a despuiat smochinii,
i‑a lăsat cojiți și părăsiți
le‑a albit ramurile.
8 Bocește‑te ca o fecioară îmbrăcată în sac
după bărbatul tinereții ei!
9 Au încetat ofrandele și libațiile
la Casa DOMNULUI;
preoții, slujitorii DOMNULUI,
sunt cuprinși de jale.
10 Câmpul este pustiit,
pământul jelește,
căci holdele au fost pustiite,
mustul a secat
și uleiul s‑a sfârșit.
11 Înmărmuriți , plugari,
și văitați‑vă, podgoreni,
pentru grâu și pentru orz,
căci secerișul ogorului e pierdut!
12 Via s‑a uscat,
smochinul este veșted,
rodiul, finicul, mărul
și toți pomii de pe câmp s‑au uscat.
Iar bucuria i‑a părăsit
pe fiii oamenilor!
Chemarea la pocăință
13 Încingeți‑vă , preoți, și plângeți!
Bociți‑vă, slujitori ai altarului;
veniți și petreceți noaptea îmbrăcați cu saci,
slujitori ai Dumnezeului meu!
Căci ofrandele și jertfele de băutură
nu se mai aduc la Casa Dumnezeului vostru.
14 Vestiți un post,
chemați o adunare sfântă ;
strângeți‑i pe bătrâni,
pe toți locuitorii țării,
la Casa DOMNULUI, Dumnezeului vostru,
și strigați către DOMNUL!
15 Vai, vai! Ce zi vine !
Da, ziua DOMNULUI este aproape,
vine ca o pustiire de la Cel Atotputernic.
16 Nu s‑a prăpădit hrana sub ochii noștri
și bucuria și veselia din Casa Dumnezeului nostru?
17 Semințele s‑au chircit sub brazde;
grânarele sunt pustii,
hambarele sunt în paragină,
pentru că grânele s‑au uscat!
18 Cum gem vitele!
Cirezile de vite umblă buimace,
pentru că nu mai au pășune;
chiar și turmele de oi suferă!
19 Către Tine strig, DOAMNE,
căci un foc a mistuit izlazurile
și o flacără a pârjolit toți pomii de pe câmp!
20 Chiar și fiarele câmpului strigă după Tine,
pentru că au secat pâraiele cu apă
și focul a mistuit izlazurile pustiului.